Olandezii îi spun De Wallen.
Ca orice treăctor prin Amsterdam care se respectă, fireşte că am vizitat şi eu faimosul cartier cu felinare roşii. O să vă povestesc cum e din două puncte de vedere:
I. Obiectiv
E paradisul sexului. Femei de toate vârstele, naţiile şi formele stau zâmbitoare în vitrinele luminate instens în roşu. Turiştii se opresc în faţa geamurilor, fac gesturi obscene, comunică prin semne cu domnişoarele vesele care stau de partea cealaltă a geamului. Din când în când câte o uşă se deschide pentru că bărbaţii negociază preţuri, minute, servicii. În principiu 20 de minute costă între 20 Şi 50 de euro, dar preţurile variază mult în funcţie de factori pe care vi-i puteţi închipui şi singuri.
Fotografiatul este strict interzis şi aspru pedepsit în întreg cartierul. Deşi se zvoneşte că ar fi o zonă nesigură, sunt mulţi poliţişti atenţi la tot ce mişcă, iar străduţele sunt foarte aglomerate, pline de turişti amatori de senzaţii tari. Totuşi, îs destui hoţi de buzunare, pândind momente de neatenţie şi mai ales îs mulţi drogaţi care vând orice: biciclete, femei, cocaină, marijuana… E bine să-i evitaţi.
Red Light District există de prin secolul XIV, aceasta fiind zona în care marinarii întorşi de la muncă căutau şi găseau puţină atenţie feminină. Acum prostituţia este legalizată în Olanda, iar femeile care lucrează aici sunt plătitoare de taxe. Totuşi ele înfruntă discriminarea societăţii, au dificultăţi când încearcă de exemplu să obţină credite de la bănci sau să încheie tranzacţii de orice fel. Deşi teoretic toate femeile care îşi cstigă existenţa aici ar trebui să aibă analizele medicale actualizate, asta nu prea se întâmplă. Multe dintre ele sunt purtătoare de HIV- cazurile cele mai grave, sau de diverse infecţii cu transmitere sexuală.
Dincolo de geamuri, femeile sumar îmbrăcate te ademenesc cu pupici trimişi prin aer şi-ţi arată ce au prin cameră: pat, jucării etc..
În afară de celebrele vitrine, în Red Light District sunt o mulţime de sex theatres adică locuri în care contra unei sume cuprinse între 25 Şi 40 de euro, poţi lua parte la un spectacol erotic. Faimoasele Casa Rosa, Moulin Rouge sau Bananenbar se întrec în a atrage cât mai mulţi clienţi, sporind diversitatea spectacolelor. Poţi urmări femei, bărbaţi, femei şi bărbaţi, dansuri sau chiar acte sexuale live.
Există apoi zeci de baruri Şi coffee shopuri unde poţi consuma droguri uşoare şi fireşte există multe fast-fooduri pentru că unora li se face foame, printre-attea alte pofte.
31 martie 2007 a fost ziua în care în Cartierul Roşu a fost dezvelită statuia Prostituatei Anonime, un gest menit să atragă toleranţa Şi respectul întregii lumi faţă de practicantele acestei meserii.
II. Subiectiv
Este un spectacol grotesc Şi macabru. Se prea poate ca părerea mea să fi fost alta dacă aş fi fost bărbat, dar mă apuca jalea şi mi se rupea sufletul la fiecare privire de dincolo de sticlă pe care o întâlneam. Fetele zâmbesc, dar zâmbetul nu-i al lor… ochii li-s împăienjeniţi probabil de alcool şi droguri fără de care meseria lor ar fi şi mai cruntă decât pare.
Majoritatea erau foarte tinere, copile distruse pe veci de experienţele lor nocturne. Pe undeva, poate că e bine că prostituţia e legalizată, sunt convinsă că viaţa lor e ceva mai bună decât a damelor care-şi petrec nopţile pe străzile Bucureştiului, dar…. rămâne un mare DAR…
Nicăieri şi niciodată nu mi-a fost dat să văd femei într-o ipostază mai degradantă de-atât. Femeia e pentru mine acea muză delicată, acel izvor de viaţă care merită preţuit cu sfinţenie şi nu pot să accept firescul unei situaţii în care o ea e un simplu instrument de satisfăcut bolnave plăceri. Nu regret că am fost acolo, pentru că e o experienţă de viaţă. Traumatizantă, ce-i drept, însă utilă pentru mine, ca om încă tânăr şi încă inconştient de toate feţele vieţii.
Locuri ca Red Light District au fost încă din cele mai vechi timpuri- nu degeaba prostituţiei i se spune cea mai veche meserie- şi or să tot fie multă vreme de-acu încolo.
E încă un lucru pe care-deşŞi mă deranjează cumplit, nu pot să-l schimb…
Nu am nici o urmă de respect pentru bărbaţii care plătesc pentru femei. E un mod înjositor de a recunoaşte: NU POT! SUNT INCAPABIL!
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.
February 17th, 2008 at 7:36 pm
vrei acasa ralu?
acasa gen romania sau gen alta parte poate… :p
February 17th, 2008 at 7:41 pm
cami, tragi concluzii pripite. mi-e un pic dor de tine
February 17th, 2008 at 8:06 pm
macar erau bune (fizic ma refer) fetele?
February 17th, 2008 at 8:12 pm
si apoi, unora chiar le place aceasta meserie… nu ai d c sa le compatimesti…
February 17th, 2008 at 8:16 pm
deci totul e din vina barbatilor care nu pot, sunt incapabili ?
February 17th, 2008 at 9:58 pm
Din punctul de vedere pe care il expui, este foarte trist si traumatizant ceea ce se intampla! Dar daca multe sunt cele care fac de placere lucrul asta, atunci lucrurile se schimba. Poate ca asa, din exterior, putem sa criticam cu usurinta, dar numai ele stiu ce e cu adevarat inauntru…
February 17th, 2008 at 11:34 pm
“şi or să tot fie multă vreme de-acu încolo.” Oferta va fi câtă vreme va exista cererea. O fi cea mai veche meserie, dar asta e pentru că cererea există dintotdeauna – nu au stăvilit-o nici legile, nici Biserica.
February 18th, 2008 at 4:43 pm
@j-j-mm: majoritatea fetelor erau foarte tinere, adolescente care se poate spune ca aratau foarte bine, dar erau si unele ingrozitor de ofilite si triste… mi-e greu să cred că ar putea cuiva sa-i placă meseria asta… dar e posibil si atunci intr-adevar nu am de ce sa le compatimesc
@dan: orice piaţă moare când nu există cerere
@anca: am senzaţia că înauntru lucrurile sunt ceva mai înfiorătoare decât în afară
@edelweiss: îţi împărtîşesc opinia
February 18th, 2008 at 6:02 pm
mi-a placut cum ti-ai structurat descrierea. tot ce pot sa spun e ca m-am ingretosat alaturi de tine.
February 18th, 2008 at 10:14 pm
Ti-am dat un link la finalul ultimului post pentru ca e tare fain articolul. Nu stiu daca e vorba doar de perspectiva masculina (pe care era sa o aplic in prima faza)…pana la urma nu erau numai femei expuse, nu ?
February 19th, 2008 at 11:36 am
Interesant articol si bine scris.
Doar de dragul informarii – fast-foodurile prospera in zona mai exact din cauza reactiei ‘munchie’, adica foame in timp ce sau imediat dupa ce esti high.
Pacat ca nu ai fost la Sex Museum. Daca ti s-a parut o experienta interesanta cartierul rosu, aia cu siguranta ti-ar fi facut o impresie mult mai puternica. Sexul e un instinct, nu ceva dezvoltat de poezie si atras de piele moale si parfumata. Iar nu toti cei care isi urmeaza acest instinct simt delicatete pentru faptura feminina. Poate a spune ca e ‘normal’ e prea mult din moment ce ne vrem atat de elevati, dar cu siguranta nu e de condamnat acest fapt in esenta. Cat despre prostitutie in contextul drogurilor grele si a nesigurantei, sunt de acord cu tine, soarta multora e trista.
Insa nu poti sa nu admiri lipsa ipocriziei in ceea ce priveste atitudinea fata de sex din Amsterdam, in cateva locuri cel putin.
February 19th, 2008 at 3:27 pm
@melina: mucumesc pentru aprecieri
@krossfire: în vitrine îs numai femei, dar la spectacolele erotice sunt folosiţi şi bărbaţi
@julesie: o să vizitez în curând muzeul. postul a fost scris imediat după ce am vizitat Red Light District, deci mintea îmi era în clocot de revolte şi frustrări. trebuie să accept că ce se întâmplă acolo e normal, cel puţin din punct de vedere istoric, pentru că meseria a existat dintotdeauna şi-s convinsă că va dăinui la fel de mult
February 19th, 2008 at 5:25 pm
:-S…m-ai speriat un picut.
dar hai raluca…in viata asta exista si urat, nu doar frumos..daca incerci sa pui acest urat intr-o lumina rosiatica pentru a-l face ceva mai placut ochiului, de ce nu?..ale tineretii valuri draguto..ale tineretii..
puuuuuup!!!!!!!
February 19th, 2008 at 10:40 pm
Julesie : E foarte disputata problema cu instinctele. Majoritatea sociologilor si psihologilor sustin pe buna dreptate ca omul nu are instincte in adevaratul sens al cuvantului. E treaba de inceput in multe manuale de sociologie. Avem reflexe necontrolate dar nu instincte in sensul unor comportamente genetice. Nu se prea poate spune ca omul actioneaza din instinct pentru ca societatile formate sunt extrem de complexe si diferite si pentru ca existenta ratiunii elimina instinctul in sensul dat de definitia sa.
O a doua teorie spune ca exista doar instinctul autoconservarii si un ”instinct social”. Daca al doilea este contestat, primul exista dar nu este un instinct (pentru ca nu are legatura cu mostenirea genetica umana ci este specific oricarui sistem…de la entitati abiotice la plante)
Poti lega sexul de autoconserare in conditiile in care omul ar trai in salbaticie. Asa numitele ”instincte sexuale” nu sunt altceva decat constructe mentale. Desigur ca hormonii stimuleaza puternic dorinta sexuala dar daca nu ar exista niciun model sau factori sociali care sa permita asta , nu sexul ar fi ”prima optiune”.
In fine, e foarte complexa treaba dar cazurile in care oamenii au trait izolati de restul speciei au dus la nedezoltarea comportamentului sexual normal ceea ce inseamna ca nu este genetic, deci instinct.
February 19th, 2008 at 11:09 pm
mulţumim pentru lămuriri, Krossfire
February 21st, 2008 at 10:45 pm
Pina ajunge sa vada omul cu ochii lui, e folositor si ceea ce a citit aici.
February 22nd, 2008 at 2:47 am
felicitari pentru post
April 18th, 2008 at 12:07 am
@alk : unii ar zice ca e folositor si dupa … oricum ar fi mereu imi voi aminti de RLD cand cineva ma va ruga sa-l/o insotesc la cumparaturi
June 3rd, 2008 at 12:04 pm
e din vina femeilor ca sunt vagaboante
June 29th, 2009 at 12:45 pm
Nici culpabile, nici victime…
He-he-he, Ralu, fata moshului, tare mai esti naiva. Si tare mai esti lupoaica moralista! Io zic ca matale nu te gasesti in postura de a-i judeca pe altii (respectiv, de a le judeca pe altele). In fond, de ce le blamezi (ori compatimesti) pe fatucile acelea? Oare n-a zis alde Jezu, ilustru’ matale Inaintas, ca, cica, “vamesii cu prostituatele vor ajunge inaintea voastra in imparatia cerurilor”? Inaintea “invatatilor” epocii respective; a fariseilor – care, la exterior, pastrau aparente onorabile; insa, in interior, erau devastati de pofte ascunse si de dorinta de a se destrabala. Precum mormintele varuite la exterior, dar pline de necuratii la interior. La fel te prezinti si matalutza. Daca ai fi o fecioara pura, care nu a ravnit, niciodata, la barbatii altor fete/femei, care nu-si doreste decat actualul partener (Oare il ai? Ma-ndoiesc! Daca l-ai avea, daca ai fi fericita, n-ai mai avea timp de blogaiala inepta), o fiinta care isi pastreaza, in ORICE imprejurare, vatra gandurilor curata, care nu se joaca, toata ziua, cu… degetelele (!), care nu s-a lasat, in nici o imprejurare, pipaita, indecent, de catre mainile cine stie carui pacatos dornic sa te penetreze, care NU intentioneaza sa seduca barbatii (ori femeile!), prin vestimentatie, limbaj si comportare inadecvate, atunci as zice ca ai dreptu’ s’ te pronunti asupra chestiunilor in discutie. Cum nu esti o sfanta (da’ DELOC), sfatul meu este sa o lasi balta cu subiectul aista spinos; si, in genere, cu tot ce tine de a mai veche indeletnicire din lume. Margineste-te la a descrie ceea ce-ai vazut, FARA a da verdicte, fara a pronunta sentinte, fara a te erija in instanta morala. Un barbat, daca are de ales intre o academiciana toba de carte, dar uratzica, si o menajera mediocra, dar plina de nuri, pe care din ele crezi ca o va alege? Da, exact, pe o a treia – expusa intr-o vitrina din Amsterdam. Altcumva, pe un plan mai general, dumneata deplangi soarta femeilor. Iar eu vin si te intreb: CARE femei?!?! Ceea ce se gaseste in jurul nostru, in aceste vremi din urma, ale traiului dezlantuit (sub-animalic), ale decaderii complete, cu greu pot fi numite “femei”. Sunt niste CARICATURI de femei – a caror feminitate a fost devorata, demult, de catre Stapanul la care ele se inchina inconstiente: Intelectul uman. In orice caz, o femeie respectabila – care se situeaza mai aproape de modelul ideal -, poate fi gasita in palatul unui maharajah, sau in acela al unui seic. Insa, in nici un caz in aula unui institut de “invatamant inferior”. Talica vrei sa ajungi mare specialista in “ceva” (in marketing, de pilda). Da’ uiti ca, mai intai, inainte de a ajunge un atribut, tre’ sa ajungi OM intreg. Ca d’aia te-ai incarnat pe pamantul asta blestemat. Ce-ti inchipui, c-ai sa te poti infatisa Mantuitorului repetand papagaliceste o oarecare formula stiintifica, sau bolborosind vreo ruga inepta?! Matale esti moarta fata mosului. Si pierduta (probabil, definitiv) pentru menirea ta din creatie. In locul unui barbat care, de dragul matale, sa fie gata sa cucereasca cerurile, o sa ai de-a face numai cu purtatori ilegali de nadragi; numai cu insi care prefera tarfele. O prostituata este o femeie care-i ofera, unui barbat, foarte mult; pentru foarte putin. De ce sa-si mai piarda vremea cucerind-o pe una ca tine, cand poate avea, oricand, pe loc, o muierusca apetisanta – mereu alta, mereu tinerica? Pentru cateva ore de placere pe saptamana, la ce bun sa se mai insoare? E si mult mai rentabil asa. Ca fiindca o muiere cere bani multi ca sa-si cumpere tot felul de nimicuri, de straie, etc. E in stare sa cheltuie mii de parai pe zi. Pe cand cu o tarfulita, totul e muuult mai ieftin. N’-asa, fata moshului? This is f***g marketing! Altcumva, NU POT, SUNT INCAPABIL sa-i raman fidel lui Ralu’. Prefer sa-mi cheltuiesc banii pe o duzina de superbe dame de companie (sau de consumatie). Et de gustibus (et coloribus) non disputandum. Ralu’ cu morala, rivalele cu banii, cu placerile si cu madularele. By the way: banuiesti ca o damicela “bine inzestrata” poate castiga, intr-o singura noapte, cat aduni matale, cu greu, intr-un an intreg, ca debutanta in marketing, in Romania. Sau, poate si mai mult. In concluzie, marketingioica mosului, atat timp cat esti robita de patimi si de pacate, nu te apuca sa judeci lumea. Cu-atat mai mult cu cat, toate colegele matale de generatie (cu Pluton in Skorpion) sunt inguste la minte; au o perspectiva marginita asupra Realitatii. Am platit destule fatuci de varsta matale, ca sa ma satisfaca. Asa ca vorbesc in deplina cunostinta de cauza. Si, spre deosebire de dumneata, eu AM oarece respect la adresa lor. Chiar daca au decazut pana la stadiul de femele.-
June 29th, 2009 at 2:02 pm
@ spanul: multumesc pentru parere
September 14th, 2009 at 9:42 am
Sambata seara m-am intalnit la John’s caffe cu un foarte bun prieten care s-a intors din Anglia, i-am spus ca miercuri plec la Amsterdam, si el mi-a povestit de Red Light District. Gandul la brazilianca cu “bucile ca nucile” de 70 euro (all inclusive), ii marisera pupilele, iar fata lui iradia de placere. Noua barbatilor nu ne plac imagini amoroase cu prietenii nostrii, asa ca nu am mai lungit-o. Oricum fata lui si interjectiile scoase din fundul sufletului m-au convins ca a avut o experienta foarte interesanta si deosebit de placuta.
Voi merge si eu la Amsterdam joi si voi vizita Cartierul rosu.
In ceea ce priveste stilul de viata al femeilor, am discutat cu niste prieteni si am ajuns la concluzia ca acesta este guvernat de instinctele de supravietuire si de replicare.
Fata de popa sa fii ca daca partenerul tau nu tine pasul cu societatea (asta bolnava – nu altceva) si apare un altul care-ti da pe sub nas cu gogosile: Apple i phone, bulioane, BMW-ul neaparat alb, hainele lu’ Bote, si-ti mai spune si niste povesti cu care te baga in transa (asa zisa a dragostei), lasi tot si faci legamantul cu Satana. Voi vreti barbati atractivi, care sa va scoata in lume, sa va faca sa simtiti ca sunteti cele mai tari, cele mai frumoase, cele mai inteligente. Toate acestea nu au legatura cu Dumnezeu ci numai cu patima lacomiei, desfranarii si mandriei.
Suflet, emotii, dragoste, prostituatele acelea au, pentru ca ele isi vad lungul nasului (adica au virtutea smereniei), si stiu saracele in ce stare jalnica se afla. Nici una nu-si doreste asa ceva. Toate vor sa fie printese, toate vor ca Fat frumos sa aiba grija de ele. Cred ca le pare rau in fiecare zi pentru viata pe care o duc.
Celelalte femei care au acel “anti slut defense” de fatzada, sunt vorba Spanului niste morminte varuite.
In rest toate bune
February 8th, 2011 at 8:09 pm
Either way you pay for women
.
Poti sa platesti o suma pe care primesti bon fiscal si sa indeplinesti o nevoie, sau poti sa platesti o viata si sa-ti indeplinesti aceeasi nevoie, mereu cu aceeasi femeie, cand/daca are ea chef.
Depinde cum privesti lucrurile