Sigur, e şi pentru că nu e voie să fumezi înăuntru, dar e şi plăcerea lor de a sta în stradă, în ciorchini şi mai ales în picioare. Şi într-adevăr se elimină probleme de genul: suntem 8 oameni, nu găsim masă de 8 persoane. În plus, e mult mai uşor să intri în vorbă cu toată lumea şi să participi la discuţii mult mai înflăcărate decât dac-ar fi fost purtate stând pe scaun. Şi-am încercat şi eu experienţa, dar m-am lovit de un mic inconvenient: eu am 1,65 m iar olandezii cu care stăteam de vorbă aveau cam 1,80 m. Deci mă durea gătul de atâta uitat în sus, plus că nici psihic nu era foarte confortabil. Trecând însă peste asta, e interesant, mai ales când grupul e mare. Altfel, dacă e vorba de două persoane, prefer în continuare scaune şi-o masă.

Tot referitor la crâşme, o să observaţi vara (de fapt, şi toamna, că ei nu resimt frigul la fel cum o facem noi) că terasele au scaunele dispuse altfel: orientate spre stradă. Ei nu discută privindu-se în ochi, ci stând alături şi privind la trecători. Ca la spectacol. Ceea ce e iarăşi puţin ciudat, dar cu asta m-am obişnuit repede şi chiar îmi place. (Orientarea asta am văzut-o şi la câteva localuri din Paris şi Bruxelles, aşa că e posibil să fie ceva vestic, nu neapărat specific doar olandezilor)

• în ţărişoara lor trăiesc aproape 4 mil de vaci. La noi în ţară, îs aproximativ două milioane jumate (sursa: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/868684/Tot-mai-putine-vaci-in-Romania/). La ce suprafaţă au, e normal să vezi vaci peste tot în afara oraşelor. Adică efectiv câmpuri pline de vaci.
• 8 % din populaţie are doar educaţie primară. 26 % au absolvit instituţii de educaţie superioară.
• Cheltuielile totale pentru Cercetare şi Dezvoltare au fost cam 1,7 % din PIB în 2007
• În Olanda, numărul femeilor care nasc acasă înseamnă aprox 28 % din totalul femeilor care devin mame. (V-am mai povestit despre obiceiul ăsta aici, acum un an şi ceva.)
• 56 % dintre olandezi au un laptop. mai mult de 90 % din olandezi au acces la Internet.
• 80 % din populaţie e nativă, restul vin în cea mai mare parte din Maroc şi Turcia.

• vârsta medie pentru prima naştere e 29 de ani.
• vârsta medie pentru căsătorie e 36 de ani pentru bărbaţi şi 33 de ani pentru femei.
• în 2008 au fost 700 de căsătorii între doi bărbaţi. şi 800 de căsătorii între două femei.
• rata divorţurilor e 34 %
• 72 % din populaţie se duce foarte rar la un centru religios (de ex. o biserică) sau chiar niciodată. 11% se duc cel puţin o dată pe săptămână
• 43 % din olandezi declară că nu au nici o religie.

Singurul lucru care mă scandalizează puţin e cel cu religie. Mi se pare periculos să nu crezi în nimic. Nu faptul că nu merg la biserică e deranjant, că nu făţărnicia dă măsura credinţei. Ci faptul că aproape jumătate dintre ei sunt atei.

Da, apreciez nivelul de dezvoltare al ţării.

Apreciez inteligenţa, curajul, spiritul inovator al oamenilor ăstora. Dar ceva mă face să nu-i privesc numai cu admiraţie. Am mai stat şi anul trecut aici şi tot n-am reuşit să-mi fac să leg o prietenie cu vreun olandez.  Individualismul lor exagerat mă ţine la mare distanţă. Mai am câteva luni să tot dărâm ziduri din jurul oamenilor. Vă anunţ dacă apare vreun succes.

to be continued…

• am participat mai demult la o conferinţă internaţională. Cei 3 olandezi prezenţi au flatulat (s-au băşit) pe tot parcursul întâlnirii. Zgomotos şi groaznic de urât mirositor. Se felicitau reciproc după fiecare ispravă. Între timp am întâlnit şi alte naţii vestice care fac asta. Oriunde, oricând.
• e o neobrăzare cruntă să te bagi într-o discuţie sau s-o întrerupi în vreun fel. Am făcut asta fără să vreau de vreo câteva ori până acuma şi de fiecare dată am fost certată. (un exemplu: într-un centru de copiere era o coadă imeeeensă, eu mă grăbeam, vânzătoru stătea de vorbă cu un client şi am intervenit cu scuzele de rigoare ca să întreb dacă au şi printare color. Ca să ştiu dacă merită să stau la coadă sau nu. Un da sau nu i-ar fi luat o secundă. Mi-a explicat vreo 10 secunde că am comis un gest foarte urât intervenind într-o discuţie şi nu mi-a zis dacă da sau nu. Am plecat.)
• olandezii sunt înalţi. În medie, cei mai înalţi oameni de pe planetă. Deci îs obişnuiţi să privească lumea de sus. S-a transferat asta şi în atitudine. Obişnuiţi-vă cu asta.
• Au inovat în multe domenii. Ştiu asta şi nu-şi mai încap în piele. Azi un prof ne explica de faptu că prima multinaţională din lume a fost VOC- United East India Company. Şi tot slăvind spiritul lor antreprenorial, am amintit că totuşi alea erau vremuri în care sclavia a produs mulţi bani şi ca principiile de aşa zis biznis de atunci nu erau tocmai etice.  A început să râdă, zicând că de sclavie nu-şi mai aminteşte nimeni. A rămas gloria de-a fi fost primii. Şi aşa mult le place să fie primii în orice, încât am uneori senzaţia că între parteneri e cursă pentru cine are primul orgasm.
• apropo de obsesia de a fi primii, am primit trei echipe aceeaşi temă de proiect. Putem lua toate 3 note mari, sau note mici, sau note diferite. E o parte de cercetare şi o parte de elaborare de strategie. Am propus să colaborăm, cele trei echipe, pentru partea de cercetare, nefiindu-ne interzis să facem asta. Terminăm mai repede, suntem mai eficienţi, putem munci în linişte la strategie. O singură echipă era formată din olandezi. Au auzit propunereaşi s-au opus,  au spus că e proiectul ăsta e o competiţie şi o vor trata ca atare. (proful nu o să dea locul 1, 2,3 ci note. Care pot fi toate de 10.) Nu le-am stricat plăcerea de a şti că luptă ca să fie primii.
• îs foarte perfecţionişti. Şi tre să recunoaştem că le-o ieşit bine ce-au făcut până acuma şi până la urmă atitudinea asta o făcut ca Olanda să fie cu totul diferită de România.

to be continued…

]]> http://www.ralucahritcu.ro/2009/11/despre-olandezi-partea-i/feed/ 4 http://www.ralucahritcu.ro/2009/09/doua-modificari/ http://www.ralucahritcu.ro/2009/09/doua-modificari/#comments Sun, 13 Sep 2009 16:17:44 +0000 raluca http://www.ralucahritcu.ro/?p=1219 Ca urmare a unei petreceri la care am participat de curând, aş dori să modific două posturi anterioare, după cum urmează:

1. În postul Limbi noi în viaţa mea am zis că la Noroc! se zice:

pee joo (pronunţia e piiii giiiiooooooo)- în chineză. (pe net am găsit alte forme, pe asta o ştiu de la un chinez)

Între timp, am ciocnit un pahar de vin cu un alt chinez, care m-a învăţat că se zice Kampai, şi că Pee joo înseamnă de fapt bere. Am căutat pe net şi am aflat că în japoneză se spune kampai (cum de altfel ne spusese într-un comentariu la postul ăsta şi Ina.) Concluzia e că fie chinezii au problemă în a ajunge la un compromis sau în a mă înţelege, fie eu îs greu de înţeles în general.

2. Adaug două noi replici de adus gagici în cameră, pe lângă cele menţionate în postul Tu cum le/îi prosteşti?

• Hai să-ţi laşi geanta la mine în cameră (dacă petrecerea e prin vreo cameră alăturată)
• Vrei să-ţi arăt posterul meu cu un iepuraş?

Ete ce m-o fascinat:

1. Oamenii ăştia care sculptau în fructe şi legume cu o migală aproape enervantă:

2. Bunătăţile pe care le-am gustat (banane prăjite, fructul dragonului, plăcintă cu ananas, Kang Ped TaoHu- adică tofu cu legume şi curry) şi tantili îmbrăcate frumos care serveau cu mâncare

Acum vreun an, un indian învăţase să-mi zică Noapte bună, mielule!

Am cunoscut apoi un grec care mi-a şoptit suav Jos Chiloţii!  imediat după ce i-am spus că mă cheamă Raluca şi vin din România, apoi mi-a demonstrat că ştie şi să exclame Ce Pu*a Mea!, mărturisindu-mi în cele în urmă că nu mai ştie exact ce înseamnă fiecare din ele.

Aseară un italian m-a întrebat entuziasmat şi într-o română uşor melodioasă Ce faci, co*ie?

Şi dilema e: e bine sau e rău să împrăştiem cuvinte din astea?

Amu’ dacă mă refer la mine, recunosc că şi eu întreb de înjurături pe oamenii vorbitori de limbi pe care nu le cunosc din curiozitate şi din dorinţa de a şti dacă cineva mă înjură zâmbitor, crezând că nu-mi dau seama.  La rândul meu, învăţ doritorii cuvinte de suduială din dulcili grai românesc atunci când au un motiv bun să mi-o ceară.  Dar e etic ce fac?

Că dacă ei încurcă expresiile şi circumstanţele şi vreun alt român mă va judeca mai încolo pentru că am zis de cuvinte cu p?

Să vă spun povestea. Ai mei prieteni sus-menţionaţi îs mare fani Coca-Cola. Şi am văzut pentru prima dată desen din ăsta cu soare pe doza de cola şi m-am gândit că le-ar face plăcere. Aşa că m-am apucat tacticoasă să aşez beutura ca în poza de mai sus şi mă pregăteam să apăs butonul magic. Sucul era primit moca de la facultate, aşa că entuziasmul meu pentru Cola era cu atât mai dubios. Şi o fată din Danemarca îl întreabă pe prietenul meu: da de ce face ea asta? Şi el îi răspunde calm că n-am mai văzut doză ca asta şi că vreau să mai arăt şi altora. Iar a făcut ochii mari şi a avut senzaţia că nu mai văzusem Cola în viaţa mea.

Şi am tot stat de-atunci să mă gândesc ce alt produs o mai fi recunoscut în tăt Universu, în afară de Cola. Poate gugăl, dar nu e unul material.

Cuvântul care m-a interesat să-l ştiu în cât mai multe limbi străine este Noroc! Mi se pare că e unul din cele mai utile cuvinte, alături de Mulţumesc, din simplul motiv că e rostit atunci când cel puţin doi oameni se bucură  de compania pe care şi-o oferă şi pentru că e un gest aproape universal.

Şi uite la ce listă am ajuns, întrebând de oameni pe care am avut plăcerea să-i cunosc:

Gezuar!- albaneză

Na zdravi!- cehă

Skol!- daneză

Terviseks!- estonă

Kippis!- finlandeză

Sante!, Cin-cin! -franceză

Salud!- spaniolă

Saude!- portugheză

Salute! !- italiană

Prost!, sau Zur mitte, zur titte, zum sack, zack zack! a cărui poveste o puteţi citi aici- germană

Nu-mi mai amintesc în greacă, parcă suna ca Geia mas, dar nu bag mâna în foc.

Mai ştiu de la un neamţ că dacă nu te uiţi în ochii celui cu care ciocneşti, înseamnă că o să ai 7 ani de bad sex, orice o mai fi însemnând şi asta, mai ştiu de la olandezi că dacă se întâmplă să ai două sticle sau pahare în mână, neapărat trebuie să goleşti dintr-o singură înghiţitură conţinutul unuia dintre recipiente. Ştiu şi că la noi, românii, e de prost gust să ciocneşti şi apoi să pui paharul pe masă.

Voi ce mai ştiţi în materie de ciocnit pahare?

*Update: în Italia de foloseşte şi Cin-Cin, mi-a atras atenţia un prieten.

Din păcate, numa noi ştim/credem asta despre noi.

În indexul mărcilor de ţară din 2008, dezvoltat de cei de la FutureBrand, apare următorul top 10 al naţiunilor cu cei mai ospitalieri locuitori:

10. Italia

9. Bahamas

8. Fiji

7. Suedia

6. Scoţia

5. Australia

4. Canada

3. Thailanda

2. Irlanda

1. Noua Zeelandă

Mda…Nu prea suntem în top. Încercăm să găsim altceva să ne diferenţieze, ca şi trăsătură dominantă a românilor?

Întregul document poate fi downloadat de aici: Country Brand Index.