Revolte

Lucrez la un proiect de echipă. Cel în care ne certăm juma de oră să stabilim la ce oră ne vedem data viitoare. Am făcut un chestionar. Un om insista să fie făcut într-un anume fel. Eu îl contraziceam, pentru că ce propunea el era greşit. Cu argumente. El a insistat să rămână aşa. Eu am făcut o facultate de marketing. El are o facultate de economie generală în spate. Lui i se pare marketingul bullshit şi pierdere de vreme.

A rămas cum a vrut el. Alternativa era să plâng sau să încep să-l înjur.Un profesorul a văzut chestionarul şi s-a crucit (vorba vine, că aici majoritatea îs atei. ) Era bine cum am sugerat eu.

S-a pierdut o săptămână. Poate pentru că sunt româncă,  poate pentru că nu ridic tonul când negociez, poate pentru că nu sunt nesimţită,  poate pentru că sunt femeie. Pe principiul: vine o româncă să ne arate nouă cum se face? s-au mai dus pe apa sâmbetei câteva zile.

În cele din urmă a modificat, aşa cum era corect. A menţionat însă că nu e convins şi că o face doar pentru că aparent, pentru unii dintre noi nu e clar. Adică noi proşti, el deştept.

Şi întrebarea mea e: ai ţinut vreodată în mod absurd cu dinţii de ideea ta, deşi toţi îţi dovedeau că e greşită? Ai adus la exasperare măcar câţiva oameni doar pentru că orgoliul tău nu-şi permite să accepţi că nu ai dreptate?  Dacă da, dă-ţi o palmă. Stropeşte-te cu apă. Redimensionează-ţi egoul. Există un ax în jurul căruia planeta se învârte şi ăla nu eşti tu.

Le-am tot plâns de milă unor prieteni de aici care stau într-un cămin în care locuiesc şi şoareci. Multe familii de şoareci.

Apoi m-am întâlnit cu un maus din ăsta în supermarket, pe la ora închiderii.

Apoi am primit cadou un şoarece de pluş într-o cutie de bomboane de la un prieten care-mi cunoaşte fobia.

Apoi m-am întâlnit cu un alt şoarece la cantina de la facultate când din fericire eu doar stăteam la masă şi nu mâncam nimic. Mânca el, sub o masă de lângă mine.

Apoi am fost la Zoo (şi nu, nu m-au oprit acolo) şi am văzut o mulţime de şoareci în cuşca cu lilieci.Mici, fri şi urâţi.

Iar azi…ei bine, azi, am primit un mail de la administratorii căminului în care stau eu prin care mi s-a adus la cunoştinţă că sunt şoareci în clădire. Mulţi. Şi că ar fi bine să nu ne împrietenim cu ei…

Am câteva proiecte în echipă anul ăsta la şcoală. Şi deşi comunic bine şi îs ok cu munca în echipă la tot felul de proiecte, cu şcoala nu iese mereu bine. Şi am să zic de ce.

• oamenii au nevoie de motivaţie puternică pentru a da ce-i mai bun din ei la un proiect. am avut şi plăcerea de a munci pe rupte cu alţi tineri la fel de înflăcăraţi pentru mine când am avut norocul să avem cam aceleaşi interese şi cam aceeaşi pasiune pentru proiectul în dezvoltare, dar m-am trezit şi trăgând singură căruţa când descopeream că oamenii din echipă fie nu puteau să muncească mai mult, fie nu-i interesa cu nimic să facă asta.
• în facultate există mereu ăia cul de nu muncesc şi se fofilează de la orice proiect şi parazitează un fraier care oricum munceşte. de obicei eu eram aia parazitată. fraieră şi proastă că mă chinuiam să nu fac ceva de mântuială. La final de curs aveam toţi aceeaşi notă, atâta doar că eu am rămas şi cu ceva cunoştinţe pe care pot oricând să le aplic. diploma mea nu miroase a miroase a nesimţire. Între timp nu mai tolerez paraziţi

(more…)

Am citit într-un articol recent că în ţările sărace, în medie, 27 % dintre afaceri sunt începute de nevoie. E vorba de antreprenoriatul din necesitate, care vine ca răspuns al foamei celor dragi ţie, al lipsei de securitate, de adăpost etc..

Nu se aplică aici teoriile care spun că decizia de a deveni antreprenor vine ca urmare a unei porniri intrinseci, că cel care alege acest drum o face nu pentru că cineva i-o cere, ci pentru că simte pe deplin că asta e calea cea mai potrivită. Pentru că acolo antreprenoriatul e forţat.

I-am spus despre articol profesorului de Antreprenoriat Internaţional şi am ajuns apoi la următoarea discuţie: Există o legătură directă între gradul de sărăcie al unei ţări şi numărul de start-upuri care au succes, respectiv numărul de antreprenori din acea ţară.

Pe de o parte se încearcă abolirea sărăciei. Dar nu înseamnă oare asta că schimbarea climatului economic şi social din acele ţări o să ducă la un număr relativ scăzut de antreprenori, aşa cum se întâmplă în ţările dezvoltate (chiar şi Olanda are probleme cu stimularea cetăţenilor de a-şi începe propria afacere )?  Şi cuvântul zilelor noastre rămâne totuşi antreprenoriatul. Şi până găsim motivaţii interioare care să stârnească pornirile de antreprenor din fiecare, nu e mai simplu să menţinem stimulii externi care forţează oamenii să fie antreprenori?

Şi oricât de odioasă ar părea discuţia, ea este una actuală, care – aşa cum mi-a spus şi profesorul- se discută în cercuri mult mai înalte decât cel al unei săli de curs. Iar acolo, oamenii au şi putere de decizie la final. Decizii care ne afectează pe noi toţi, până la urmă.

Dragii mei cetitori mai pricepuţi în ale IT-ului, cer umil ajutorul.

Eu folosesc adesea Chrome. Şi de acolo îmi verificam mailul de la gmail până mai ieri. Pentru că acum, ori de câte ori încerc să intru pe mail, îmi apare următorul mesaj de eroare: Google Error. Requested URL too large. The requested URL is too large to process.

Pot să intru pe orice altă pagină utilizând Chrome. I-am golit deja cache-ul. De fapt, am şters tot istoricul datelor de navigare.

Pot să-mi verific mailu fără nici o problemă de pe alte browsere, da eu vreu înapoi pe Chrome. Aveţi idee ce-ar putea să aibă?