Pe scurt, e o întâmplare care a avut loc în 1848 în America. Phineas Gage era şef de şantier şi lucra la o cale ferată când o explozie a avut loc şi o bucată de fier (ca un cui, dar mult mai mare) i-a pătruns în craniu prin obrazul stâng şi i-a ieşit prin partea superioară, distrugând o bucată din lobul frontal stâng. În mod aproape miraculos, el a supravieţuit accidentului, murind abia 13 ani mai târziu.

Ce e fascinant la cazul ăsta e că înainte de accident Phineas era un tânăr organizat, disciplinat, apreciat pentru munca sa, sociabil şi foarte sârguincios. După accident, el a devenit indecis, nerăbdător, nesigur, iritant pentru cei din jur, inadaptat,  practic o cu totul altă persoană.

Întâmplarea a fost una dintre cele care au dat startul pentru o minuţioasă cercetare a funcţiilor pe care fiecare zonă a creierului le îndeplineşte. Faptul că un astfel de şoc la nivelul lobului frontal a dus la o asemenea schimbare de comportament a strânit şi curiozitatea filosofilor care îmbrăţişau părerea lui Descartes, conform căreia sufletul şi corpul sunt două entităţi separate, substanţa minţii fiind imposibil de acţionat mecanic. Mai multe despre asta aici.

Dacă vă pasionează subiectul, eu am mai cetit şi articolele astea:

• Phineas Gage´s Story
• The Incredible case of Phineas Gage
• No longer Gage