Am zis că încerc să scriu zilnic pe blog. N-o mers. Am ajuns în unele zile târziu şi aş fi făcut orice numai să stau departe de deviceuri şi cât mai aproape de oameni.
Nu renunţ. Scriu amu şi încerc metoda cu posturi în avans pe care nu le public deocamdată, cât să am o rezervă pentru zilele negre.
În rest, am tot ascultat oameni dându-şi cu părerea despre blog. Am primit următoarele păreri:
- Nu mai scrii la fel ca înainte. E super fad…
- Te citesc dimineaţa când beau cafeaua. Îmi place mult
- Am citit primul post de când ai revenit şi m-am oprit
- Mă bucur că ai reînceput să scrii. Abia aştept să mai apară câte un post
Ce simt eu:
- E firesc să nu mai fie exact ca înainte. Varii motive: a trecut vremea peste mine, gândesc altfel, mă apasă mai multe griji. Nu mai am atâta timp ca înainte să ies, să călătoresc, să mă inspir. Dar fac ce pot
- Mă relaxează mult să scriu şi îmi umple sufletul fiecare comentariu. It’s good to be back
- Aştept critici constructive şi îs gata să implementez ideile ce îmi surâd
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.
January 31st, 2012 at 11:57 pm
E semi imposibil sa scrii zilnic, daca ai si alta preocupare in afara de “blogging”
Si da, scriitura spontana moare sub o realitate destul de nesimtita. Eu imi analizam scriitura din ultimii cinci ani si ceva (cea de pe blog). Idei mult mai bune in anii precedenti, dar un “craft” mai slab.