Comments on: Cu părinţii ce facem?

By: victorstoicescu

victorstoicescu — Tue, 06 Jul 2010 19:29:15 +0000

…la varsta de 15 ani am descoperit….,,sa ne educam parintii!!”
…anii urmatori…,,..sa ne ajute parintii!!”…
,,parintii ne mai ajuta??’ …da…
…,,ajutam si noi parintii….”
…,,parintii au pensie mi mare decat salariul nostru”‘…
…ajutam parintii, sau parintii ne ajuta pe noi???”
…???? au loc la cimitir???…daca da l-am ingrijit??…daca nu …???

in general au nevoie de noi ALATURI (cel putin pt.mine, in Romania si la 17 km distanta),dar nici asa nu pot fi mereu langa ei.
CRIZA copil-parinte a fost din totdeauana si o sa fie la fel si in continuare
indiferent de venituri sau distanta.

….,,ce te faci cu cei care nu vor sa-si paraseasca locsorul in care au trait toata viata?…”
cred ca le faci viata mai ,,usoara’ acolo unde au traiat o VIATA
….,,Eu as vrea sa pastrez o oarecare independenta de ambele parti. Si, dupa experienta cu ultimele zile ale bunicului, as prefera sa muncesc in continuare in meseria mea si sa platesc o persoana care sa ii asigure ingrijirile necesare (medicale, gospodaresti) iar eu sa incerc sa ii asigur suportul … sufletesc.
….,,si daca ..pica munac ta ??? nu mai ai ce manca??? bunicul nu mai e!!
mai este cineva sa te ajute?

By: raluca

raluca — Wed, 16 Jun 2010 15:03:32 +0000

@ krossifre: is curioasa cat de aproape de ideal om ajunge cu ai nostri parinti. sa vedem. planurile suna bine.

@ dumi: si pe mine ma fascineaza atasamentul pe care baranii de acum il au fata de locul in care au trait. mie mi se pare ca as putea sa ma mut oriunde, oricand, dar pentru ei casuta lor, oricat de mica ar fi e singurul spatiu posibil in care se vad traindu-si batranetea

@ Me again: si aici intervine problema de mai sus: ce te faci cu cei care nu vor sa-si paraseasca locsorul in care au trait toata viata?

@ Bogdan Epureanu: indiferent de toate variabilele de care s-a vorbit deja prin comentarii?

@ whisper in the storm: intrebarea e cum faci cu prezenta fizica. ai posibilitatea sa fii acolo suficient de des si esti dispus sa faci asta?si cat de des inseamna “suficient de des?”

@ Lady Blu_: penru parintii nostri, frica de abandon la azil e prea mare ca sa accepte chiar si un camin/un complex bine dotat, amplasat etc. deci we’ll stick around.

@ aida: o sa se schimbe incepand cu noi

By: whisper in the storm

whisper in the storm — Tue, 15 Jun 2010 23:05:29 +0000

Cred ca nu se poate da un raspuns universal. Sunt prea multe variabile implicate. Cele mai importante cred ca sunt personalitatile parintilor si ale copiilor, legaturile dintre ei, nivelul de asteptari si de … posibilitati (sa privim realist) financiare, “familiale” (daca ai deja o familie nu e asa usor sa iti aduci parintii in casa sau sa le aloci prea multe resurse in dauna sotului/sotiei si copiilor) si profesionale.
In Romania este, intr-adevar, un anumit patern – familia extinsa. Dar nu exista o solutie finala, buna la toate
Eu as vrea sa pastrez o oarecare independenta de ambele parti. Si, dupa experienta cu ultimele zile ale bunicului, as prefera sa muncesc in continuare in meseria mea si sa platesc o persoana care sa ii asigure ingrijirile necesare (medicale, gospodaresti) iar eu sa incerc sa ii asigur suportul … sufletesc.

By: Me Again

Me Again — Tue, 15 Jun 2010 12:29:03 +0000

Depinde în ce constă acel ajutor. Poate în multe cazuri ar fi de dorit un cămin de bătrâni. Acolo au oameni de vârsta lor cu care să te întreţină. Dacă îi ţii acasă la tine (sau acasă la ei) probabil se vor uita pe pereţi toată ziua.

By: Bogdan Epureanu

Bogdan Epureanu — Wed, 26 May 2010 15:51:06 +0000

Nu mi-as putea inchipui sa nu imi ajut parintii daca ar ajunge sa aiba nevoie de ajutorul meu… si cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa gandeasca asa.

By: dumi

dumi — Wed, 12 May 2010 18:22:42 +0000

Nici eu nu voi putea fi alaturi de ai mei, atunci cand va fi nevoie, dar voi plati cu siguranta pe cineva care sa aiba grija de ei, acasa.
Eu nu cred ca le-ar face placere atunci cand nu vor mai fi in puteri, sa iasa din casa in care au tarit o viata, pentru a merge la un camin de batrani, oricat de civilizat si dotat ar fi (iar aici iau in considerare desigur modelul unui camin din strainatate).

By: dumi

dumi — Wed, 12 May 2010 18:22:19 +0000

Nici eu nu voi putea fi alaturi de ai mei, atunci cand va fi nevoie, dar voi plati cu siguranta pe cineva care sa aiba grija de ei, acasa.
Eu nu cred ca le-ar facea placere atunci cand nu vor mai fi in puteri, sa iasa din casa in care au tarit o viata, pentru a merge la un camin de batrani, oricat de civilizat si dotat ar fi (iar aici iau in considerare desigur modelul unui camin din strainatate).

By: LadyBlu_

LadyBlu_ — Tue, 11 May 2010 08:52:02 +0000

Eu nu mai am nici o speranta de la tara asta. Nu o sa ne ofere noua sau parintilor nostri nimic, poate copiilor nostri daca vor avea noroc.
Camin privat? Unde-o fi asta? Numai prin filme mai vezi ca exista asa ceva, la noi nu stiu nimic de vreunul, si oricum, daca ar fi, s-ar purta cu parintii la fel cum se poarta si la Leorda, numai in conditii putin mai bune. E vorba de educatia noastra, si cred ca ne vom chinui parintii si intrista foarte mult, daca apelam la o idee din asta.
Eu una o sa raman langa mama mea, sau undeva aproape….

By: aida

aida — Mon, 10 May 2010 18:20:07 +0000

Ai dreptate Raluca, si eu sper sa se schimbe incepand cu generatia noastra. Dar cand ma uit la colegii mei, de varsta mea sau mai mari ca mine …. tare ma tem ca nu se va intampla.
Insa dupa ce intalnesc alti oamnei diferite cu care am discutii interesante parca incepe sa rasara speranta .

By: krossfire

krossfire — Mon, 10 May 2010 17:36:41 +0000

Hmm, ar mai fi si calea de mijloc, a asistentei sociale, daca ti-o permiti. Sa-ti lasi parintele in casa lui sau unde sa poate si sa-i platesti un asistent social sa-l ajute. Nu prea vad asta ca pe o datorie biologica (sa fii acolo, langa parinte, cat mai des) si nici nu cred ca as cere-o (fie si implicit) de la copii. Oricum, optiunea azilelor din Romania este gretoasa. Daca mi-as permite , as merge pe planul meu : o casuta undeva spre tara + asistent social de 2 ori pe saptamana. Daca nu, as cauta oricum un camin privat unde sa pot face si vizitele necesare si sa ma asigur ca al meu parinte va fi un oaspete, nu un intrus. Un avantaj il constituie si comunicarea , mult mai usor de intretinut in 20xx decat ar fi fost la inceputul anilor 90.