Revolte

… de chef, de timp, de spaţiu şi de bună-dispoziţie. Cam astea îs motivele pentru care n-am mai scris în ultima vreme. S-au întâmplat multe, iar concluziile la care am ajuns sunt:

• 17 ani nu i-au ajuns României să iasă din comunism. Fosilizaţi pe funcţii, oamenii sunt atât de familiarizaţi cu birocraţia, nesimţirea, cozile, ignoranţa şi mizeria, încât nimeni şi nimic nu le strică plăcerea de a-şi face fiecare zi de muncă la fel cu cea precedentă, de a se complace pe posturi inutile, dar cerute de sistem. Cazarea studenţilor este şi anul ăsta circ. Pentru că ne place, pentru că se dă şi se ia şpagă, pentru că lucrările nu se termină la timp, pentru că pe funcţionare le sună copiii exact când ţi-a venit ţie rândul, pentru că suntem masochişti şi suportăm cu plăcere mascată bătaia de joc.
• Bucureştiul nu a auzit de ŢOMANAP. Aici se joacă ŢOMAPANT (Ţări, Oraşe, Mări, Ape, Plante, Animale, Nume, Total). Am aflat asta ieri, pe terasă la motoare, când alături de aproximativ 100 de tineri, nu doar am căutat cu disperare munţi care începeau cu Z şi ape cu E, ci am jucat şi Spânzurătoarea prin SMS, în cadrul unei campanii de publicitate neconvenţională. Frumoasă tinereţea, eficientă ideea şi interesant conceptul. Detalii la www.adfel.ro.
• Adevăr sau Provocare rămâne cel mai tare joc de societate :d . Târziu în noapte, în jurul unor beri, unele fără alcool şi alături de oameni la fel de nebuni ca mine, discuţiile au alunecat inevitabil în sfera tabuurilor şi secrete dulci şi păcătoase s-au lăsat descoperite. Admitem sau nu, cu toţii suntem mici Dan Diaconescu în direct, adorăm să agităm spiritele, pândim taine şi savurăm dezvăluiri. Mereu e câte cineva tăcut, de la care afli lucruri nebănuite, de fiecare dată  e câte cineva cu cele mai multe idei murdare, întotdeauna sticla e măsluită şi se opreşte unde votează ceilalţi să se oprească :p .
• Chiar şi comediile slăbuţe au farmec dacă le vezi cu prietenii potriviţi.