Încă din Amsterdam mă gândeam în ce mă voi implica, voluntar, atunci când mă întorc acasă. Voiam să fie ceva cu adevărat însemnat. La sfatul unor prieteni care erau deja membri activi, am început să mă interesez de Global Romanian Students and Young Professionals Society (GRSPSociety).

În weekendul care a trecut am participat la conferinţa Proiect România 2020: De ce educaţia contează şi cunoscându-i pe cei din organizaţie, am decis să devin şi eu membru activ şi să-mi asum aria de activităţi cu care pot contribui în anul care vine. Despre acestea veţi auzi detalii pe măsură ce se vor întâmpla. Acum vă spun care-i scopul măreţ, pe termen lung al acestei organizaţii, care adună tineri români de peste tot din lume care împărtăşesc valori precum profesionalism, inovaţie şi leadership: să schimbe România. Să devină ţara înspre care tânjim, să-i atace direct problemele de care oamenii în general se plâng, dar pe care se feresc să le rezolve, una din ele fiind sistemul educaţional.

Până atunci, vreu să vă împărtăşesc nişte idei pe care le-am auzit la eveniment:

• e treaba universităţilor să ştie ce se întâmplă cu studenţii lor. e treaba lor să creeze un chestionar pe care să-l dea spre completare foştilor studenţi, la un an de la absolvire, pentru a şti dacă s-au anajat şi în ce domenii. Nu există un astfel de studiu complex în România. Facultăţile ar putea apoi folosi astfel de rezultate pentru a atrage studenţi noi, care sunt interesaţi de angajabilitatea lor după absolvire.  (Liviu Matei, Senior Vice-president, Chief Operating Officer, Universitatea Central Europeană)
• Universităţile sunt instituţiile publice cu cea mai mare inerţie. Programele noi care se gândesc pentru o universitate ar trebui să fie aprobate de mediul privat, de viitori anagajatori. (Liviu Matei, Senior Vice-president, Chief Operating Officer, Universitatea Central Europeană)
• Există trei dimensiuni care trebuie să preocupe tinerii: CBN. C- competitivitatea lor. B- branding personal. N- networking. (Marian Staş, Chairman, Fundaţia CODECS pentru Leadership)
• Parte din senatul facultăţilor ar trebui să fie mediul privat. Oamenii de afaceri de succes ar trebui să aibă 20% din voturi. Universităţile încă se tem de aşa ceva. Asta ar face însă posibilă apropierea dintre teorie şi practică. Ar exista adaptare dinamică la nevoile pieţei. De asemenea, ar trebui ca centrele de carieră să fie mult mai active în universităţi. Târguri de joburi trebuie organizate şi de aceste centre, nu doar de ONGuri. (Marian Staş, Chairman, Fundaţia CODECS pentru Leadership)
• Parteneriatul public- privat trebuie să existe în fiecare ţară cu precădere în 3 domenii cheie: Educaţie, Sănătate, Asigurări. (Ştefania Popp, Director Executiv Junior Achievement România)

Vă recomand de asemena să-l citiţi pe Dan Mocanu, un om extraordinar de inteligent şi entuziast, unul dintre cei care contribuie semnificativ la existenţa GRSPSociety.

Acestea fiind spuse, eu sper ca din rândul domniilor voastre să atragem noi membri care fac schimbare, nu doar care şi-o doresc.

Şi foarte spiritual. L-au invitat pe scenă spunându-i doar numele şi titlul, ceea ce l-a făcut ca imediat după ce a luat microfonul în mână să exclame: Wow, this is the shortest introduction I´ve ever had

Trebui să ne explice,printre altele, despre cum să ne îmbrăcăm, în calitate de studenţi. Şi ne-a recomandat zâmbind să fim decenţi şi să folosim aceeaşi regulă ca şi în biznis: Always wear a suit a bit less expensive than the one of the person from whom you’re trying to get some money. Otherwise, it means you already have the money.

Ne-a mai povestit despre cum un bun prieten de-al lui, coleg de catedră, obişnuieşte să debiteze enormităţi în timpul cursurilor, doar ca să îşi verifice studenţii, asta fiind o metodă utilizată de mai multţi dintre profesorii de aici. Ţin minte că aveam şi eu în liceu un profesor de istorie care mai făcea asta din când în când, doar ca să vadă cine aude fără să asculte de fapt. E o metodă bună, în opinia mea. Te pregăteşte pentru viaţă, când e păcat să nu-ţi dai seama că persoanele din jurul tău te ironizează mai fin sau mai grosolan, după caz.

Ne-a mai spus şi să ne fixăm o ţintă în viaţă, că dacă nu ştim unde vrem să ajungem, atunci n-o să ajungem niciodată acolo. Just. Deşi îmi tot schimb şi eu orizonturile destul de des. The main one rămâne totuşi acolo.

A încheiat aducându-şi aminte de un profesor care îşi începea cursurile spunându-le studenţilor să se uite bine în stânga şi în dreapta lor, că unele dintre acele feţe vor ajunge cunoscute. Abordare greşită, în opinia lui, el rugându-şi studenţii să se uite în oglindă şi să se gândească la acelaşi lucru.

• tătă lumea zicea I love SUC, Cheers to SUC, Welcome to SUC, enjoy SUC, cu pronunţia sac. Kinda´ funny
• am fost aproape 50 de oameni din 16 ţări.
• am înotat în lacul Faaker See, pronunţat Facăr se
• am aflat că atunci când îs între prieteni, nemţii ciocnesc zicând şi făcând următoarele gesturi: zur mitte(la mijloc, şi duc paharul în aer şi ciocnesc), zur titte (la piept şi duc paharul în dreptul sânilor/pieptului), zum sack (la testicule, şi duc paharul în dreptul părţilor intime ), zack zack (care înseamnă ceva de genul Repede, repede şi înghit repede băutura.). Aşadar, folosiţi numa între preteni zur mitte, zur titte, zum sack, zack zack!
• am fost la Festivalul de scurt-metraje din Villach şi timp de câteva minute am urmărit cu toţii scene sexuale explicite între două femei, care în opinia tuturor erau foarte urâte şi neîngrijite. Discuţia de după a fost: de ce scenele de tipul ăsta între o femie şi un bărbat sunt porno, dar între două femei, mai ales dacă sunt ceva mai urâţele sunt artă?
• Mulţi dintre studenţi ştiau versurile din Dragostea din tei.
• Austriecii din Carinthia poartă fuste, întocmai ca şi scoţienii şi da, nici ei nu poartă lenjerie intimă pe dedesupt. Şi da, am verificat

More to come zilele astea, o să vă spun câte ceva şi despre partea academică, dar cer puţintică răbdare. Mâine am prezentarea lucrării de licenţă şi e ultimul hop de trecut până la o vară liniştită.

Am sărbătorit alături de BOSuleţi vechi şi noi, alături de parteneri actuali şi potenţiali 8 ani de activitate intensă, faptul că am adus JADE în România şi mai ales un viitor luminos pentru BOS.

A fost ultimul eveniment în formula actuală BOS, moment de mare încărcătură pentru mai toţi membrii Boardului de conducere, pentru că majoritatea terminăm facultatea anul ăsta şi renunţăm la activitatea de voluntariat.

A fost unul din cele mai emoţionante discursuri pe care le-am ţinut, tocmai pentru că ştiam că e ultimul pentru BOS.

A fost moment comic pentru că ne-a luat vreo 10 minute să aprindem artificiile din tort, un prieten de-al meu fiind geniul care s-a prins cărui capăt trebe dat foc. (şi da, erau doar două )

A fost petrecere mare după şi a fost sentiment de mulţumire şi bucurie că fac parte din aşa o echipă.

Felicitări! Mulţumesc!

Nu am fost printre cei trei, din mai multe motive. Unul din ele ar fi că am scris planul de afaceri pe fugă şi l-am predat cu întârzâiere. Al doilea ar fi că stau prost de tot cu previziunile financiare şi bucata asta a fost punctată foarte slab. Pe de altă  parte, unii membri din juriu mi-au spus clar că ce vreau eu să fac nu e pentru bani, ci pentru a-mi astâmpăra o poftă. Site-ul va fi lansat în maxim două luni şi se adresează celor pasionaţi de multiculturalism. Nu mă aştept să dau lovitura, nu mă aştept să am mii de vizitatori unici pe zi, dar  mă aştept să fac ceva bun pentru o mână de oameni. Un alt membru al juriului mi-a mărturisit că i-a plăcut mult ideea şi că a simţit în fiecare rând pe care l-am scris pasiunea unei ONGiste, ceea ce pe mine o să mă facă să dorm liniştită noaptea. Mai multe despre proiect, curând.

Căştigătorul acestei ediţii este Teodor Mincu, cu proiectul Doctor Bun, afacere deja lansată.

Am adresat stimabililor antreprenori prezenţi întrebarea care mă macină de demult (vezi postul ăsta) şi anume ce anume îi motivează pe  oameni în ceea ce fac pe plan profesional.

Răspunsurile au fost dine cele mai diverse:

• Petru Păcuraru, managing partner la HDPI, a spus zâmbitor că pe el îl motivează faptul că antreprenoriatul îl face să se simtă un mic Dumnezeu
• pe Wolfgang Klaar, HR Consulting Partner la Donau Consult, îl motivează gândul că poate dezvolta oameni, fiind antreprenor.
• Radu Limpede a scos în evidenţă aceeaşi capacitate de a ajuta alţi oameni şi în plus, îl motivează faptul că e mulţumit de ceea ce face.
• Ciprian Gavriliu a spus că sentimentul de libertate e ceea ce-l motivează pe el în fiecare zi
• Bobby Voicu a pomenit şi el despre libertate şi mulţumirea de a face ce-ţi place şi s-a distrat copios la auzul celor trei factori motivaţionali enumeraţi de mine. În plus, Bobby Voicu a atras atenţia asupra a trei aspecte care trebuie cunoscute înainte să devii antreprenor: 1. Ca antreprenor, o să fie şi momente când o să mori de foame. 2. Ca antreprenor, o să munceşti uneori mai mult decât toţi angajaţii la un loc, mai ales de sărbători.  3. Ca antreprenor, o să ai idei geniale când o să fii cu un picior în groapă şi de asta e bine să ieşi din zona de confort cât mai des cu putinţă.

Tineri Antreprenori a fost pentru mine un prilej să cunosc oameni inteligenţi şi charismatici, să fiu mentorată de oameni foarte competenţi în ceea ce fac, să îmi clarific ideea care mă bântuie şi să încep să acţionez. (Domeniul e deja cumpărat, iar documentul cu idei e din ce în ce mai mare).

Vă sfătuiesc să încercaţi la anul, dacă aţi lansat de curând sau doriţi să lansaţi o afacere şi vreţi să evitaţi capcanele subtile ale oricărui început.

Organizatorilor le transmit felicitări pentru idee, respect pentru orele dedicate cauzei şi putere de muncă pentru ediţia viitoare, unde le sugerez să gândească un program de mentorship ceva mai intens, de tipul o săptămână petrecută într-o locaţie anume, alături de mentori, în care tinerilor antreprenori li se cere să întrunească planul de afaceri, pornind de la o bază teoretică comună (seminarii, workshopuri etc..)