Mi-am petrecut de curând o noapte întreagă în tren, deşi cu ceva vreme în urmă făcusem legământ cu mine însămi că nu mai umblu noaptea singură prin trenuri.
Am ajuns în compartiment şi mi-au zâmbit trei ţigani, din ăia cu aur excesiv la gât, doi bărbaţi cu burţi proeminente şi o fetişcană colorată în tăte cele (haine, unghii, ochi, păr etc..)
A se citi înainte experienţele mele din copilărie cu ţiganii.
Am tras totuşi adânc aer în piept, mi-am făcut calculele în gând, mi-am amintit că până să ajung în compartiment nu mai văzusem nici un alt om în vagon şi am decis că mai bine zâmbesc şi le acord o şansă. Că poate ei îs altfel. Şi bine am făcut.
Nu au fost complet altfel, dar a meritat să-mi petrec câteva ore cu ei. Pe scurt:
- se pregăteau să adoarmă şi cel mai bătrân dintre ei a decis că trebuie să-şi scoată întâi haurul de la gât. Întrebarea firească: şi ce facem bre cu el? Răspunsul celuilalt ţigan: păi lasă-l pe masă. Replica primului ţigan: Şi dacă adormim toţi şi ni-l fură ţiganii? Eu nu ştiam dacă să râd în gând sau dacă pot să mă şi exteriorizez, dar au râs şi ei aşa că mi-am permis să savurez momentul.
- a vrut apoi să-şi scoată bluza de treining, dar s-a răzgândit amintindu-şi că acolo ţine toţi banii.
- mergeau la Botoşani să-şi cumpere maşină care avea gps cu cd în limba română, deci sigur ar fi găsit drumul spre Bucureşti, drum despre care erau convinşi că trece prin Braşov.
- fata a început să le citească articole din Cancan şi a ajuns la cuvântul Guvizi pe care l-a citit cu greu şi pe care doar cel mai mare ţigan a ştiut să-l explice
- m-au luat la întrebări privitor la cât de des călătoresc, dacă e mare oraşul, dacă mi-e frică de ţigani, dacă o să dorm la noapte. Mi-ar fi plăcut să mă filmeze cineva în momentele alea.
- oamenii au fost simpatici până la capăt, atâta doar că ţiganul tot ţigan: vorbeau tare, ţipau unul la altul, amestecau româna cu limba lor şi eu nu prea înţelegem ce se întâmpla
- am decis să dorm într-un alt compartiment şi ei s-au oferit să vină din când în când să se asigure că totu-i bine şi că nu-mi fură nimeni bagajele. Pânda lor a fost eficientă până pe la 4 dimineaţa, când am avut de-a face cun beţiv. Despre el, în episodul următor.
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.
July 14th, 2009 at 10:34 am
Cu niste tigani simpatici am avut si eu onoarea ieri in tren, tot noaptea. Au intrat pe la Pascani in compartiment si desi aveau patru locuri, iar noi eram intinsi deja pe trei si-au ingramadit puradeii in asa fel incat sa nu ne deranjeze pe noi si daca nu ne-am fi ridicat noi sa ne mutam in compartimentul nostru si sa ne cerem scuze, n-ar fi zis, saracii, nimic.