Postul precedent a scandalizat pe mulţi dintre cei ce l-au citit. Unii au comentat pe blog, alţii mi-au scris pe mess. Hai să lămurim nişte aspecte.
1. Nu sunt perfectă. Nu sunt un model de moralitate. Am păcatele mele, pentru care voi răspunde la momentul potrivit, la o Judecată de care nici unul din noi nu va scăpa.
2. Am dreptul, ca şi voi, la o opinie. Care se poate să vi se pară absurdă. Care poate că şi este absurdă. Fiind totuşi libertate în cuget, cel puţin în teorie, îmi permit luxul de a-mi exprima ideile. Moment în care voi vă permiteţi luxul de a fi sau nu de acord cu ele.
3. Nu e eficient să încercaţi să mă convingeţi de eroarea totală a gândirii mele. Am argumente destul de puternice pentru a-mi susţine afirmaţiile. Pot cel mult să răspund provocării la o discuţie mai profundă pe această temă. Abia apoi e posibil să îmi revizuiesc unele aspecte ale gândirii.
4. Ca orice om, am frustrările mele. Nu omor oameni, nu-i măcelăresc, nu mă hrănesc cu cadavre ci mă descarc psihic scriind. Nu e lectură obligatorie pentru nimeni. Decizia de a mă citi sau nu e în mâinile domniilor voastre.
5. Dacă aş avea un copil limitat în gândire, aş suferi întâi un şoc. După perioada de negare ar veni acea perioadă în care conştientizez situaţia şi mă gândesc la ce e mai bine pentru el. Nu i-aş cumpăra diplome. Cred. Sper. Spun asta la 19 ani, când gândul de a avea un copil mă sperie teribil.
6. Nu voi şterge postul precedent din simplul motiv că acum o oră, când l-am scris, am simţit că am dreptate..
7. Tema educaţiei în România mă preocupă în mod deosebit, drept pentru care promit să revin cu posturi de genul celui de mai jos. Simt o puternică repulsie faţă de veşnicul sistem iar arma pe care o deţin momentan e cuvântul. Indiferenţa mi se pare josnică, iar ziua când voi avea posibilitatea să fac mai mult decât să scriu va fi una din cele mai fericite.
8. Nu trăiesc într-o lume ideală, dar asta nu mă împiedică să visez la asemenea minune. Nu sunt inadaptată social, am mulţi prieteni şi îmi face plăcere să discut în contradictoriu cu ei. Accept critici cu aceeaşi uşurinţă şi plăcere cu care primesc laude.
S-aveţi o zi frumoasă şi productivă!
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.
October 2nd, 2007 at 1:56 pm
uite …vezi ? aici nu mai indrazneste nimeni sa zica nimic !