Într-un cu totul alt registru, dar cu informaţii la fel de pertinente, vă împartăşesc un text pe care l-am redactat pentru o persoană de aproximativ 50 de ani, nevorbitoare de engleză, care a zburat pentru prima dată cu avionul şi care era foarte emoţionată înainte de acest eveniment. Au mai folosit-o apoi şi alţi începători şi tătă lumea o ajuns cu bine. Sper să vă fie de folos şi vouă cândva.

A. Reguli înainte de zbor:

I. Acte Necesare:

• Biletul de avion scos la imprimantă
• Buletin, eventual paşaport
• Asigurare de sănătate

II. Bagaj de cală

• Pot să pun orice în afară de arme sau droguri în el. Am grijă să nu depășească 20 de kg (cu tot cu geantă) [aici trebuie adaptat în funcţie de linia aeriană]

• Pun un lacăt la fermoar
• Pun o panglică colorată sau ceva distinctiv ca să îl recunosc ușor când vine pe bandă, în aeroportul de destinaţie

III. Bagaj de mână (sau geantă)

• E important să fie unul singur. Adică dacă am și genată de umăr și un bagaj cu roți, pun geanta de umăr în bagajul mai mare. Orice altă punguță, sacoșă am, pun tot în bagajul mare. Trebuie să fie unul singur când ajung la aeroport
• În principiu, nu trebuie să aibă mai mult de 12 kg [depinde de linia aeriană]
• Dimensiunile maxime sunt: 55 x 25 x 35 cm [depinde de linia aeriană]
• Nu am voie să am în el seringi, ace, cuțite, briceag, lamă, umbrelă, orice fel de obiecte tăioase sau ascuțite
• Nu am voie să am în el nimic lichid, vâscos sau sub formă de gel (parfum, apă, sirop, gel de duș, șampon, suc, cremă de mâini, dulceață, sosuri etc.). Cei de la vamă se asigură că nu ascund substanțe explozibile sau toxice și de asta trebuie să evit tot ce e mai sus
• Am voie să iau mâncare solidă, pastile (dar nu pachete întregi, ci eventual un algocalmin sau ceva ce aș putea să am nevoie în timpul zborului sau medicamente pentru care am dovadă medicală că îmi sunt necesare în timpul zborului), gumă de mestecat, șervețele, reviste, pixuri etc..
• E bine ca tot ce am mai important (acte, bani, bijuterii, obiecte sensibile sau de valoare, telefoane) să țin cu mine în geantă.

B. Număr de telefon al persoanei care mă va aştepta în aeroport (cu tot cu cod de țară):

• 00xx xxx xxx xxx

C. În timpul zborului:

• În timpul decolării, aud zgomotul foarte puternic al motorului și văd că avionul tremură din toate încheieturile. E normal, e o viteză foarte mare dar mă obișnuiesc repede cu ea
• În timpul zborului, se poate întâmpla să trec printr-o zonă cu turbulențe. Nu mă sperii pentru că e normal și se întâmplă destul de des. Simt că avionul se zguduie și că uneori, mi se pare că pic în gol. Avionul  pierde brusc din înălțime. Își revine imediat, nu am de ce să mă sperii. Pun centura și aștept  să treacă. Ar fi bine oricum să port centura tot timpul
• Aproape de aterizare, văd că aripa îşi modifică puţin forma. Nu mă sperii, pentru că așa e normal să se întâmple. Plăcuțele care ies puțin în afară ajută la reducerea vitezei avionului
• Pot să mă duc la toaletă, dar nu în timp de decolează sau în timp de aterizează, ci numai atunci când avionul se află în poziţie orizontală, în timpul zborului

D. În ziua zborului

• Ajung în aeroport cu aproximativ o oră și jumătate înainte de zbor
• Las bagajul de cală
• Arăt doamnei/domnului de la ghișeu biletele scoase la imprimantă și buletinul
• Dacă mă întreabă dacă am făcut chek-in (se citește cec in), îi spun că da. (o să se vadă și pe foile pe care i le arăt. Practic, ea/el vrea să știe dacă am ales deja locul în avion, iar persoana care mă aşteaptă a făcut asta deja pe Internet)
• Întreb la ce poartă e zborul meu și rog să scrie pe bilet sau să încercuiască, dacă e scris deja. Țin minte numărul porții, că e foarte important, pentru că acolo e tras avionul în care trebuie să mă urc
• Bagajul e urcat pe cântar. Nu trebuie să aibă mai mult de 20 kg. Se acceptă totuși până pe la 22 kg , apoi trebuie plătit 20 euro/kg [depinde de linia aeriană]
• Doamna/Domnul de la ghișeu îmi dă o hârtie mică, autocolantă, cu un cod de bare, același cod care a fost lipit și pe bagajul de cală. Păstrez hârtiuța, o să am nevoie de ea doar dacă nu îmi găsesc bagajul la sosirea în aeroportul de destinaţie. (Uneori se lipește hârtia direct de buletin sau de foile trase la imprimantă. Cel mai bine țin toate documentele de zbor într-o folie de plastic ca să nu le pierd)
• În fața punctului de control al bagajelor arăt biletul persoanei care stă la intrare și mi se va spune la ce coadă să mă așez.
• Îmi iau o tavă de plastic și pun în ea tot ce am în buzunare (chei, telefon, monede etc.) Pun acolo și haina groasă, ochelarii, cureaua și dacă mi se cere, chiar și pantofii. Important este să nu rămân cu nimic metalic pe mine sau prin buzunare. Pun apoi tava cu toate obiectele pe bandă, pentru a fi scanate
• Pun pe bandă și bagajul de mână sau geanta de umăr, depinde ce am.
• Aștept până mi se face semn, apoi trec prin scanner (arată ca o poartă ).
• Dacă nu se aude nici un zgomot când trec prin poartă, îmi iau bagajul de pe bandă și toate obiectele mele (am grijă să nu uit nimic) și sar urmatorul punct
• Dacă se declanșează o alarmă scurtă când trec prin poartă, o persoană de la securitate va veni să mă controleze. Stau cu picioarele nemișcate și cu mâinile ridicate la orizontală până când persoana respectivă termină de controlat/ pipăit. Uneori alarma sună din cauza bucăților de metal din croiala hainelor, așa că nu trebuie să mă sperii. Îmi iau apoi bagajul și toate obiectele de pe bandă și plec spre controlul vamal (unde merge toată lumea)
• La controlul vamal stau la rând, aștept la linia galbenă de pe podea (că să nu fiu prea aproape de cel de dinainte, e ca la bancă), apoi arăt buletinul și biletul de avion
• Trec de controlul vamal și merg spre poarta de îmbarcare. Mă uit pe bilet să văd ce număr e poarta la care trebuie să ajung eu. Pe bilet scrie poartă (sau GATE), sau a scris cu pixul doamna de la ghișeu mai devreme
• Când am ajuns la poartă aștept să fim invitați la îmbarcare. Când oamenii încep să intre în avion, pregătesc biletul și îl arăt din nou persoanei care verifică
• Mă uit pe bilet să văd ce număr e scaunul meu. Se scrie SEAT. El e compus dintr-o cifră și o literă. Când intru în avion, mă uit deasupra scaunelor (unde se pun bagajele) ca să văd numerele
• Când am ajuns la locul meu, am două posibilități: pun bagajul de mână/geanta deasupra capului sau o păstrez cu mine, dar o așez pe podea, la picioare
• După ce se așează toată lumea, stewardesa anunță de obicei că va urma un scurt filmuleț ca să se demonstreze procedurile de siguranță sau ele vor fi demonstrate chiar de stewardesă (se așează ea pe culoar și arată cum o se pune centura etc.)
• Procedurile și regulile care o să fieprezentate sunt:
  • Nu se fumează în avion
  • Telefoanele trebuie închise de tot
  • Bagajele trebuie așezate la picioare sau deasupra, în compartiment
  • Centura trebuie fixată încă de acum și trebuie să fie cuplată în timpul decolării, aterizării și când semnul de centură de deasupra capului e luminat. În rest, pot să o decuplez, dar e recomandat să fie tot timpul cuplată
  • În caz de depresurizare, măștile de oxigen vor cădea din tavan. Fiecare persoană trebuie să apuce una și să o pună pe față
  • În caz că avionul  aterizează forțat, trebuie să ieșim cât mai repede. Sunt trei ieșiri: Una în față, una la mijloc și una în spatele avionului. Mă uit de la început să văd care e mai aproape de mine. Dacă cumva o să fie fum în avion, podeaua va fi luminată, că să știu pe unde să merg
  • Toaleta e uneori în față, alteori in spatele avionului (e semn de toaletă, se vede uşor)
  • Dacă avionul ajunge în apă, sunt veste de salvare sub scaun. O iau de acolo, o pun pe mine, ies din avion apoi trag de fir ca să se umfle automat. Am un fluier și o lumină care se aprinde automat
  • Dacă trebuie să părăsim imediat avionul, nu iau nici un bagaj cu mine. Plec cât mai repede
• Pilotul anunță că urmează decolarea:
  • Invită stewardesele să ia loc
  • Se sting luminile în avion (nu se face întuneric total, pentru că unele luminițe rămân totuși aprinse)
  • Trebuie să am grijă ca masă rabatabilă de pe spătarul scaunului din față să fie ridicată
  • Trebuie să am grijă ca geamurile să fie neacoperite (e ceva ca o prelată de plastic care poate fi trasă ca să le acopere în timpul zborului, dacă cumva e prea mult soare)
  • Ar fi bine să mestec  gumă sau să țin gura deschisă (din cauza diferenţei de presiune, e posibil să mi se înfunde urechile. E normal)
• Avionul începe să meargă cu o viteză foarte mare pe pistă (cam 350 km/h) și se desprinde de sol
• Avionul e înclinat ușor și se înalță tot mai mult
• După vreo câteva zeci de minute, avionul ajunge la înălțimea de zbor (aproximativ 12 000 m) și semnalul de centură de stinge, deci pot să decuplez centura, dacă vreau
• De acum și pănă la aterizare, avionul va zbura cam la aceeași înălțime, la viteză constantă. Nici n-o să simt
• Stewardesa aduce mâncare și ceva de băut, la alegere. Pot să cer ce vreau
  • Apă=Water- se citește Uatăr
  • Cafea= Coffee- se citește Cofii
  • Suc de portocale= Orange Juice- se citește Oringi Gius
  • Suc de mere= Apple juice- se citește Apăl Gius
  • Ca să spun Te rog, spun PLIZ
  • Ca să spun Mulțumesc, spun Fenc iu
• Cu puțin timp înainte de aterizare, pilotul anunță pasagerii că trebui să își cupleze centura, că măsuțele trebuie să fie ridicate și că geamul trebuie să nu fie acoperit (la fel ca la decolare)
• O să văd că avionul se apropie de pământ, nu mă sperii pentru că o simt doar o mică pufnitură când roțile ating pământul. Apoi avionul merge pe pistă până ajunge la poarta la care trebuie să mă lase
• Când motoarele s-au oprit,  îmi deschid telefonul. Am grijă să nu uit nimic în avion și ies, la fel cum fac toţi pasagerii
• De îndată de am intrat în aeroport, mă uit după panouri. Trebuie să văd semnul de bagaj (arată efectiv ca un bagaj diplomat) și de obicei în dreptul lui scrie BAGGAGE sau LUGGAGE
• Mă iau după săgeți până dau de controlul vamal
• Arăt funcţionarilor de acolo buletinul. De obicei, ei întrebă dacă ești turist sau dacă locuiești acolo doar ca să fie politicoși dar pentru că eu nu înțeleg, le spun SORI, NOU INGLIȘ. AIM TURIST. Adică: îmi pare rău, nu vorbesc engleza. Sunt turist
• Imediat ce am trecut de controlul vamal, o să văd un panou mare electronic. Mă uit cu atenție  la zborul meu (adică cel de la București, care se scrie BUCHAREST) și văd la ce bandă e pus bagajul meu de cală. Adică mă uit după numărul benzii. În engleză, o să scrie BAGGAGE BELT. De exemplu, poate fi BAGGAGE BELT 10 și mă duc să caut banda 10. Mă uit deasupra benzilor ca să văd numărul lor.
• După ce am ajuns lângă banda mea, aștept să vină bagajul. Mai verific o dată dacă pe ecranul de deasupra benzii mele scrie BUCHAREST și apoi sunt atentă să îmi recunosc și să îmi ridic bagajul.
• După ce am toate bagajele, mă îndrept spre ieșire

E. În caz că mi se face rău sau mă panichez, dau foia următoare stewardesei (pe care oricum o ţin la vedere)

[Aici am redactat o foie în engleză cu

• Numele şi vârsta pasagerului
• Naţionalitate
• Numere de telefon ale persoanelor de contact
• Boli majore de care suferă pasagerul şi medicaţia curentă, incluzând ora la care s-au luat medicamentele cele mai recente]

Să fiţi cuminciori. Ne auzim curând.

Apoi, câteva poze din Groningen, un important centru universitar al Olandei şi un oraş tare frumos şi liniştit. În care era să mă calce un autobuz.

Am închiriat o maşină de la AVIS, slavă Domnului n-am şoferit eu, ci am avut un om care a şofat, apoi am fost să vedem digul despre care v-am povestit aici, apoi oraşele Alkmaar, Leeuwarden, Groningen şi Utrecht. Aproape 500 de km într-o zi şi tare multe poze.

Pe rând am să vă povestesc zilele astea despre fiecare. Încep prin a vă spune să e ieftin de închiriat o maşină pentru o zi (50 şi ceva de euro), mai ales dacă vă grupaţi mai mulţi şi mai ales dacă o faceţi printr-un partener, nu direct de la AVIS. În cazul nostru, unul din prietenii mei a folosit biletul de avion de la KLM ca să facă rezervarea la un preţ mai mic decât cel afişat pe site-ul lor. De asemenea, e bine de ştiut că plata se poate face doar cu cardul şi că pe card trebuie să mai aveţi cel puţin încă 200 de euro, sumă pe care ei o blochează până returnaţi maşina, ca garanţie.

Şi mai e bine de ştiut că o maşină e o adevărată pacoste în Amsterdam, mai ales în centru, pentru că nu-s locuri de parcare, străduţele-s strâmte, îs multe sensuri unice şi e tare uşor să vă pierdeţi cumpătul. În centru, parcarea costă 4 euro pe oră. E şi ăsta un detaliu care atârnă greu.

Revin curând cu poze. O zi faină!

Dacă se întâmplă să ajungeţi prin ţărişoara asta şi vreţi să-l vedeţi, mergeţi pe A7, una din cele 45 de autostrăzi ale Olandei. Iar am avut senzaţia peste tot pe unde am fost că oamenii ăştia au o secvenţă ADN în plus, altfel nu-mi explic de ce la ei se poate.

Mai multe despre Afsluitdijk găsiţi icişa.

Era dureros (şi încă e) şi când nu mă conducea şi nu mă aştepta nimeni pentru că mă uitam cu jind la toate îmbrăţişările şi lacrimile curse pe peron sau cu puţin înainte de controlul vamal şi mă cam simţeam a nimănui.

Era şi mai dureros (şi încă e) când cuvintele îşi pierdeau orice sens cu câteva momente înainte de plecare şi ochii nu-şi mai stăpâneau sub nici o formă emoţiile.

Şi-s conştientă că mă mai aşteaptă multe plecări şi de-acum înainte şi nu ştiu cum să mai evit momentele acelea grele. Soluţia găsită recent a fost făcutul bagajelor pe ultima sută de metri şi sosirea în aeroport cu oareşce întârzâiere (totuşi nu atât de mult încât să fie ratat zborul) şi-atunci gândurile despărţirii nu mai au timp să împăienjenească mintea.

Voi cum preferaţi plecările?

PS: am să vă povestesc zilele astea ce-am mai văzut prin Olanda uichendul trecut

Ete-l şi-n Amsterdam (click pe poză pentru mărire). În a doua poză nu ştiu sigur dacă e un mozaic din seria Space Invaders (pentru că e cam mare şi uşor atipic), da m-am gândit să vi-l împărteşesc şi vouă. Aveţi idee dacă personajul portocaliu are vreo legătură cu Space Invaders?

• Fiţi cu ochii în patru şi veţi descoperi pe o grămadă de figurine din Space Invaders făcute din mozaic pe zidurile multor clădiri. Autorul este cunoscut în lumea virtuală drept Invader, identitatea lui reală fiind însă bine protejată. Tânărul a lansat un adevărat cult pentru figurine, are o grămadă de adepţi prin toată lumea şi au fost semnalate personaje din Space Invaders din mozaic lipite de clădiri ale marilor oraşe din toată lumea. Click Aici ca să vedeţi pe hartă pe unde au mai ajuns. Dacă daţi click pe oraşele din stânga, puteţi să vedeţi şi poze cu zidurile invadate

Ei bine, i-am găsit urmele şi în Viena:

Eu am văzut prima dată pe o tarabă în Viena.