Revolte

Indiscutabil, cea mai veche meserie. şi cea în care ne pricepem cel mai bine, aş îndrăzni. Atâtea secole de continuă şi asiduă perfecţionare şi-au spus cuvântul. Ne rafinăm pe zi ce trece.

Vreau să se înţeleagă foarte clar opinia mea despre prostituţie. Sunt convinsă şi susţin cu tărie că în toate femeile există pornirea asta, iar cele mai multe dintre ele chiar îi dau curs, atâta doar că pentru diferite niveluri ale preţurilor. Care uneori nici măcar nu sunt exprimate în bani.

E vorba de educaţie aici. O fată este învăţată de mică- în mai toate culturile- că cea mai de preţ avere a ei e neprihănirea pe care ar trebui să o ofere doar celui care merită cu adevărat. Economic vorbind, ne referim aici la un bun foarte rar- în speţă himenul, care se tranzacţionează o singură dată, pentru un preţ adesea exorbitant. Ca în orice alte afaceri, uneori unele iau ţeapă. Oferă bunul dar nu primesc în schimb ce au aşteptat. Supraestimare gravă.

Bărbaţii sunt educaţi de mici pentru a se întrece în arta galanteriei, se chinuie să ajungă la inimile demoazelelor, ei sunt cei care vor cumpăra. Iar când banii nu-s de-ajuns, vorbele dulci şi-nşelătoare, zâmbetele mincinoase şi privirile slinoase ce se vor a fi îngereşti ar putea să ajute. Alteori e de-ajuns să fie sinceri, frumoşi şi deştepţi, dar astfel de cazuri sunt rare în viaţa de zi cu zi.

E întâmplător oare că temerea cea mai mare a femeilor implicate într-o relaţie e “Oare mă vrea doar pentru sex?” în timp ce a bărbaţilor e “Oare mă vrea doar pentru bani?” ?!?!? Eu spun că nu-i deloc întâmplătoare.

E chemarea naturii, dacă vreţi s-o numim aşa. Femeile au puternice porniri carnale care le împing continuu spre a se vinde. E însă şi aici o artă. Aceea de a şti să te stăpâneşti, de a şti să te oferi scump.

Ca în orice economie liberă, raportul dintre cerere şi ofertă reglează preţul. Şi dacă oferta e atât de mare şi nesăbuită şi haotică şi de cea mai joasă calitate, cum să mă mai mir că femeile se dăruiesc pentru o bucată de pâine şi salam, pentru o plimbare cu maşina, pentru un pahar de băutură scumpă, pentru un lănţişor de aur cu pandativ, pentru minciuni auzite de alte atâtea zeci de urechi înaintea alor ei?

Trezire,doamnelor şi domnişoarelor! Porniţi în viaţă cu ceva extrem de scump şi valoros. Nu coborâţi cu-atâta inconştienţă preţul. E imposibil a-l mai ridica apoi. O maşină cu 300000 de km la bord n-o să mai fie niciodată atât de dorită ca una cu 3. Nu modificaţi afişajul. S-au uzat oricum celalte piese. Se citeşte pe faţă. Vă ofiliţi.

Avem tendinţa să uităm ce ne diferenţiază de animale. Uităm de raţiune şi lăsăm poftele trupeşti să ne călăuzească viaţa. Ne minţim singuri că cel de lângă noi ne merită, când de fapt ştim sigur că nu l-a costat nimic să ne aibă.

Mi-e silă să aud dame motivându-şi preţul ieftin prin iubire. E greu să iubeşti 50 de bărbaţi într-o lună, mai ales când ei îs deja iubiţi. Se destramă familii, se nenorocesc copii, şi totul în numele aşa numitei iubiri. Nu e iubire, stimabilelor- încetaţi a vă minţi ! – e decădere trupească. E plăcerea pură şi egoistă de a vă prostitua.