Neşlefuite (2). Lăutari. Anşchilopat. Curs online.

Mă întreb ce zice, dacă zice, Simion Bogdan Mihai de fiecare dată când primeşte câte 5-6 like-uri la intervale foarte scurte de timp, la postări recente şi vechi deopotrivă, ca şi cum cineva îi scotoceşte febril prin trecut şi prezent. Acesta fiind modul meu de a-l aprecia pentru ce face. Cum ce face? Aduce lăutari pe Facebook. Direct de la ei de-acasă sau direct de pe scena vreunui club hipsteresc, în care în mod normal nu te-ai aştepta să fie vreun ţambal. Îl mai urmăresc "discret" câteva zile şi o să-i şi scriu. Nu…Read more …

Unde visele nu se duc să moară

Povesteam recent cu prieten de un drum lung către o companie şi de feţele schimonsite ale celor care ieşeau de acolo, pe care nu ştiam ce să citesc prima dată: regret, resemnare, durere, indiferenţă? Şi el îmi zice: "Da, ştiu. Aveam un prieten care lucra acolo. Zicea că ăla e locul unde se duc visele să moară." Şi dincolo de un râs care cumva părea nefiresc în tot contextul, n-am mai ştiut cum să reacţionez. Dar faptul să sunt atâtea locuri unde visele se duc să moară e tragic. O arată privirile de după…Read more …

Neşlefuite (1). Vulevales. Dânsul şi Dânsa. Dreptate vs Fericire

Şi pentru că trebuia să poarte un nume, le voi numi Neşlefuite. Şi-am să le dau şi numere. Adică o să fie toate acele posturi scrise după cum ziceam aici, cu idei multe şi libere, nefrâmântate suficient de mine, dar poate mai atractive pentru voi tocmai pentru că vă dau vouă bucuria de-a le modela în mult mai multe feluri, fără să fi frânt eu bucăţi pe care voi acum puteţi crea. Şi azi zic aşa: (apropo, le zic azi, dar ele sunt notate de demult prin vreun colţ de memorie sau de mail…Read more …

Student la şcoala vieţii. Bibliografie

Prolog Mama citeşte bine oamenii şi cred (sper) că măcar o parte din inteligenţa ei emoţională şi-a găsit o cale şi către mine. Îmi place s-o ascult când îmi spune poveşti de viaţă şi când surprinde cu uşurinţă doar esenţialul despre oameni. Acum ascult cu admiraţie, însă îmi aduc aminte din copilărie că eram mai degrabă intrigată, mai ales când auzeam de câte cineva că are şcoala vieţii. Eu aveam note bune la şcoala mea, îmi plăcea acolo, mă întrebam în gând dacă la fel oi fi şi cu şcoala vieţii, despre care mama…Read more …

Încercăm şi altfel

Cu aşteptat să am timp până să scriu nu merge, aşa că încercăm şi altfel - scriu deşi n-am timp de scris. Scriu pe fugă, nu aşezat, pe îndelete, cum îmi place mie, dar în viaţă mai faci şi ce trebuie, nu numai ce vrei şi ce-ţi place. Şi acum chiar trebuie să scriu, că prea nu-mi dau pace nişte gânduri şi cred că al meu catharsis prin scris vă poate ajuta şi pe voi. Aşadar, încercăm şi pe fugă: ||| Am fost anul ăsta în prima drumeţie serioasă pe munte, am urcat pe…Read more …

Anti-emoţie de toamnă: must, veveriţe, căluşari, festivaluri

Primul junghi mă încearcă de obicei pe la mijlocul lui august - încep să apară caiete, ghiozdane, carioci şi plastilină în supermarketuri şi pe reclamele prea mari şi prea viu colorate de pe blocuri, de pe stâlpi şi de pe bannere rulate lejer pe tot ecranul meu. Al doilea e la început de septembrie când dimineaţa aduce un pic de frig şi aerul miroase a toamnă. Iar al treilea şi ultimul şi cel mai dureros e în zilele cu vânzări mari la florării şi cu străzile pline de bobocei cu ghiozdane mari şi grele.…Read more …

Portugalia. Dincolo de Lisabona. Partea a IV-a

Partea I e aici Partea a II-a e aici Partea a III-a e aici Aventurile din afara Lisabonei au început fie cu un bilet de tren din Gara Rossio (aşa am ajuns în Sintra), fie cu închiriatul unei maşini (aşa am ajuns în toate celelalte locuri). Despre înotul în ocean pot spune că e o experienţă pe care n-aş fi anticipat că o voi trăi cu teamă. Primul contact a fost la Praia de Meco, la aproximativ 50 km sud de Lisabona (şi ca s-ajungem acolo am trecut pe podul Vasco da Gama - are 17.2 km…Read more …

Portugalia. Lisabona la pas liber. Partea a III-a

Partea I e aici Partea a II-a e aici În zilele cât ne-am mai plimbat prin Lisabona - de data asta însă în pas liber, rătăcind pe străzi încâlcite, urcând şi coborând alte străzi care ne păcăleau pe hartă, deghizate în distanţe mici şi plate - am descoperit următoarele:   Pasteis de Nata la fel de bune (dacă nu chiar şi mai şi) ca cele din Belem: Manteigaria. Partea bună e că dacă vă odihniţi în Piaţa Largo de Camoes veţi auzi din când în când un clopoţel. E semn că tocmai au ieşit din cuptor nişte…Read more …

Portugalia. Lisabona la pas ghidat. Partea a II-a

Partea I e aici Revenind la prima zi, am început cu ce încep ori de câte ori ajung în vreun oraş mare: caut free walking tours, preferatele mele sunt cele de la Sandemans New Europe Tours. Turul gratuit (care nu e tocmai gratuit pentru că, dacă vă place, sunteţi încurajaţi să recompensaţi ghidul cu preţul aproximativ al unui tur plătit, care în Lisabona e 12 euro) acoperă zonele Bairro Alto, BaixaPombalina şi Chiado şi a fost foarte util în prima zi: Am ascultat o foarte concisă expunere a istoriei Portugaliei şi a Lisabonei, cu tot cu…Read more …

Portugalia. Poooor-tu-ga-li-a. Poooor-tu-ga-liii-a. Partea I

S-a făcut mai bine de o lună de când m-am întors din Portugalia, moment care coincide cu determinarea mea să scriu detaliat despre cum fu acolo. M-am documentat înainte să plec de pe câteva bloguri şi simt că e echitabil să scriu şi eu, e un fel de Pay it forward. Aşa că m-am aşezat cuminte la birou, am închis geamurile să blochez orice zgomot de claxoane şi tramvaie şi am căutat pe You Tube: Florin Salam Portugalia. Am dat play. Nimeni în jurul meu, deci nu trebuie să explic. Gata, râd şi am poftă de scris.…Read more …