Revolte

Îmi dedic gândurile tuturor nemernicilor care mi-au făcut şi îmi fac viaţa frumoasă

Archive for the ‘brand de ţară’


Despre olandezi- Partea a III-a

Unul din lucrurile care m-o fascinat la olandezi e cum socializează ei în crâşme. Umblată fiind mai ales prin crâşme din România, îs învăţată să stau la o masă, să discut la căldurică, sau vara la terasă, privind în ochişori pe cel/cei cu care îs la masă. Şi ştiţi şi voi cum e: Câteodată nu-s locuri la masă şi hoinărim prin multe localuri până să ne aciuăm pe undeva. Ei bine, olandezii nu fac asta. Lor le place în picioare. Ce vedeţi mai jos e ceva obişnuit prin crâşmele lor:

Sigur, e şi pentru că nu e voie să fumezi înăuntru, dar e şi plăcerea lor de a sta în stradă, în ciorchini şi mai ales în picioare. Şi într-adevăr se elimină probleme de genul: suntem 8 oameni, nu găsim masă de 8 persoane. În plus, e mult mai uşor să intri în vorbă cu toată lumea şi să participi la discuţii mult mai înflăcărate decât dac-ar fi fost purtate stând pe scaun. Şi-am încercat şi eu experienţa, dar m-am lovit de un mic inconvenient: eu am 1,65 m iar olandezii cu care stăteam de vorbă aveau cam 1,80 m. Deci mă durea gătul de atâta uitat în sus, plus că nici psihic nu era foarte confortabil. Trecând însă peste asta, e interesant, mai ales când grupul e mare. Altfel, dacă e vorba de două persoane, prefer în continuare scaune şi-o masă.

Tot referitor la crâşme, o să observaţi vara (de fapt, şi toamna, că ei nu resimt frigul la fel cum o facem noi) că terasele au scaunele dispuse altfel: orientate spre stradă. Ei nu discută privindu-se în ochi, ci stând alături şi privind la trecători. Ca la spectacol. Ceea ce e iarăşi puţin ciudat, dar cu asta m-am obişnuit repede şi chiar îmi place. (Orientarea asta am văzut-o şi la câteva localuri din Paris şi Bruxelles, aşa că e posibil să fie ceva vestic, nu neapărat specific doar olandezilor)

Olandezi- Partea a II-a

Nevoită fiind să le studiez comportamentul de cumpărare cân vine vorba de mersu la supermaket (pentru o temă), mi-am băgat puţin nasul în nişte date demografice despre olandezi, ca să am un punct de pornire. Şi am fugit la Institutul lor naţional de Statistică (CBS) şi am dat peste multe alte informaţii interesante:

  • în ţărişoara lor trăiesc aproape 4 mil de vaci. La noi în ţară, îs aproximativ două milioane jumate (sursa: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/868684/Tot-mai-putine-vaci-in-Romania/). La ce suprafaţă au, e normal să vezi vaci peste tot în afara oraşelor. Adică efectiv câmpuri pline de vaci.
  • 8 % din populaţie are doar educaţie primară. 26 % au absolvit instituţii de educaţie superioară.
  • Cheltuielile totale pentru Cercetare şi Dezvoltare au fost cam 1,7 % din PIB în 2007
  • În Olanda, numărul femeilor care nasc acasă înseamnă aprox 28 % din totalul femeilor care devin mame. (V-am mai povestit despre obiceiul ăsta aici, acum un an şi ceva.)
  • 56 % dintre olandezi au un laptop. mai mult de 90 % din olandezi au acces la Internet.
  • 80 % din populaţie e nativă, restul vin în cea mai mare parte din Maroc şi Turcia.

(more…)

Despre Olandezi- partea I

Că tot şad de ceva vreme icişa şi am avut experienţe din cele mai ciudate cu oamenii ăştia, zic să vă împărtăşesc câte unele

  • am participat mai demult la o conferinţă internaţională. Cei 3 olandezi prezenţi au flatulat (s-au băşit) pe tot parcursul întâlnirii. Zgomotos şi groaznic de urât mirositor. Se felicitau reciproc după fiecare ispravă. Între timp am întâlnit şi alte naţii vestice care fac asta. Oriunde, oricând.
  • e o neobrăzare cruntă să te bagi într-o discuţie sau s-o întrerupi în vreun fel. Am făcut asta fără să vreau de vreo câteva ori până acuma şi de fiecare dată am fost certată. (un exemplu: într-un centru de copiere era o coadă imeeeensă, eu mă grăbeam, vânzătoru stătea de vorbă cu un client şi am intervenit cu scuzele de rigoare ca să întreb dacă au şi printare color. Ca să ştiu dacă merită să stau la coadă sau nu. Un da sau nu i-ar fi luat o secundă. Mi-a explicat vreo 10 secunde că am comis un gest foarte urât intervenind într-o discuţie şi nu mi-a zis dacă da sau nu. Am plecat.)
  • olandezii sunt înalţi. În medie, cei mai înalţi oameni de pe planetă. Deci îs obişnuiţi să privească lumea de sus. S-a transferat asta şi în atitudine. Obişnuiţi-vă cu asta.
  • Au inovat în multe domenii. Ştiu asta şi nu-şi mai încap în piele. Azi un prof ne explica de faptu că prima multinaţională din lume a fost VOC- United East India Company. Şi tot slăvind spiritul lor antreprenorial, am amintit că totuşi alea erau vremuri în care sclavia a produs mulţi bani şi ca principiile de aşa zis biznis de atunci nu erau tocmai etice.  A început să râdă, zicând că de sclavie nu-şi mai aminteşte nimeni. A rămas gloria de-a fi fost primii. Şi aşa mult le place să fie primii în orice, încât am uneori senzaţia că între parteneri e cursă pentru cine are primul orgasm.
  • apropo de obsesia de a fi primii, am primit trei echipe aceeaşi temă de proiect. Putem lua toate 3 note mari, sau note mici, sau note diferite. E o parte de cercetare şi o parte de elaborare de strategie. Am propus să colaborăm, cele trei echipe, pentru partea de cercetare, nefiindu-ne interzis să facem asta. Terminăm mai repede, suntem mai eficienţi, putem munci în linişte la strategie. O singură echipă era formată din olandezi. Au auzit propunereaşi s-au opus,  au spus că e proiectul ăsta e o competiţie şi o vor trata ca atare. (proful nu o să dea locul 1, 2,3 ci note. Care pot fi toate de 10.) Nu le-am stricat plăcerea de a şti că luptă ca să fie primii.
  • îs foarte perfecţionişti. Şi tre să recunoaştem că le-o ieşit bine ce-au făcut până acuma şi până la urmă atitudinea asta o făcut ca Olanda să fie cu totul diferită de România.

to be continued…


Două modificări

Ca urmare a unei petreceri la care am participat de curând, aş dori să modific două posturi anterioare, după cum urmează:

1. În postul Limbi noi în viaţa mea am zis că la Noroc! se zice:

pee joo (pronunţia e piiii giiiiooooooo)- în chineză. (pe net am găsit alte forme, pe asta o ştiu de la un chinez)

Între timp, am ciocnit un pahar de vin cu un alt chinez, care m-a învăţat că se zice Kampai, şi că Pee joo înseamnă de fapt bere. Am căutat pe net şi am aflat că în japoneză se spune kampai (cum de altfel ne spusese într-un comentariu la postul ăsta şi Ina.) Concluzia e că fie chinezii au problemă în a ajunge la un compromis sau în a mă înţelege, fie eu îs greu de înţeles în general.

2. Adaug două noi replici de adus gagici în cameră, pe lângă cele menţionate în postul Tu cum le/îi prosteşti?

  • Hai să-ţi laşi geanta la mine în cameră (dacă petrecerea e prin vreo cameră alăturată) :D
  • Vrei să-ţi arăt posterul meu cu un iepuraş?

Festivalul Thailandez din Amsterdam

La invitaţia unui prieten din Thailanda şi la promisiunea că se lasă cu degustări (ceea ce s-a şi întâmplat), am căscat şi eu ochii la festival.

Ete ce m-o fascinat:

1. Oamenii ăştia care sculptau în fructe şi legume cu o migală aproape enervantă:

(more…)

Împărtăşim limbi, da nu oricum

Mă roade un gând. Să vă zic întâi de unde a încolţit.

Acum vreun an, un indian învăţase să-mi zică Noapte bună, mielule!

Am cunoscut apoi un grec care mi-a şoptit suav Jos Chiloţii!  imediat după ce i-am spus că mă cheamă Raluca şi vin din România, apoi mi-a demonstrat că ştie şi să exclame Ce Pu*a Mea!, mărturisindu-mi în cele în urmă că nu mai ştie exact ce înseamnă fiecare din ele.

Aseară un italian m-a întrebat entuziasmat şi într-o română uşor melodioasă Ce faci, co*ie?

Şi dilema e: e bine sau e rău să împrăştiem cuvinte din astea?

Amu’ dacă mă refer la mine, recunosc că şi eu întreb de înjurături pe oamenii vorbitori de limbi pe care nu le cunosc din curiozitate şi din dorinţa de a şti dacă cineva mă înjură zâmbitor, crezând că nu-mi dau seama.  La rândul meu, învăţ doritorii cuvinte de suduială din dulcili grai românesc atunci când au un motiv bun să mi-o ceară.  Dar e etic ce fac?

Că dacă ei încurcă expresiile şi circumstanţele şi vreun alt român mă va judeca mai încolo pentru că am zis de cuvinte cu p?

Bună de digerat

Vă recomand cartea unui profesor inteligent şi carismatic de la catedra Media şi Cultură a Facultăţii din Amsterdam. Cartea se numeşte Fabricating the Absolute Fake şi poate fi downloadată gratuit de pe adresa web a autorului, Jaap Kooijman, adică de aici.

Nu aveţi Cola în România?!?

În timp ce făceam poza de mai ai jos, pentru ai mei prieteni Zoso şi Alex, protagonista din posturile ăsta şi ăsta, am stupefiat o gagică din Danemarca.

Să vă spun povestea. Ai mei prieteni sus-menţionaţi îs mare fani Coca-Cola. Şi am văzut pentru prima dată desen din ăsta cu soare pe doza de cola şi m-am gândit că le-ar face plăcere. Aşa că m-am apucat tacticoasă să aşez beutura ca în poza de mai sus şi mă pregăteam să apăs butonul magic. Sucul era primit moca de la facultate, aşa că entuziasmul meu pentru Cola era cu atât mai dubios. Şi o fată din Danemarca îl întreabă pe prietenul meu: da de ce face ea asta? Şi el îi răspunde calm că n-am mai văzut doză ca asta şi că vreau să mai arăt şi altora. Iar a făcut ochii mari şi a avut senzaţia că nu mai văzusem Cola în viaţa mea.

Şi am tot stat de-atunci să mă gândesc ce alt produs o mai fi recunoscut în tăt Universu, în afară de Cola. Poate gugăl, dar nu e unul material.

Multe limbi şi cum să ciocnim

Cam ăsta mi-o fost visul de când eram mică. Să pot vorbi în cât mai multe limbi. Spre deosebire de cei care au ureche muzicală şi prind din zbor şi învaţă în câteva luni o limbă străină cu o uşurinţă fantastică, eu am un mod ceva mai matematic şi de mai lungă durată pentru a reuşi să învăţ asta. Nu înţeleg nimic dacă nu înţeleg întâi gramatica şi mi-a fost întotdeauna mai uşor să învăţ de la oameni, mai degrabă decât din cărţi. Nu prea ştiu cuvinte  sau expresii din limbi pe care nu le vorbesc, dar sunt câteva excepţii.

Cuvântul care m-a interesat să-l ştiu în cât mai multe limbi străine este Noroc! Mi se pare că e unul din cele mai utile cuvinte, alături de Mulţumesc, din simplul motiv că e rostit atunci când cel puţin doi oameni se bucură  de compania pe care şi-o oferă şi pentru că e un gest aproape universal.

Şi uite la ce listă am ajuns, întrebând de oameni pe care am avut plăcerea să-i cunosc:

Gezuar!- albaneză

Na zdravi!- cehă

Skol!- daneză

Terviseks!- estonă

Kippis!- finlandeză

Sante!, Cin-cin! -franceză

Salud!- spaniolă

Saude!- portugheză

Salute! !- italiană

Prost!, sau Zur mitte, zur titte, zum sack, zack zack! a cărui poveste o puteţi citi aici- germană

Nu-mi mai amintesc în greacă, parcă suna ca Geia mas, dar nu bag mâna în foc.

Mai ştiu de la un neamţ că dacă nu te uiţi în ochii celui cu care ciocneşti, înseamnă că o să ai 7 ani de bad sex, orice o mai fi însemnând şi asta, mai ştiu de la olandezi că dacă se întâmplă să ai două sticle sau pahare în mână, neapărat trebuie să goleşti dintr-o singură înghiţitură conţinutul unuia dintre recipiente. Ştiu şi că la noi, românii, e de prost gust să ciocneşti şi apoi să pui paharul pe masă.

Voi ce mai ştiţi în materie de ciocnit pahare?

*Update: în Italia de foloseşte şi Cin-Cin, mi-a atras atenţia un prieten.

Ospitalitate ziceţi?

Ştiţi cât de des e invocată ospitalitatea ca trăsătură de căpătâi a românului, aşa-i?

Din păcate, numa noi ştim/credem asta despre noi.

În indexul mărcilor de ţară din 2008, dezvoltat de cei de la FutureBrand, apare următorul top 10 al naţiunilor cu cei mai ospitalieri locuitori:

10. Italia

9. Bahamas

8. Fiji

7. Suedia

6. Scoţia

5. Australia

4. Canada

3. Thailanda

2. Irlanda

1. Noua Zeelandă

Mda…Nu prea suntem în top. Încercăm să găsim altceva să ne diferenţieze, ca şi trăsătură dominantă a românilor?

Întregul document poate fi downloadat de aici: Country Brand Index.