Revolte

Asta îi principala chestiune care ne deosebeşte. Am vizitat muzeul Madame Tussaud- pozele le găsiţi aici- şi îmi închipuiam cum ar fi în România.

Biletul e la fel de scump ca mai toate de pe aici- 15 euro. Poţi apoi vizita şi face poze cât de mult timp vrei. Nu există un tur cu ghid, la fel cum nu sunt supraveghetori în fiecare sală. Se merge aici mult pe prezumţia de bun-simţ. Îs 99% sigură că cel puţin un exponat ar rămâne fără o mână, cap sau haine după vizita unor amatori de cultură, dacă totul s-ar întâmpla în a noastră dragă ţară. Nu era aici nici un semn cu Nu Atingeţi, Nu distrugeţi, Nu rupeţi poate pentru că e dincolo de imaginaţia lor că cineva chiar ar putea face asta.

Nu sunt o româncă care are acum fiţe de străinătăţuri şi care scuipă pe originile ei, dar sunt şocată la fiecare pas de nivelul de civilizaţie de aici. Mă tot gândesc că tot oameni îs şi ei şi mă doare să ştiu că nici în 50 de ani n-o să ajungem la un asemenea nivel. E vorba, clar, de educaţie. Comunismul a îndobitocit masele şi le-a învăţat să supravieţuiască pe principiile înşelatului, minciunii şi eschivării. Aceleaşi mase plâng acum lipsa marelui lider şi-şi educă copiii în acelaşi spirit. Furăm de unde se poate, când se poate şi cum se poate. Suntem răutăcioşi şi ne alimentăm zilnic ura faţă de cei cărora le merge un pic mai bine.

În afara studenţilor pe care îi ştiam deja de acasă, am mai întâlnit până acum două grupuri de români. Unii erau ţigani, în faţa gării şi mi-am strâns mai bine geanta când i-am zărit, iar altă dată un român ţipa la o tipă într-un magazin: “Ce, te-ai ajuns că te-am adus aicea??? Vrei să te trimit napoi la mă-ta??”

Pe de altă parte am avut access zilele astea la lista cu numele unor studenţi care urmează un master avansat în finanţe. Cinci studenţi din 20 şi ceva erau români cu CV-uri impresionante. Se poate deci. Atâta doar că e un proces lung şi anevoios şi tare mi-i că n-o să prind ziua când românii or să înţeleagă nu suntem cu toţii egali, că nu muncim la fel, că nu merităm aceleaşi salarii, că nu trebuie să fie totul la comun.