Revolte

M-am întors as´noapte.

Sunt arsă pe faţă şi pe umeri. Nu mă pot mişca. În blonzimea mea nu m-am aşteptat  să fie atâta soare pe malul mării şi nici n-am sesizat în timpul zilei că ar fi bine să port ceva pe cap. Bine măcar că sunt frumoasă.

Nepoţelul meu s-a născut ieri, ceva mai târziu decât spera toată lumea şi e un grăsan: 4,3 kg. Sper să-l pot vedea la sfârşitul săptămânii.

Nu am timp să scriu prea mult acum, ca impresie generală vă spun că Barcelona mi s-a părut scumpă şi gălăgioasă, cam nesigură (m-au împins nişte ţigănci la metrou, încercând să-mi smulgă ceva din mână. N-am avut curajul să spun nimic, că nu ştiam câţi alţi ţigani or mai fi fost la ieşire.  Sunt o grămadă de persoane dubioase în zonele aglomerate şi din păcate nu atât de mulţi poliţişti pe cât mi-aş fi dorit. )

Gaudi a făcut oraşul un peisaj de poveste şi m-aş fi aşteptat în orice clipă ca sculpturile de pe clădiri să prindă viaţă. A fost extraordinar pentru copilul din mine.

Revin mai pe seară cu detalii. O zi faină.

Prea multă bere.

1. Moca

2. Coadă mare. 1 euro.

3. Biznis

Aşa cum am tot pomenit, scopul prezenţei mele în Londra a fost să reprezint, alături de colegii mei, organizaţia BOS(Business Organization for Students) la întâlnirea

JADE, reţea internaţională în care vom fi în curând membri cu drepturi depline.

Seminariile, conferinţele şi workshopurile ţinute  erau pe tema Antreprenoriat Social, organizate de studenţii de la Universitatea Westminster care erau şi membri Jade, şi ideile cele mai importante au fost după cum urmează:

• Decanii şi profesorii în general ar trebui să devină conştienţi de rolul lor în încurajarea antreprenoriatului în rândul tinerilor. Aştept cu nerăbdare ziua asta în România. Momentan, atitudinea faţă de atudenţii din ONGuri e de : copii, găsiţi-vă şi voi o ocupaţie mai serioasă, nu vă mai jucaţi de-a oamenii mari!
• cu cât ne vom da seama mai repede de valoarea reţelelor sociale, cu atât ne va fi mai bine, ca specie.
• antreprenoriatul social e diferit ce cel non-profit
• una din meseriile cele mai trendy e cea de mentor. S-a prezentat un domn în faţa noastră care trăia din asta. Lua cam 200 de lire la câteva şedinţe. L-am întrebat cum îşi măsoară în mod obiectiv rezultatele şi a început să se bâlbâie. Am avut senzaţia că acolo oamenii dau banii ca să fie ascultaţi/ca să simuleze că au un prieten, ceea ce mi se pare foarte trist.Ne vorbea tipul la un moment dat cum a mentorat-o pe o tipă care avea dileme dacă să se întoarcă sau nu în câmpul muncii după ce născuse şi se dedicase doi ani familiei. Adică i-a zis să se apuce de muncă, ceea ce oricum îşi dorea şi ea, dar nu avea cu cine să discute despre asta, aşa că a dat bani grei ca să asculte ceva evident. Trist, din nou.

(more…)

• Iar m-a ajuns blestemul Internetului. Am access numa cu ţârâita
• vremea mă dă gata. E fantastic să vezi cum nu apuci să deschizi umbrela şi se face iar soare…imediat ce o închizi, toarnă iar cu găleata
• nu mă pot obişnui cu traficul pe dreapta. era să mor de câteva ori
• am uitat total că ei au altfel de prize, aşa că a trebuit să zâmbesc frumos pentru un transformator
• sunt 14 linii de metrou, nu m-am rătăcit încă
• în centrul oraşului nu reuşeşti să găseşti nici un coş de gunoi, aşa că m-am plimbat vreo oră cu nişte hârtii în mână. Explicaţia mi-a fost dată de ghid: londonezii se cam tem de atacuri teroriste, iar coşurile de gunoi ar putea fi locul ideal de pus bombe. Ce m-a mirat cu adevărat în toată povestea e că pe jos nu era mizerie.
• Traficul în Londra e aproape la fel de stresant ca cel din Bucureşti, deşi cei care vor să circule prin centru trebuie să achite nişte taxe în plus, ca măsură de reducere a traficului
• S-ar putea să cerşesc curând, că mâncarea e mult prea scumpă. Biletul de metrou pentru o zi e 5,65 lire.
• m-a costat 22 lire să mă plimb cu Double Decker

S-a terminat timpu de acces la Internet. Ne auzim curând. Îs bine. Vă pup.

Vă sunt datoare de ceva vreme cu postul ăsta. Mai bine mai târziu decât niciodată, aşa că ete-l acum:

Am visat să văd Parisul încă de când am auzit întâia oară că e oraşul Iubirii. Am avut norocul să-l descopăr şi altfel decât ca pe Oraşul luminilor, al iubirii, al cafenelelor, al boemilor…

Voi reveni cu siguranţă în curând pe-acolo, pentru că m-a cucerit din prima clipă.

Şi-acum să vă împărtaşesc niţel:

• sunt 14 linii de metrou şi de întâmplă să existe staţii în care se întâlnesc 6 linii. Cam dificil pentru cine are probleme grave de orientare. Ţin să menţionez că nu m-am rătăcit nici măcar o dată
• rămânem la metrou şi vă împărtăşesc mirarea mea când am văzut că cei care cântă au legitimaţiii cu numele şi fotografia lor, prin care se atestă că sunt cântăreţi autorizaţi să cânte la metrou. În fine, nu aveau toţi, dar e frumoasă ideea, că în felu ăsta cei care aveau nu se temeau că o să-i fugărească cineva pentru că cerşeau

(more…)