Revolte

Am crezut întotdeauna în ideea de a te implica în schimbare, opusă aceleia de a te resemna cu o stare care nu-ţi convine.

Încă din Amsterdam mă gândeam în ce mă voi implica, voluntar, atunci când mă întorc acasă. Voiam să fie ceva cu adevărat însemnat. La sfatul unor prieteni care erau deja membri activi, am început să mă interesez de Global Romanian Students and Young Professionals Society (GRSPSociety).

În weekendul care a trecut am participat la conferinţa Proiect România 2020: De ce educaţia contează şi cunoscându-i pe cei din organizaţie, am decis să devin şi eu membru activ şi să-mi asum aria de activităţi cu care pot contribui în anul care vine. Despre acestea veţi auzi detalii pe măsură ce se vor întâmpla. Acum vă spun care-i scopul măreţ, pe termen lung al acestei organizaţii, care adună tineri români de peste tot din lume care împărtăşesc valori precum profesionalism, inovaţie şi leadership: să schimbe România. Să devină ţara înspre care tânjim, să-i atace direct problemele de care oamenii în general se plâng, dar pe care se feresc să le rezolve, una din ele fiind sistemul educaţional.

Până atunci, vreu să vă împărtăşesc nişte idei pe care le-am auzit la eveniment:

• e treaba universităţilor să ştie ce se întâmplă cu studenţii lor. e treaba lor să creeze un chestionar pe care să-l dea spre completare foştilor studenţi, la un an de la absolvire, pentru a şti dacă s-au anajat şi în ce domenii. Nu există un astfel de studiu complex în România. Facultăţile ar putea apoi folosi astfel de rezultate pentru a atrage studenţi noi, care sunt interesaţi de angajabilitatea lor după absolvire.  (Liviu Matei, Senior Vice-president, Chief Operating Officer, Universitatea Central Europeană)
• Universităţile sunt instituţiile publice cu cea mai mare inerţie. Programele noi care se gândesc pentru o universitate ar trebui să fie aprobate de mediul privat, de viitori anagajatori. (Liviu Matei, Senior Vice-president, Chief Operating Officer, Universitatea Central Europeană)
• Există trei dimensiuni care trebuie să preocupe tinerii: CBN. C- competitivitatea lor. B- branding personal. N- networking. (Marian Staş, Chairman, Fundaţia CODECS pentru Leadership)
• Parte din senatul facultăţilor ar trebui să fie mediul privat. Oamenii de afaceri de succes ar trebui să aibă 20% din voturi. Universităţile încă se tem de aşa ceva. Asta ar face însă posibilă apropierea dintre teorie şi practică. Ar exista adaptare dinamică la nevoile pieţei. De asemenea, ar trebui ca centrele de carieră să fie mult mai active în universităţi. Târguri de joburi trebuie organizate şi de aceste centre, nu doar de ONGuri. (Marian Staş, Chairman, Fundaţia CODECS pentru Leadership)
• Parteneriatul public- privat trebuie să existe în fiecare ţară cu precădere în 3 domenii cheie: Educaţie, Sănătate, Asigurări. (Ştefania Popp, Director Executiv Junior Achievement România)

Vă recomand de asemena să-l citiţi pe Dan Mocanu, un om extraordinar de inteligent şi entuziast, unul dintre cei care contribuie semnificativ la existenţa GRSPSociety.

Acestea fiind spuse, eu sper ca din rândul domniilor voastre să atragem noi membri care fac schimbare, nu doar care şi-o doresc.

Pe scurt, aspecte non-academice despre Summer University Carinthia- SUC:

• tătă lumea zicea I love SUC, Cheers to SUC, Welcome to SUC, enjoy SUC, cu pronunţia sac. Kinda´ funny
• am fost aproape 50 de oameni din 16 ţări.
• am înotat în lacul Faaker See, pronunţat Facăr se
• am aflat că atunci când îs între prieteni, nemţii ciocnesc zicând şi făcând următoarele gesturi: zur mitte(la mijloc, şi duc paharul în aer şi ciocnesc), zur titte (la piept şi duc paharul în dreptul sânilor/pieptului), zum sack (la testicule, şi duc paharul în dreptul părţilor intime ), zack zack (care înseamnă ceva de genul Repede, repede şi înghit repede băutura.). Aşadar, folosiţi numa între preteni zur mitte, zur titte, zum sack, zack zack!
• am fost la Festivalul de scurt-metraje din Villach şi timp de câteva minute am urmărit cu toţii scene sexuale explicite între două femei, care în opinia tuturor erau foarte urâte şi neîngrijite. Discuţia de după a fost: de ce scenele de tipul ăsta între o femie şi un bărbat sunt porno, dar între două femei, mai ales dacă sunt ceva mai urâţele sunt artă?
• Mulţi dintre studenţi ştiau versurile din Dragostea din tei.
• Austriecii din Carinthia poartă fuste, întocmai ca şi scoţienii şi da, nici ei nu poartă lenjerie intimă pe dedesupt. Şi da, am verificat

More to come zilele astea, o să vă spun câte ceva şi despre partea academică, dar cer puţintică răbdare. Mâine am prezentarea lucrării de licenţă şi e ultimul hop de trecut până la o vară liniştită.

Programul a luat sfârşit, ieri a avut loc conferinţa de final, în care concurenţii au adresat întrebări unor antreprenori trecuţi prin focurile vieţii, iar căştigătorii au fost premiaţi.

Nu am fost printre cei trei, din mai multe motive. Unul din ele ar fi că am scris planul de afaceri pe fugă şi l-am predat cu întârzâiere. Al doilea ar fi că stau prost de tot cu previziunile financiare şi bucata asta a fost punctată foarte slab. Pe de altă  parte, unii membri din juriu mi-au spus clar că ce vreau eu să fac nu e pentru bani, ci pentru a-mi astâmpăra o poftă. Site-ul va fi lansat în maxim două luni şi se adresează celor pasionaţi de multiculturalism. Nu mă aştept să dau lovitura, nu mă aştept să am mii de vizitatori unici pe zi, dar  mă aştept să fac ceva bun pentru o mână de oameni. Un alt membru al juriului mi-a mărturisit că i-a plăcut mult ideea şi că a simţit în fiecare rând pe care l-am scris pasiunea unei ONGiste, ceea ce pe mine o să mă facă să dorm liniştită noaptea. Mai multe despre proiect, curând.

(more…)