Oricât de mult mi-aş iubi ţărişoara, locurile ei, unii oameni care m-au format şi influenţat,alţi oameni care merită să se fi născut oameni nu pot să trec peste milioanele care abuzează de poziţia socială pe care au. Nu trec peste nesimţire, ignoranţă şi corupţie. Aşa e România acum. Are potenţial să fie altfel, să evolueze.

Pune într-un coş 40 de mere stricate, cu viermi şi 10 bune. Uită-te peste o lună şi spune-mi, te rog, câte sunt bune şi câte stricate. Nu mă mint că o să schimb România. Trebuie întâi tăiat copacul, pus alt soi şi abia apoi şi merele or să fie altfel. Rădăcinile comunismului or să fie scoase cu greu.

@notalent369: păăăi, aşa m-am gândit şi eu..că atunci când e cu vârful în sus seamănă cu semnul acela folosit în bilogie pentru masculi, cu săgeata îndreptată în sus, iar pentru femeie e ceva îndreptat în jos. Nu doar estonienii au simbolurile cu triunghiurile, pentru că mai toţi ştiau. Cred că şi în România în locurile foarte luxoase se folosesc. Şi eu abia aştept să mă întorc…

p.s.
mi-e tare dor de tine si iti citesc peripetiile cu sufletul la gura. spor cu temele si bafta!

pupupupupupup!

@Gelu: Se prea poate ca al lui comportament să nu fie unul indicat, dar ce am vrut eu să scot în evidenţă e că e al naibii de plăcut să trăieşti într-o ţară în care astfel de scandaluri cu produse expirate izbucnesc foarte rar şi atunci când se întâmplă consecinţele îs pe măsură.

La fel de impresionată am fost cu ceva timp în urmă când un prieten din Singapore mi-a mărturisit că în ţara lui, situată între primele în topul lipsei corupţiei, ultimul viol a avut loc acum vreo 5 ani, iar pedeapsa a fost închisoare pe viaţă.

Nu am văzut tomberoane galbene până acum şi chiar nu ştiam de existenţa lor. Am participat însă anul trecut la o conferinţă pe tema responsabilităţii sociale a coroporaţiilor, iar o tipă care pe atunci lucra la o mare firmă din domeniul petrolului mi-a mărturisit că ei au fost primii care au introdus coşuri pentru materiale reciclabile în benzinării. Puţin timp după ce observase că oamenii începuseră să se obişnuiască cu asta, a sesizat altceva: atunci când firmele municipale veneau să ridice gunoiul, nu aveau tomberoane separate şi vărsau fiecare coş în exact acelaşi tomberon. Tot ce oamenii se chinuiseră să separe, ei au reuşit să unească din nou pe vecie.

Americanii au semnat abia acum tratatul pentru că, la fel ca în România, nu semnează americanii individual, ci autorităţile. Trăiesc în România şi ştiu să scriu, la fel ca milioane alţi români şi totuşi unii primari nu ştiu să scrie.
Trăim în România şi poate că majoritatea nu ne dorim să trimitem soldaţi alături de trupele americane, dar acordurile îs deja semnate. Nu de către fiecare român în parte, ci de către unii aleşi să reprezinte. Cam aşa e şi cu ei. Oricum, deşi am multe împotriva felului de a fi al americanilor, nu pot să contesc grija pe care o au pentru mediu. Campaniile în senul ăsta îs mult mai ample la ei iar educaţia pe care ei o primesc în direcţia protecţiei mediului începe puternic încă de la grădiniţă.

Nu am un cult pentru americani sau nemţi, nu urăsc italienii şi nicidecum românii. Nu urăsc în general ci pur şi simplu mă declar dezamăgită de unii bipezi ai societăţii.
Atrag atenţia unor anumite aspecte bune sau rele, fără a afirma că o naţie în totalitatea ei este bună sau rea.

Ralu, cat ai stat acasa cate recipiente de plastic ai strans sa le duci la colt de strada in tomberoanele galbene? Si apropo de prietena ta americana, ai intrebat-o cumva din curiozitate de ce americanii desi sunt atat de “Eco frendly” au semnat deabia luna asta Tratatul de la Kyoto?