Revolte

Sigur că da!! Îs mai zombie ca niciodată.

Am fost niţel plecată în uichend, am cunoscut un tânăr fascinant în tren care m-a salvat împrumutându-mi un încărcător de telefon, m-am jucat cu un hamster/şoarece haios, am cetit câte ceva, iar acuma scriu de zor la proiecte.

Am ajuns din nou în acea perioadă din an în care nu mai am timp să respir, în care deadline-urile îmi termină zilele şi nopţile şi în care mă simt EU, cu adevărat.

Săptămâna asta o să fiu mai puţintel  cam ocupată şi lipsă de pe blog, da promit să mai scap câte un post din când în când.

vă pup.

Meditaţi până la postul următor la tema asta: de ce porcul face Groh-groh în România, dar Oink-Oink în ţările grăitoare de engleză?

Mi-amintesc că în fiecare an de 8 martie ciopârţeam toate revistele şi cărticelele de colorat de prin casă. Munceam câte o zi întreagă să lipesc tot felul de imagini şi prafuri sclipitoare pe o bucată de hârtie îndoită pe care mai apoi mă chinuiam să scriu caligrafic 8 Martie şi La mulţi ani, Mami!

Pentru mine, 8 martie a fost mereu ziua mamelor aşa că mi se pare cam ciudat că tăte doamnele au acuma drept la cadouri şi flori. Mi-amintesc că aveam şi câtecele pentru ziua mamelor şi repetam la şcoală cu ditamai pasiunea şi tot drumul înspre casă versurile acelea: De ziuaaaaa taaaa, mămico,/În dar ţi-am aduuus iniiimaaaaa!(da, încă de pe atunci vorbeam singură pe stradă)

Nu ştiu dacă aţi apucat sau nu încă să vă sunaţi mămica, eu m-am bucurat ca un căţel care vede un os când i-am  auzit vocea şi abe aştept să-i duc şi o floare. Simt că şi ziua de 8 martie îşi pierde uşor, uşor farmecul şi că  se lasă şi ea pradă comercialului. Prea multe cadouri date din obligaţie şi bani mulţi daţi pe lucruri insipide. Îmi lua ore întregi să creez o felicitare şi numa eu ştiu cât suflet puneam în fiecare cuvinţel şi de câte ori scriam totul pe alte foi înainte să scriu pe felicitare. Mi se strânge inima când mă gândesc că cel mai probabil ai mei copii o să-mi trimită un mail frumos împodobit şi un clip de pe youtube cu un cântecel la fel de frumos.

Nu sunt împotriva evoluţiei, ci doar puţin nostalgică. Cred că aş fi preferat să ajung şi acasă azi.

La mulţi ani cui simte că e ziua ei azi!

P.S.: O să ne auzim curând cu poveşti din Bruges, pe care l-am vizitat azi şi cu poveşti din casa în care stau acuma şi care nu mai are pic de căldură. Ne-aşteaptă o noapte creativă, că tre să găsim soluţii să ne încălzim.  Şi când zic că e frig, mă refer la faptul că ne ies aburi pe gură când vorbim şi stăm cu două pături pe noi.

Marţi am un examen crunt. Am pentru prima oară senzaţia urâtă de tot că n-o să iau mai mult de 7, ceea ce mă doare şi-mi frânge inimioara.

Ieri am avut prima cădere psihică. Mă uitam în gol, pentru că nimic din ce scria în carte nu-mi penetra gândirea. M-a sunat Dan să mă întrebe ce fac. I-am spus că mă gândesc serios să-mi tai venele.

Peste câteva ore a venit şi mi-a adus un cutter, pe motiv că o să am precizie mai mare cu el decât cu o simplă lamă.

Sesiune. Lipsă de timp.

Zice unii că time iz mani, respectiv că timpul e cea mai valoroasă resursă.

Eu am oareş’ce aplecare spre bizniz, aşa că am şi speculat mesajul pe care îl dă piaţa. Pre multă cere de timp şi deocamdată e monopol aici…Ne trebe ofertă.

Eu mi-aş deschide o bancă de timp. Să fie depozite de timp, să depună toţi ăia pierde-vară care oricum nu folosesc la nimica ce le-a fost dat moca de la natură şi să ia cu împrumut ăia carora nu le mai ajunge ziua de 24 de ore. Aş avea o piaţă fantastică în sesiune. Aş da ore la studenţaşii cu nevoi disperate, aş salva lumea de la pieire, aş face intre în declin piaţa ţigărilor şi a cafelei şi a beuturilor energizante şi aş umple crâşmele în sesiune.

Îmi şi închipui cum aş face rapoartele alea de bonitate. Cum aş trimite inspectori să vadă dacă respectivul merită ore cu împrumut şi dacă are cum să le plătească la timp.

Mă tot gândesc ce-aş cere garanţie şi cum procedez în caz că uaminii îs neserioşi şi nu mai aduc orele înapoi. Cum ar fi să te sune recuperatorii de credit să-ţi spună să aduci de urgenţă orele înapoi…? Cum ar fi să rogi un preten să vină să gireze pentru tine, cu riscu de a fi nevoit să plătească el datoria, în caz că eşti neserios?

Cum ar fi să am concurenţă neloială apoi din partea cămătarilor, care or să înceapă să dea şi ei timp pe datorie, da fără acte?

Din diverse motive sau chiar fără nici un motiv, zilele astea s-a discutat mult într-unul din cercurile prin care mă învârt despre testul de sarcină.

Şi mi-am dat seama că e una din acele invenţii minunate ale lumii. Două liniuţe care pot să te ducă în rai de fericire sau să-ţi prăbuşească cerul în cap.

Oricum ar fi relaţia dintre doi oameni, ea devine cu singuranţă altfel atunci când se cere un test…

Fie că îţi doreşti să iasă negativ, fie că ţi-ai dori pozitiv, înainte să te uiţi la rezultat faci toate jurămintele posibile către divinităţile în care niciodată n-ai mai crezut aşa puternic.

Chinul momentelor alora, al secundelor pe care le numeri înainte să vezi ce şi cum, chinul cumpărării lui şi chinul gândului la cum ar fi dacă maturizează mult, brusc şi dureros un om, o relaţie.

Pentru că, aşa cum am mai povestit, am activat multă vreme ca voluntar în cadrul organizaţiei Tineri printre Tineri, care printre altele educă adolescenţii cu privire la viaţa lor sexuală, am fost de multi ori antrenată în discuţii cu privire la nemernicia asta de test.

Şi mi se pare că nimica nu stârneşte mai multă teroare decât device-ul ăsta aşa mititel, consecinţele  lui se întind cu mult peste a oferi un simplu răspuns.

E nu doar un test de sarcină, ci un test de relaţie sau un test de sinceritate. E poate o nebunie ce vă propun, dar vă provoc la un joc puţin murdar, dar care poate vă va deschide ochii mai repede. Spuneţi-i prietenului că e nevoie să cumpăraţi un test. Observaţi-i reacţia.

Printre altele:

Vă întreabă: E posibil să fie al meu?

Merită o palmă şi o trecere în categoria nemernici.

Se panichează, tremură şi îi curge saliva în mod necontrolat?

E genul acela de bărbat care o să vă lase exact când e mai greu.

Se repede să cumpere un test înainte de orice alte dicuţii care s-ar putea dovedi inutile?

S-ar putea să fie un bărbat minunat sau s-ar putea să fi fost un crai trecut prin asta de mult prea multe ori.

Şi-uite aşa e viaţa parşivă şi frumoasă…

Dsiclaimer: Cele de mai sus au fost scrise ca rezultat al unor multiple experienţe de vieţi, care, evident, nu-mi aparţin în totalitate.