Neşlefuite (2). Lăutari. Anşchilopat. Curs online.

Mă întreb ce zice, dacă zice, Simion Bogdan Mihai de fiecare dată când primeşte câte 5-6 like-uri la intervale foarte scurte de timp, la postări recente şi vechi deopotrivă, ca şi cum cineva îi scotoceşte febril prin trecut şi prezent. Acesta fiind modul meu de a-l aprecia pentru ce face. Cum ce face? Aduce lăutari pe Facebook. Direct de la ei de-acasă sau direct de pe scena vreunui club hipsteresc, în care în mod normal nu te-ai aştepta să fie vreun ţambal. Îl mai urmăresc "discret" câteva zile şi o să-i şi scriu. Nu…Read more …

Student la şcoala vieţii. Bibliografie

Prolog Mama citeşte bine oamenii şi cred (sper) că măcar o parte din inteligenţa ei emoţională şi-a găsit o cale şi către mine. Îmi place s-o ascult când îmi spune poveşti de viaţă şi când surprinde cu uşurinţă doar esenţialul despre oameni. Acum ascult cu admiraţie, însă îmi aduc aminte din copilărie că eram mai degrabă intrigată, mai ales când auzeam de câte cineva că are şcoala vieţii. Eu aveam note bune la şcoala mea, îmi plăcea acolo, mă întrebam în gând dacă la fel oi fi şi cu şcoala vieţii, despre care mama…Read more …

Anti-emoţie de toamnă: must, veveriţe, căluşari, festivaluri

Primul junghi mă încearcă de obicei pe la mijlocul lui august - încep să apară caiete, ghiozdane, carioci şi plastilină în supermarketuri şi pe reclamele prea mari şi prea viu colorate de pe blocuri, de pe stâlpi şi de pe bannere rulate lejer pe tot ecranul meu. Al doilea e la început de septembrie când dimineaţa aduce un pic de frig şi aerul miroase a toamnă. Iar al treilea şi ultimul şi cel mai dureros e în zilele cu vânzări mari la florării şi cu străzile pline de bobocei cu ghiozdane mari şi grele.…Read more …

Portugalia. Poooor-tu-ga-li-a. Poooor-tu-ga-liii-a. Partea I

S-a făcut mai bine de o lună de când m-am întors din Portugalia, moment care coincide cu determinarea mea să scriu detaliat despre cum fu acolo. M-am documentat înainte să plec de pe câteva bloguri şi simt că e echitabil să scriu şi eu, e un fel de Pay it forward. Aşa că m-am aşezat cuminte la birou, am închis geamurile să blochez orice zgomot de claxoane şi tramvaie şi am căutat pe You Tube: Florin Salam Portugalia. Am dat play. Nimeni în jurul meu, deci nu trebuie să explic. Gata, râd şi am poftă de scris.…Read more …

Amor (probabil) încheiat înainte să înceapă

Eram suficient de aproape de el cât să-mi dau seama că e emoţionat. Şi să simt că se aranjase special pentru seara aceea. Părul stătea perfect, parfumul se simţea nici prea puternic, nici prea discret iar secundarul de la ceas fusese cu mult lăsat în urmă de bătăile inimii. Se uita des la ceas cu un amestestec de emoţie si dorinţă de calm în timp ce eu îmi vedeam cuminte de scris. Ok, recunosc că-l şi studiam curioasă şi discretă (sper) în acelaşi timp, mă ştiţi doar că-mi plac oamenii. 2249Read more …

Cum scoți răul din tine

Stau cuminte la Coftale și scriu. Scot răul din mine. Am avut niște săptămâni destul de încărcate și simt că vin altele după chipul și asemănarea celor ce-au trecut. Mi-e alături un suflet la fel de dornic să scoată răul. Cu degetele fugind rapid pe tastatură și cu ochii când întunecați, când luminați după cum dictează ALT TAB, ne pregătim să încheiem ziua liniștit. Oprim motoarele și dăm timp elicelor să se oprească și ele. Asta fac azi. 2248Read more …

Viaţa în planuri paralele

Criza permanentă de timp în care simt că mă aflu mă împinge să cred că pot fi şi supraom, la o adică. Privesc timpul ca pe resursa mea cea mai importantă şi sigur exagerez cu asta, însă mă raportez adesea strict economic la el: îl investesc acolo unde ştiu că-mi poate aduce profit. Ceea ce în esenţă nu e rău. Răul vine când profitul îţi fură şi inima, când el ar trebui să aibă de-a face mai ales cu raţiunea (cred că e la fel şi la bani - relaţia cu banii e bună…Read more …

Amarul lui Ce mai faci?

Cu ceva vreme în urmă am întrebat pe un domn ce staţiona într-un taxi cu lampa verde aprinsă: liber? (ar putea părea că mi-e greu să găsesc răspunsuri chiar şi acolo unde sunt evidente, însă lumina verde nu e suficientă - uneori faţa mea sau adresa nu convin şoferilor şi atunci verdele lămpii îşi pierde din sens - mai bine întreb înainte să urc) Mi-a răspuns ştrengăreşte că din păcate nu, de 20 de ani. A urmat o cursă plină de confesiuni la finalul căreia am felicitat pe domn pentru realizările copiilor. Relaţia…Read more …

Caiet de expresii frumoase

La asta m-am gândit încă de la primele pagini din Toate bufniţele, de Filip Florian. La caietul de expresii frumoase din clasa a IV-a pe care îl îmbogăţeam pe măsură ce descopeream în lecturile mele un nou epitet, o personificare sau cine ştie ce altă figură de stil care mă impresiona. Le notam conştiincioasă, fără să le disec însemnătatea şi-mi închipuiam că mi-aş fi închipuit eu întâia oară alăturarea aceea frumoasă de cuvinte. Nu ştiu dacă Filip Florian urmează doar umil un patos al condeiului pe care-l ţine în mână şi care e…Read more …

Aplauze

Mi-am căutat în copilărie un talent artistic care să mă aducă pe scenă. Am vrut să mă fac cântăreaţă şi nu ratam ocazii să cânt unor specatatori care n-aveau de ales (vezi despre colindele mele aici). Şi o viaţă de actriţă m-ar fi mulţumit, mai ales că mă jucam "de-a teatrul" cu copiii din cartier, puneam nişte pături în loc de cortină la intrarea în bloc iar potrivit spectatorilor noştri aveam şi talent. N-a fost să fie, n-am nici ureche muzicală, nici alte aplecări artistice. Cel mai mult din scurtele mele trăiri boeme îmi…Read more …