Revolte

Îmi dedic gândurile tuturor nemernicilor care mi-au f?cut ?i îmi fac via?a frumoas?

Archive for the ‘facts’


Să continuu vs. Să continui

Pentru că discuţia din comentariile postului anterior a cerut-o, am făcut niţică muncă de cercetare şi am găsit următorul tabel, pe pagina http://dictionare.edu.ro/search.php?cuv=continua (ca să apară tabelul, apăsaţi pe cuvântul conjugări , care se află imediat după 15 definiţii pentru continua, continuu)

Aşa cum am spus şi în comentarii, formele eu continuu şi eu să continuu sunt corecte din simplul motiv că aşa au fost dintotdeauna, de curând fiind permisă şi folosirea formelor eu continui, eu să continui. Referitor la tolerarea acestei anomalii gramaticale, prezint argumentele distinsului George Pruteanu, pe care le găsiţi aici: http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis-s-024-obiectii-doom.htm

Pentru persoana I singular a verbului a continua, autoarele au apreciat că forma corectă ar fi eu continui. Dar această soluţie contrazice o întreagă paradigmă, o lungă listă de autori prestigioşi, precum şi uzul multor oameni instruiţi. Verbe terminate în -a au, de regulă, la pers. I, -u: a lua – iau, a sta – stau, a da – dau, a vrea – vreau ş.a. Cînd spun eu continui am senzaţia că spun eu stai, eu scrii. Iată cîteva lucrări care recomandă, la unison, forma eu continuu, pentru care pledez şi eu:
1. Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX), Ed. Acad. RSR, 1975, p.190: “continua, (eu) continuu.
2. Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, Ed. Acad. RSR, 1983, p. 116: “continua, (eu) continuu, 2 sg. (tu) continui“.
3. Vasile Breban, Dicţionar general al limbii române, Ed. Şt. şi Enc., 1987, p.214: “continua, (eu) continuu.
4.
Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, Ed. Acad. RSR, 1989, p.183: “continua , ind. prez. I sg. (eu) continuu, 2 sg. (tu) continui…”.
5. Ion Calotă, Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic, Ed. Sibila, 1996, p.229: “continua, vb. I, (eu) continuu, (tu) continui…”.
6. Mioara Avram, Gramatica pentru toţi, Ed. Humanitas, 1997, p.220: “Forma literară de 1 sg. este continuu (nu continui), diferită de 2 sg. continui“.
7. Valeria Guţu Romalo, Corectitudine şi greşeală – Limba română de azi, Ed. Humanitas, 2000, p. 103: “Corect
ă e deci forma eu continuu. Normele limbii literare acceptă numai această formă…”.
Cred, deci, alături de autorii lucrărilor pe care le-am citat, că forma recomandabilă este eu continuu, şi nu eu continui.

Leac pentru sughiţ

Eu ştiu de următoarele:

- o sperietură puternică (şi mama mereu reuşea să mă scape de sughiţ în felul ăsta)

- să nu respiri vreo treij’de secunde ( la mine n-a avut niciodată succes)

- să bei apă (clasică, da nici asta nu prea funcţionează în cazul meu)

- să te muşti de degetul mic de la mână (nu cred că are importanţă dacă de stângul sau de dreptul. Nici asta n-a funcţionat, da poate nu m-am muşcat îndeajuns de tare. Poate ar trebui să las un câine să facă asta data viitoare :D )

Ieri însă nu mi-a venit să cred ce-am văzut. Colega de cameră sughiţa deja de ceva vreme şi am văzut-o luând o gură mare de apă (fără însă s-o îngjită). Apoi şi-a făcut avânt spre un perete, s-a lăsat pe mâini şi şi-a ridicat apoi picioarele pănă le-a lipit de peretele respectiv (e practic o jumătate de roată, e ca şi cum ar fi stat pu şi simplu în mâini, doar că a folosit şi peretele să-şi sprijine puţin picioarele.) Apoi a înghiţit apa din gură şi aşa i-o trecut sughiţul. Mi-a explicat că mereu funcţionează.

Voi ce leacuri mai ştiţi?

Promptitudine de la BCR

Am avut cont la BCR deschis de ASE. Nu ştiu dacă ştiţi, dar ASEul are contract cu ei şi deschid automat fiecărui nou student un cont la această bancă, cont ce va mojloci relaţia financiară dintre ASE şi student: burse, taxe, plata regiei de cămin etc. Dacă studentul doreşte, poate face o cerere să nu folosească acest cont, ci un altul dorit de domnia sa.

Pentru că mi-era mult mai comod, l-am acceptat pe ăsta. Anul trecut, m-au oprit nişte tanti foooooaaarte vorbăreţe pe holurile ASEului şi mi-au vorbit despre minunea de online banking şi cât de simplă şi plăcută e cu BCR. În câteva minute m-au convins să accept, am lăsat date din buletin şi am luat un token, despre care mi-au spus că-l voi putea folosi în câteva zile, după ce voi fi contactată de cineva de la Bancă să-mi dea nu ştiu ce cod.

(more…)

Fără pod

Am aflat ieri de pe National Geographic (e minunat să am acces la TV din nou :D ) că nu există nici un pod peste Amazon. M-o intrigat informaţia şi, fireşte, am cercetat.

Într-adevăr, nu e  nici un pod. Şi nu pentru că ar fi pre lat, sau malurile pre mlăştinoase, ci pentru că nu pre există motive să se facă un pod: cea mai mare parte a fluviului curge prin junglă, sunt puţine drumuri sau oraşe de-a lungul lui, iar unde acestea există, trecerea de pe un mal pe altul se face prin vasele de pe Amazon.

Mai multe despre asta icişa: http://simple.wikipedia.org/wiki/Amazon_River

Fuga de corupţie

Dacă aveţi gânduri de ducă, hai să vă dau şi lista ţărilor în care transperenţa e la mare cinste:

10. , 9. Canada, Australia

8. , 7.  Olanda, Islanda

6. , 5. Finlanda, Elveţia

4. Singapore

3. , 2. , 1. Suedia, Noua Zeelandă, Danemarca

Aşadar, raiul pentru mine e în una din cele trei ţărişoare, toate obţinând un punctaj de 9,3 din 10 maxim la capitolul transparenţă (aşa cum a fost ea percepută de respondenţi).

România e pe locul 70, cu un scor de 3,8, la fel de coruptă ca şi Columbia. Bulgaria e doar un pic mai coruptă decât noi, având un scor de 3,6.

Ţări mai puţin corupte decât a noastră sunt: Ghana, Cuba, Turcia, Polonia, Ungaria, Botswana, iar scorul cel mai mic la capitolul transparenţă este Somalia.

Datele îs valabile pentru 2008, iar studiul complet îl găsiţi aici: Corruption Perception Index 2008.

Cantitatea contează

În timp ce-mi fac lucrarea de licenţă, pentru că asta fac acum, dau peste tot felul de studii care au legătură cu brandul de ţară, adică tema mea.

Într-unul din studiile care se ocupă cu măsurarea brandului de ţară, am găsit informaţii referitoare la numărul de aeroporturi din diverse ţări. Şi m-am minunat aflând următoarele:

  • SUA îs pe locul I, fireşte cu 14 951 de aeroporturi. Dap, aproape cinşpe mii.
  • România are 53 de aeroporturi, fiind pe locul 88
  • Înaintea noastră sunt state ca: Etiopia, Somalia, Botswana, Panama (şi gândiţi-vă la mărimea lui, cam de trei ori mai mică decât a României), Zimbabwe
  • Bulgaria are 204 aeroporturi.
  • Statele europene cu cel mai mare număr de turişti au sute de aeroporturi: Germania- 549, Franţa- 475, Marea Britanie- 510, Spania- 154 , Italia- 132.

Datele sunt din 2008. Găsiţi topul complet pe pagina asta http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_number_of_airports