M-am plimbat zilele trecute cu  un tânăr viitor regizor din România, venit în vizită în Olanda şi cu un alt prieten, student şi el aici ca şi mine.

Şi tot comparând cum e aici, cum e acasă, cum e mai bine, cum e mai rău, Cosmin (prietenul student icişa) a zis că de când locuieşte în Amsterdam nu mai e aşa nervos.

Şi m-am tot gândit la asta de-atunci. Eu nu-s nervoasă în general, da parcă în Bucureşti mi se întâmpla adesea:

  • să înjur şoferi care opreau fix pe trecerea de pietoni.
  • să înjur şoferii de pe Calea Victoriei care goneau ca nebunii când ploua şi erau băltoace, făcându-mă leorcă exact când îmi era lumea mai dragă.
  • să mă agaseze cerşetori la o terasă, sau la metrou şi să ţip la ei să mă lase în pace.
  • să îmi strige obscenităţi tot felul de dubioşi (şi nu, nu mă plimb cu ţăţele pe-afară, nu port tocuri cui, nu port haine cu 5 numere mai mici şi nici nu-s vreo bunesă).
  • să am praf mult pe faţă, pe haine şi în păr la sfârşitul zilei.
  • să aud oameni certându-se în autobuz, pe stradă, în metrou, în insituţii publice etc.

Şi lista poa să continue încă. Oamenii îs apăsaţi, nervoşi, sictiriţi, obosiţi în Bucureşti. Şi aici sunt oameni din ăştia, da îs minoritate.

Dimineaţa, pe la 7 jumate, şoferul de autobuz îmi zâmbeşte larg, îmi verifică abonamentul şi-mi urează o zi bună. La fel face cu toţi călătorii de la toate staţiile.

Pe stradă nu-i praf. Oamenii nu se ceartă aşa des, nu le sare ţandăra din orice. Am avut de trimis nişte scrisori zilele trecute şi m-am dus la poştă, am luat numpr de ordin, am ajuns la nenea, i-am pus plicurile pe masă, am plătit şi am plecat. Nu tre să completez eu formulare, nu pun eu timbre, cu asta se ocupă el. Şi în felu ăsta, nu stau la şapte ghişee diferite şi nu-mi urăsc zilele că a trebuit să fac asta.

Îmi rezolv mai toate problemele prin email. Tăte insisituţiile publice cu care am avut de a face până acuma mi-au răspuns prompt şi clar.

Aşa că n-am frustrări inutile. Îmi permit să fiu calmă.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

This article has 9 comments

  1. krossfire Reply

    E in primul rand vorba de oras , urmat la scurta distanta de popor. Am sesizat chiar si la neamuri mai putin titrate chestia astia. Inclusiv pe la unguri parca viata curgea putin mai incet si mai putin asurzitor.

  2. LadyBlu_ Reply

    Doar la noi e asa de nasol.
    Am fost vara asta in 4 tari mai bogate, mai sarace…ungaria, slovacia, polonia si cehia, nicaieri nu-i ca la noi….
    M-a impresionat o tipa de vreo 20 de ani din polonia(cracovia)care vindea la un chiosc de suveniruri, cand i-am cerut sa-mi povesteasca o legenda din oras…si s-a chinuit saraca fata pana mi-a povestit totul in engleza. I-am multumit frumos si am plecat, la randul ei a zambit si mi-a urat o zi buna…cati oameni la noi in romania s-ar fi deranjat sa-ti ofere vreo informatie fara sa fi cumparat nimic de la ei?
    Si cate si mai cate…nu claxoane, nu praf, nu tiganie, nu nimic.
    Pe autostrada indisciplinatii in trafic erau italienii si romanii, restul erau minunati..nu teribilism, nu nimic.
    Am stat blocati pe autostrada cred ca vreo ora din cauza unui accident. In timpul asta nu am auzit prea multe claxoane, iar cand trecea ambulanta, nu sarea nimeni in spatele ei sa-si faca drum sa ajunga in fata, ceea ce la noi ar fi o iluzie.
    Si e normal sa fii calm, atunci cand toti din jurul tau zambesc, isi fac treaba si nu te bat la cap.
    Pacat de Romanica noastra…of.

  3. Cristian Reply

    “calm de Olanda” sau “calm de Europa de Vest” , enjoy at maximum Ralu’ !
    toata harababura, toata nebunia din Romanica noastra se traduce cel mai mult in stres , in randament muuuult mai mic , in zambete mai putine, in stat in trafic in loc de stat cu prietenii, in multe lucruri mai putin pozitive …
    Un singur lucru inca ne mai ramane, speranta !
    Ralu’ , daca te pasioneaza sa faci un soi de organizatie , asociatie , conteaza pe mine ( ceva pentru schimbarea starii actuale, pentru sensibilizarea, constientizarea oamenilor ) !

  4. Cuciu Reply

    Un raspuns de Bucuresti, daca pot sa ii zic asa:
    Partea cu soferii si cu injuratul. Pai treptat din pieton ajungi sofer si dupa ce trece ceva timp realizezi ca de injurat nu ai scapat, si culmea tot pe soferi ii injuri mai des, desi uneori si pietonii intra in vizorul injuriilor tale.
    Cand esti obligat sa faci multe drumuri mai ales prin tara dar si prin Bucuresti, cu timpul devii mult mai agresiv ca si stil de condus, nu mai injuri dar esti tu cel injurat. … Cele 2 extreme nu sunt demne de venerat dar cele mai mari sanse sunt sa atingi macar una, fara a nimerii punctul de echilibru dintre ele.
    De partea cu cersetorii ce sa zic, ca baiat/barbat rezolvi mult mai repede aceasta problema. Putina nesimtire in cazul acesta nu strica, desi uneori chiar ii ajuti fara macar sa te respecte pentru asta.
    Partea cu strigatul, hmm… muzica din masina sau din casti, rezolva de fiecare data aceasta problema. In principiu esti doar tu si lumea perceputa de tine, in rest … chiar nu conteaza parerile mai mult sau mai putin avizate ale celorlalti.
    Praful la un moment dat e peste tot prezent si din cand in cand te face sa te gandesti la Dust in the wind …
    Partea cu certurile de peste tot e specifica Bucurestiului. In alte orase ale tarii nu e asa. Sincer nu sunt genul care se certa cu necunoscuti pe lucruri minore si desi nu asta e motivul principal pentru care nu o fac, respectiva cearta o consider o foarte mare pierdere de timp. Le mai si zic uneori, decat sa te certi mai bine treceai si mergeam cu totii mai repede si mai departe.
    ….
    Despre zambetul unui necunoscut, personal nu ma incalzeste cu nimic.
    Nici in Bucuresti, nici in Suceava nici in orice alt oras din Romania si nici in strainatate.
    Intradevar poate sa imi provoace o stare de spirit mai buna dar consider acest fapt e mai mult o impresie decat un lucru cert. Din pacate am observat ca zambetul unui necunoscut, neprovocat de tine, conteaza doar atunci cand ti-e dor de cei cunoscuti si dragi asa ca zambesti si tu inapoi dar putin melancolic. In plus un zambet de complezenta si semi-benevol, poate chiar mecanic, nu se compara in nici un caz cu raspul provocat de o gluma buna si personalizata, chiar nici macar cu un zambet melancolic sau usor iritat provocat de o ironie fina.

  5. Cuciu Reply

    Ups … m-am intins cam mult 😀 Data viitoare cred ca scriu un post cu trimitere la postul tau 😉 Poate mult mai mult important acum e postul culinar si spiritual dinaintea sarbatorii de Pasti. Dar si pentru acesta fiecare are interpretarea lui …

  6. cami Reply

    apai la voi e legal sa fiti calmi.. :p
    hmm.. sunt sigura ca vorbesti de acest calm si prin red light district, si la gay party-uri si cand da cate un biciclist nebun peste tine.. :d

  7. raluca Reply

    @ krossfire: la unguri n/am fost inca, da/s curioasa. maybe soon

    @ LadyBlu_: speranţa mea e că dacă atâţia dintre noi, ăştia tineri, avem ocazia să vedem cu e prin alte părţi, poate ne-o plăcea atât de mult încât om face şi noi la fel icişa. Iar asta ar aduce speraţa transformării României într-un interval de timp ceva mai scurt, 20-30 de ani. Asta cu salvarea e într-adevăr o realitate tristă în România…

    @ Cristian: ce fac acum să zicem că ar intra la categoria încercare de sensibilizare. Că povestesc cum e pe-aici şi sper ca cine are urechi, să audă.

    @ Cuciu: de acord cu mai tot ce-ai spus, mai puţin cu partea cu zâmbetul. pentru mine contează, psihic mă simt mai bine când văd oameni zâmbind decât dacă-i văd morocănoşi şi apăsaţi de griji, asta indiferent de cât de departe-s de casă.

    @ cami: îmi place abordarea ta, deşi faptul în sine că te-i gândit la asta denotă multe despre mintea ta bolnăvioară 😀

  8. alina Reply

    Am fost si eu prin vest (Ungaria, Germania, Cehia, Olanda) si peste tot e o atmosfera mult mai linistita. Au si eu uscaturile lor, dar in general oamenii sunt calmi si binevoitori. Si asta pentru ca au o educatie careia nu ii dau cu piciorul. Sunt educati pentru ca vor sa fie educati si pentru ca au invatat ca daca se poarta civilizat, vor trai intr-o lume civilizata. Ei stiu ce inseamna respectul.

    La noi in Romania se pare ca oamenilor le place sa se planga de conditia lor mizerabila, dar nu fac nimic pentru a o schimba. Ba mai mult, dau cu piciorul educatiei, crezand ca astfel vor trai mai bine. Preiau de la vecini, culmea, partile negative. De ce? Pentru ca asta se promoveaza in mass-media.

    Toti soferii din trafic care injura si care trec cu viteza prin balti, neinteresandu-i de pietoni si alti participanti la trafic, mi se pare ca sunt frustrati si lipsiti de liniste sufleteasca. Ei mereu vor fi nemultumiti de absolut orice.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *