Fug azi spre Londra şi mă întorc marţi. Tocmai când mă gândeam că de data asta n-am uitat nimica, mi-am amintit că nu mi-am luat adaptor de priză. Sper să găsesc prin aeroport.
Să fiţi cuminciori. Ne auzim curând.
Archive for the ‘hoinărind’
Di Tăti- Partea a II-a
Mai întâi, poze din Leeuwarden, unde am nimerit în mijlocul unui festival dedicat energiei nepoluante. Şi am văzut pentru prima dată ce e sub capota unei maşini electrice:
De prin Olanda
Pentru că n-am pre avut timp până acuma, am rămas puţin în urmă să vă povestesc cum am petrecut uichendul trecut cu prietenii mei. În principiu, am hoinărit prin magazine, pe străzi, am fost la Muzeul de Ştiinţe Aplicate Nemo, la Muzeul de Istorie, apoi cu maşina prin nordul Olandei.
Am închiriat o maşină de la AVIS, slavă Domnului n-am şoferit eu, ci am avut un om care a şofat, apoi am fost să vedem digul despre care v-am povestit aici, apoi oraşele Alkmaar, Leeuwarden, Groningen şi Utrecht. Aproape 500 de km într-o zi şi tare multe poze.
Pe rând am să vă povestesc zilele astea despre fiecare. Încep prin a vă spune să e ieftin de închiriat o maşină pentru o zi (50 şi ceva de euro), mai ales dacă vă grupaţi mai mulţi şi mai ales dacă o faceţi printr-un partener, nu direct de la AVIS. În cazul nostru, unul din prietenii mei a folosit biletul de avion de la KLM ca să facă rezervarea la un preţ mai mic decât cel afişat pe site-ul lor. De asemenea, e bine de ştiut că plata se poate face doar cu cardul şi că pe card trebuie să mai aveţi cel puţin încă 200 de euro, sumă pe care ei o blochează până returnaţi maşina, ca garanţie.
Şi mai e bine de ştiut că o maşină e o adevărată pacoste în Amsterdam, mai ales în centru, pentru că nu-s locuri de parcare, străduţele-s strâmte, îs multe sensuri unice şi e tare uşor să vă pierdeţi cumpătul. În centru, parcarea costă 4 euro pe oră. E şi ăsta un detaliu care atârnă greu.
Revin curând cu poze. O zi faină!
Afsluitdijk – Autostradă pe apă
Azi vă spun despre Afsluitdijk, adică despre un dig construit între 1927 şi 1933, lung de 32 de km, care separă Marea Nordului de lacul IJ şi care leagă regiunile North Holland şi Friesland ale Olandei. Care arată cam aşa (poza e făcută de Iustin, prietenul fotograf de care v-am mai povestit):
Dacă se întâmplă să ajungeţi prin ţărişoara asta şi vreţi să-l vedeţi, mergeţi pe A7, una din cele 45 de autostrăzi ale Olandei. Iar am avut senzaţia peste tot pe unde am fost că oamenii ăştia au o secvenţă ADN în plus, altfel nu-mi explic de ce la ei se poate.
Mai multe despre Afsluitdijk găsiţi icişa.
Vă place singuri?
În ultimii ani am tot călătorit cu trenul, cu avionul, cu maşina şi de fiecare dată am resimţit momentele din faşa blocului, din gări şi din aeroporturi ca pe-o imensă apăsare.
Era dureros (şi încă e) şi când nu mă conducea şi nu mă aştepta nimeni pentru că mă uitam cu jind la toate îmbrăţişările şi lacrimile curse pe peron sau cu puţin înainte de controlul vamal şi mă cam simţeam a nimănui.
Era şi mai dureros (şi încă e) când cuvintele îşi pierdeau orice sens cu câteva momente înainte de plecare şi ochii nu-şi mai stăpâneau sub nici o formă emoţiile.
Şi-s conştientă că mă mai aşteaptă multe plecări şi de-acum înainte şi nu ştiu cum să mai evit momentele acelea grele. Soluţia găsită recent a fost făcutul bagajelor pe ultima sută de metri şi sosirea în aeroport cu oareşce întârzâiere (totuşi nu atât de mult încât să fie ratat zborul) şi-atunci gândurile despărţirii nu mai au timp să împăienjenească mintea.
Voi cum preferaţi plecările?
PS: am să vă povestesc zilele astea ce-am mai văzut prin Olanda uichendul trecut
Space Invaders şi-n Amsterdam
V-am povestit despre fenomen în postul ăsta şi ăsta.
Ete-l şi-n Amsterdam (click pe poză pentru mărire). În a doua poză nu ştiu sigur dacă e un mozaic din seria Space Invaders (pentru că e cam mare şi uşor atipic), da m-am gândit să vi-l împărteşesc şi vouă. Aveţi idee dacă personajul portocaliu are vreo legătură cu Space Invaders?
M-o chemat şi eu m-am dus
Ca-n vorba cântecului, n-am putut rezista. Ai mei băieţi au hotărât că se merge la mare, deci Folk you să fie. Ne auzim pe luni cu voioşie. Uichend plăcut!
Vă mai amintiţi de Invader?
V-am povestit de el în postul Paris- dincolo de clişee, în fragmentul ăsta:
- Fiţi cu ochii în patru şi veţi descoperi pe o grămadă de figurine din Space Invaders făcute din mozaic pe zidurile multor clădiri. Autorul este cunoscut în lumea virtuală drept Invader, identitatea lui reală fiind însă bine protejată. Tânărul a lansat un adevărat cult pentru figurine, are o grămadă de adepţi prin toată lumea şi au fost semnalate personaje din Space Invaders din mozaic lipite de clădiri ale marilor oraşe din toată lumea. Click Aici ca să vedeţi pe hartă pe unde au mai ajuns. Dacă daţi click pe oraşele din stânga, puteţi să vedeţi şi poze cu zidurile invadate
Ei bine, i-am găsit urmele şi în Viena:
Ce gust o fi având?
Aţi auzit, eventual mâncat, vreodată de jackfruit?
Eu am văzut prima dată pe o tarabă în Viena.
Între bărbaţi
Că tot v-am promis poze din Austria, uite una care îmi place în mod deosebit.
Şi legat de ea, iată răspunsul pe care i l-am promis unui bun prieten care mă citeşte: primul, al treilea, al patrulea şi al cincilea.
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii.