Pentru că discuţia din comentariile postului anterior a cerut-o, am făcut niţică muncă de cercetare şi am găsit următorul tabel, pe pagina http://dictionare.edu.ro/search.php?cuv=continua (ca să apară tabelul, apăsaţi pe cuvântul conjugări , care se află imediat după 15 definiţii pentru continua, continuu)
Aşa cum am spus şi în comentarii, formele eu continuu şi eu să continuu sunt corecte din simplul motiv că aşa au fost dintotdeauna, de curând fiind permisă şi folosirea formelor eu continui, eu să continui. Referitor la tolerarea acestei anomalii gramaticale, prezint argumentele distinsului George Pruteanu, pe care le găsiţi aici: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-024-obiectii-doom.htm
Pentru persoana I singular a verbului a continua, autoarele au apreciat că forma corectă ar fi eu continui. Dar această soluţie contrazice o întreagă paradigmă, o lungă listă de autori prestigioşi, precum şi uzul multor oameni instruiţi. Verbe terminate în -a au, de regulă, la pers. I, -u: a lua – iau, a sta – stau, a da – dau, a vrea – vreau ş.a. Cînd spun eu continui am senzaţia că spun eu stai, eu scrii. Iată cîteva lucrări care recomandă, la unison, forma eu continuu, pentru care pledez şi eu:
1. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Ed. Acad. RSR, 1975, p.190: “continua, (eu) continuu“.
2. Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Ed. Acad. RSR, 1983, p. 116: “continua, (eu) continuu, 2 sg. (tu) continui“.
3. Vasile Breban, Dicţionar general al limbii române, Ed. Şt. şi Enc., 1987, p.214: “continua, (eu) continuu“.
4. Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ed. Acad. RSR, 1989, p.183: “continua , ind. prez. I sg. (eu) continuu, 2 sg. (tu) continui…”.
5. Ion Calotă, Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic, Ed. Sibila, 1996, p.229: “continua, vb. I, (eu) continuu, (tu) continui…”.
6. Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Ed. Humanitas, 1997, p.220: “Forma literară de 1 sg. este continuu (nu continui), diferită de 2 sg. continui“.
7. Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală – Limba română de azi, Ed. Humanitas, 2000, p. 103: “Corectă e deci forma eu continuu. Normele limbii literare acceptă numai această formă…”.
Cred, deci, alături de autorii lucrărilor pe care le-am citat, că forma recomandabilă este eu continuu, şi nu eu continui.
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.
September 6th, 2009 at 8:08 pm
Aş fi vrut să fac un comentariu, dar, cum conflictul a fost stins, nu mai are rost!
September 6th, 2009 at 8:40 pm
@ noapteaiguanei: ia ce-i mai bun din povestea asta şi mergi mai departe. Aşa e cinstit şi frumos şi productiv
September 14th, 2009 at 3:18 pm
Ţara arde si baba se piaptana
September 22nd, 2010 at 7:50 pm
Atita timp cit Academia considera ca versiunea corecta este cea vorbita si ca regulile trebuie adaptate dupa limba vorbita atunci orice discutie despre forma corecta este nula de drept deoarece se poate veni cu argumentul perioadei de trecere. Adica Academia inca nu a sesizat cum este folosita forma in limba vorbita, ceea ce personal consider ca este o idiotenie si lipsa de responsabilitate si implicare din partea Academiei. La faza cu “sunt” s-au incordat muschii, restul e tacere…
February 11th, 2011 at 3:42 pm
pe acest rationament a verbelor care se termina in -a, care au de regula terminatia in -u, inseamna ca:
a speria…..eu speriu
a apropia …eu apropiu
a intarzia….eu intarziu ?
December 4th, 2011 at 10:09 pm
si atunci cum explici aceeasi regula pentru a lua, a vrea, a da?
December 4th, 2011 at 10:12 pm
Totusi, nu mi s-a cerut parerea dar cu regula ,,uzul devine norma”nu sunt de acord. Inseamna cu nu cunoastem reguli si in timp toate formele considerate gresite vor deveni corecte. De aceea profesorii nu mai stiu cum sa le explice elevilor de ce sunt acceptate atatea forme, variante libere, etc