Revolte

Vă sunt datoare de ceva vreme cu postul ăsta. Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa că ete-l acum:

Am visat să văd Parisul încă de când am auzit întâia oară că e oraşul Iubirii. Am avut norocul să-l descopăr şi altfel decât ca pe Oraşul luminilor, al iubirii, al cafenelelor, al boemilor…

Voi reveni cu siguranţă în curând pe-acolo, pentru că m-a cucerit din prima clipă.

Şi-acum să vă împărtaşesc niţel:

• sunt 14 linii de metrou şi de întâmplă să existe staţii în care se întâlnesc 6 linii. Cam dificil pentru cine are probleme grave de orientare. Ţin să menţionez că nu m-am rătăcit nici măcar o dată
• rămânem la metrou şi vă împărtăşesc mirarea mea când am văzut că cei care cântă au legitimaţiii cu numele şi fotografia lor, prin care se atestă că sunt cântăreţi autorizaţi să cânte la metrou. În fine, nu aveau toţi, dar e frumoasă ideea, că în felu ăsta cei care aveau nu se temeau că o să-i fugărească cineva pentru că cerşeau

• e trist de tot să fii român în Paris, pentru că francezii îs sătuli până peste cap de ţigani şi de tâlhăriile lor. Au fugărit şi au arestat sub ochii mei pe un ţigănuş la Turnul Eiffel, pentru că buzunărise un turist. La catedrale se agaţă ţigăncile de tine, te trag de haine, te imploră, îţi provoacă greaţă. Avionul cu care am venit era plin de clanuri întregi de ţigani care povesteau despre care zonă e mai profitabilă pentru cântat, cerşit etc..
• Prietenul la care am stat, un francez, a fost certat de unul din colegii lui că a lăsat cheile de la apartament unei românce.
• În cartierul Montmartre, la baza  Catedralei Sacre Coeur, e bine să vă plimbaţi cu mâinile în buzunar. Sunt o grămadă de persoane dubioase, care par a veni din Jamaica, dar n-aş băga mâna în foc, şi care prind turiştii de mână şi le leagă nişte brăţări. Desigur, zâmbind, ţipând cât de frumoase sunt, ce bine le stă ca mai apoi turiştii să constate că nodul la brăţară e atât de bine legat încât trebuie să-l rupi ca să-l dai jos, însă dacă-l rupi trebuie să-l plăteşti. Aşa că tre s-alegi între : cumperi brăţara că-ţi place şi cumperi brăţara că altfel de bat oamenii ăia. Deci mânuţele în buzunar.
• Recomand totuşi plimbările în cartierul Montmartre şi mai ales seara, pentru că e rupt din vis peisajul. Am avut în repetate rânduri senzaţia că ne-am întors în timp şi că numa noi am rămas pierduţi pe străduţele acelea. Din câte o cafenea mai răsuna muzică de acordeon, sau de pian, jaluzele trase şi lumini obscure dincolo de geamurile mari, câteva şoapte ici şi colo, zidurile albe ale catedralei şi o lună mare… N-am reuşit să opresc timpul, oricât de mult mi-aş fi dorit.
• Fiţi cu ochii în patru şi veţi descoperi pe o grămadă de figurine din Space Invaders făcute din mozaic pe zidurile multor clădiri. Autorul este cunoscut în lumea virtuală drept Invader, identitatea lui reală fiind însă bine protejată. Tânărul a lansat un adevărat cult pentru figurine, are o grămadă de adepţi prin toată lumea şi au fost semnalate personaje din Space Invaders din mozaic lipite de clădiri ale marilor oraşe din toată lumea. Click Aici ca să vedeţi pe hartă pe unde au mai ajuns. Dacă daţi click pe oraşele din stânga, puteţi să vedeţi şi poze cu zidurile invadate
• Savage Garden şi-au filmat unul din videoclipuri chiar în locul din Paris care poartă numele de Grădina Sălbatică, fiind practic singura zonă din capitală în care se cultivă viţă de vie. Anual de fac şi câteva sticle de vin din strugurii crescuţi în mijlocul Parisului, vin care se vinde la preţuri exorbitante, deşi calitatea lui e – evident- îndoielnică. Deh, snobismul…
• Am urcat 700 de trepte în turnul Eiffel şi l-am apreciat mai mult în felul ăsta. E trist însă că miroase a pipi rău de tot în vârfu turnului, unde funcţionează şi o toaletă.
• Ca să nu scăpaţi cele mai importante obiective turistice, vă recomand tururile gratuite oferite zilnic de voluntarii de la New Europe Tours, de la ora 11, şi apoi de la 13, cu pornire din faţa fântânii St. Michel. Voluntarii îşi dau şi sufletul numai ca să vă mulţmească din simplul motiv că la final, dacă v-a plăcut şi vă lasă inima, le daţi un bacşiş pentru pasiunea lor şi calităţile de ghid. N-am văzut pe nimeni să dea mai puţin de 5 euro la final, media era pe la 10 euro şi eram cam 30 în tur. De asemenea, la final o să vi de prezinte turul de noapte din Montmartre, care însă nu mai e gratis, ci costă 8 euro pentru studenţi şi 10 euro pentru restul oamenilor. Normal că peste jumătate din noi-cei care am participat la turul gratuit de dimineaţă, am venit să ne revedem ghidul fantastic şi seara.
• nu vă propuneţi să vizitaţi toate camerele din Louvre într-o singură zi, deşi e amuzant pentru tătă lumea de pe-acolo să vadă cum se târăsc turiştii epuizaţi, dar dornici să vadă tot. Mda….şi noi am vrut iniţial să facem asta
• turiştii asiatici fac toate pozele cu degetele în formă de V şi poziţia corpului mereu aceeaşi.(ştiu că generalizarea e eronată, dar am pretenţia de la voi că ştiţi să extrageţi corect informaţia)
• Cartierul Latin e o zonă studenţească, ieftină şi plină de viaţă, numai bună pentru turiştii flămânzi şi fără bani.