Revolte

La energie mă refer. Eu am avut o cădere, aşa cum v-am mai zis. Lipsă de chef de orice, că mi s-o adunat multe pe cap, că nu mi-o mers mai nimic aşa cum aş fi vrut eu să fie.

Şi primul pas pe care l-am făcut a fost să mă rup puţin de lume. M-am retras în cochilie. Am comunicat numai cu cei mai cei dintre apropiaţii mei. M-am sfătuit cu ei. M-am descărcat în faţa lor şi am luat apoi din energia pe care ei o fost dispuşi să o împărătăşească. Am citit mai mult ca de obicei. M-am făcut invizibilă în online.

Am vorbit mai mult cu ai mei.

Deci trei mari surse: familie, prieteni şi lectură. Şi câteva eugenii.

Apoi mi-o mai prins bine să găsesc mesaje pe blog, pe mail, pe messenger din partea unor prieteni sau a unor amici care s-au alarmat de lipsa mea. Şi iete-ma-s icişa, roşă-n obrăjori şi cu ditamai cheful de viaţă.

Voi de unde vă luaţi energia când sunteţi aproape de colaps? N-ar fi fromos să o cumpăraţi la supermarket?

În fiecare seară, la o străduţă de unde stau eu, trec pe lângă apartamentul unui cuplu care ia cina la lumina lumânărilor.

Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar locuinţele olandezilor au geamuri mari, care încep de undeva de pe la nivelul genunchilor şi care de cele mai multe ori nu-s acoperite de nimic. Şi dacă asta m-a scandalizat în primele zile, gândindu-mă că numai minţi bolnave şi-ar putea trăi viaţa ca pe o scenă, în văzul tuturor, fără pic de intimitate, mi-am dat seama că numai privirea mea era hulpavă şi însetată de ce fac ei. În rest, lumea trece indiferentă şi nici nu observă că unii gătesc, alţii citesc, alţii îşi fură sărutări iar alţii se joacă cu copiii.

Şi oricât m-aş obişnui cu priveliştea asta şi oricât aş încerca să merg cu privirea numai înainte, nu pot să nu fiu câteodată furată de ce e dincolo de geamuri.

(more…)

Aicişa să elaborăm umpic asupra efectelor pe care muierea (şi zic muiere fără pic de urmă de misoginism) le are asupra bărbatului.

Că nu de alta da eu am întâlnit tot felu de situaţii:

• ea atât de frumoasă, senzuală, pasională încât îl distrage de la orice altceva pe El, flăcăul, care ajunge să orbiteze numa în juru ei.
• ea atât de cicălitoare, stresantă, bănuitoare, acuzatoare încât îl seacă de resurse, îi suge vlaga şi-l lasă fără de orice chef de altceva
• ea cuminte, la locu ei, gospodină, damă bună de scos în lume şi eventual damă bună şi în aşternuturi care îl lasă pe el să-şi vadă de viaţă şi în afara universului lor, astfel că succesul vine tocmai din faptul că îl lasă şi pe el în pace din când în când (PS: aşa femeie nu prea există)
• ea care-l încurajează mereu, care îl aprobă, care îl zeifică pentru fiecare realizare, până când el, sătul de-a fi dumnezeu şi-n bizinis şi acasă plăteşte o damă de companie să-l biciuiască şi să-i ordone să stea în genunchi. Şi-atunci succesul lui implică cel puţin două femei
• ea care care consumă mai mult decât produce, astfel că îl obligă pe el să producă şi mai mult, rezultând un succes profesional  dureros şi amar care nu alină însă sufletul celui compătimit de toţi pretenii pentru c-a ajuns SF sclavul femeii (expresia sclavul femeii nu-mi aparţine mie, ci unui foarte bun prieten, care, dacă va dori, poate să-şi divulge numele şi să culeagă gloria acestei zămisliri intelectuale)
• ….

Şi lista e deschisă. Şi eu încerc să găsesc echilibrul? Care-i rolul câştigător?

Bărbaţii ce vor? (Nu de alta, da s-ar putea să vină clipa când o să conteze şi asta Muhahahaha * evil grin )

A mea e 6- şasă! Fix atâtea icoane mai am eu pe desktop, după câteva ore de curăţenie. Mă simt un alt om. În sfârşit pot să-mi văd imaginea de background.

Voi câte iconuri aveţi pe desktop? (îmi pare rău că nu le-am numărat şi înainte, dar ca să vă faceţi o idee, aproape îmi acopereau tot spaţiul)

Îs convinsă că printre voi îs mulţi care ar locui cu plăcere în altă ţară, dacă nu cumva o fac deja.

Şi eu mă gândesc să fac asta. Curiozitatea mea de azi e : ce factori luaţi în considerare atunci când vă gândiţi la ţara ideală în care vreţi să trăiţi?

Pentru mine, de exemplu, contează foarte mult gradul de corupţie şi faptul că mă lovesc de atâtea ori de situaţii în care pilele şi cunoştinţele primează mă face să-mi doresc o ţară cu un nivel cât mai mic de corupţie.

Îmi mai doresc o ţară curată şi sigură. Contează foarte mult ca sistemul de educaţie să fie unul performant şi spun asta gândindu-mă atât la mine, cât şi la ai mei copii.

Mă interesează ca oamenii nivelul de viaţă să fie unul ridicat şi mi-ar plăcea ca numărul de oameni care zâmbesc pe stradă să fie mult mai mare decât al celor care şi-ar dori să-şi taie venele.

Vreau să trăiesc într-un loc foarte bine conectat cu restul lumii, adică să am la dipoziţie aeroport, autostrăzi, trenuri etc..

Sunt dispusă să accept o ţară cu nivel al taxelor foarte mare, în schimbul celor de mai sus.

În ce priveşte climatul, nu suport umiditatea ridicată.

Ar mai fi câteva aspecte, da astea îs cele mai importante. Voi ce căutaţi?