Şi aşa aş fi vrut să-i spun că n-are dreptate. Da are. Şi eu m-am obişnuit să mi se spună cu zâmbetu pe buze dacă am greşit ceva. No hard feelings. Fără politeţuri care nu-şi au locul.

Şi, desigur, orice critică vine cu argumente. Şi uite-aşa am învăţat să n-o iau personal. Să nu caut motive ascunse, pentru că de la bun început toate motivele îs menţionate. Şi deşi sinceritatea e uneori greu de digerat îmi place mult de tot mediul ăsta. E dur, uşor neprietenos, dar performant. Iar un bizinis tocmai asta tre să facă. Performanţă.

Faptul că ei se comportă cu aceeaşi brutalitate verbală şi în relaţiile personale nu-mi mai place. Şi prefer diplomaţia accentuată în contexte non-profesionale.

Reîntorcându-mă însă la muncă, m-ar încânta să devenim şi noi aşa.

Trebuie ceva memorabil. Şi mă tot gândesc ce-o să fac eu cu primii bănuţi munciţi ca la carte, la program de 8h+ pe zi. Ca orice prima oară, am să ţin minte tătă viaţa. Şi vreu să fie tare frumos. Şi să pot spune şi copiilor.

Voi ce-aţi făcut/ ce aţi face cu primul salariu?

Şi primul pas pe care l-am făcut a fost să mă rup puţin de lume. M-am retras în cochilie. Am comunicat numai cu cei mai cei dintre apropiaţii mei. M-am sfătuit cu ei. M-am descărcat în faţa lor şi am luat apoi din energia pe care ei o fost dispuşi să o împărătăşească. Am citit mai mult ca de obicei. M-am făcut invizibilă în online.

Am vorbit mai mult cu ai mei.

Deci trei mari surse: familie, prieteni şi lectură. Şi câteva eugenii.

Apoi mi-o mai prins bine să găsesc mesaje pe blog, pe mail, pe messenger din partea unor prieteni sau a unor amici care s-au alarmat de lipsa mea. Şi iete-ma-s icişa, roşă-n obrăjori şi cu ditamai cheful de viaţă.

Voi de unde vă luaţi energia când sunteţi aproape de colaps? N-ar fi fromos să o cumpăraţi la supermarket?

• Creativitatea este activitatea zilnică de a face conexiuni care nu sunt evidente. Craig Wynett,  P&G
• Majoritatea oamenilor gândesc reproductiv. Geniile  gândesc productiv.
• Majoritatea oamenilor ar spune că jumătate din 13 e 6,5. Cei creativi ar putea spune
  • jumătate din 13 e 1
  • jumătate din XII  e VII (cea superioară)
  • jumătate din treisprezece e treisp
• cretivitatea poate fi măsurată cu ajutorul indicelui MBTI (Myers Briggs Type Indicator). Mai multe detalii aici şi aici

Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar locuinţele olandezilor au geamuri mari, care încep de undeva de pe la nivelul genunchilor şi care de cele mai multe ori nu-s acoperite de nimic. Şi dacă asta m-a scandalizat în primele zile, gândindu-mă că numai minţi bolnave şi-ar putea trăi viaţa ca pe o scenă, în văzul tuturor, fără pic de intimitate, mi-am dat seama că numai privirea mea era hulpavă şi însetată de ce fac ei. În rest, lumea trece indiferentă şi nici nu observă că unii gătesc, alţii citesc, alţii îşi fură sărutări iar alţii se joacă cu copiii.

Şi oricât m-aş obişnui cu priveliştea asta şi oricât aş încerca să merg cu privirea numai înainte, nu pot să nu fiu câteodată furată de ce e dincolo de geamuri.

Iar geamul de care vă spun m-a atras datorită pisicii lor negre. Care se curăţa cumincioară şi conştiincioasă pe pervaz. Şi după ce i-am zâmbit niţel, am observat şi lumănările. Două, albe, mari, drepte, pe masa din mijloc. Şi el care gătea. Cu spatele la mine şi la lume.

În alte seri îi surprind în timp ce mănâncă. Ei doi, la masă, mângâiaţi de lumina blândă a lumânării, şi pisica aproape de geam. Altă dată nu e nici unul în cameră, dar sigur sunt acasă, pentru că lumânările ard stinghere pe masă.

Şi în fiecare seară îmi doresc ca mulţi ani după ce dragostea care-mi hrăneşte sufletul va fi trecut de primii ei ani, să iau cina în continuare la lumina lumânărilor, împreună cu el. Vreau să mi se întâmple şi mie.

Mi-ar părea tare bine să mă întorc peste ani pe aceeaşi străduţă şi să-i văd pe ei, cu părul uşor albit, luând cina la tot atât de blândă lumină a altor lumânări. Mi-ar da încredere că dragostea nu-şi pierde din scânteiere, nici după ani şi ani de ardere, uneori lentă alteori violentă ca un vulcan.

Că nu de alta da eu am întâlnit tot felu de situaţii:

• ea atât de frumoasă, senzuală, pasională încât îl distrage de la orice altceva pe El, flăcăul, care ajunge să orbiteze numa în juru ei.
• ea atât de cicălitoare, stresantă, bănuitoare, acuzatoare încât îl seacă de resurse, îi suge vlaga şi-l lasă fără de orice chef de altceva
• ea cuminte, la locu ei, gospodină, damă bună de scos în lume şi eventual damă bună şi în aşternuturi care îl lasă pe el să-şi vadă de viaţă şi în afara universului lor, astfel că succesul vine tocmai din faptul că îl lasă şi pe el în pace din când în când (PS: aşa femeie nu prea există)
• ea care-l încurajează mereu, care îl aprobă, care îl zeifică pentru fiecare realizare, până când el, sătul de-a fi dumnezeu şi-n bizinis şi acasă plăteşte o damă de companie să-l biciuiască şi să-i ordone să stea în genunchi. Şi-atunci succesul lui implică cel puţin două femei
• ea care care consumă mai mult decât produce, astfel că îl obligă pe el să producă şi mai mult, rezultând un succes profesional  dureros şi amar care nu alină însă sufletul celui compătimit de toţi pretenii pentru c-a ajuns SF sclavul femeii (expresia sclavul femeii nu-mi aparţine mie, ci unui foarte bun prieten, care, dacă va dori, poate să-şi divulge numele şi să culeagă gloria acestei zămisliri intelectuale)
• ….

Şi lista e deschisă. Şi eu încerc să găsesc echilibrul? Care-i rolul câştigător?

Bărbaţii ce vor? (Nu de alta, da s-ar putea să vină clipa când o să conteze şi asta Muhahahaha * evil grin )

Şi foarte spiritual. L-au invitat pe scenă spunându-i doar numele şi titlul, ceea ce l-a făcut ca imediat după ce a luat microfonul în mână să exclame: Wow, this is the shortest introduction I´ve ever had

Trebui să ne explice,printre altele, despre cum să ne îmbrăcăm, în calitate de studenţi. Şi ne-a recomandat zâmbind să fim decenţi şi să folosim aceeaşi regulă ca şi în biznis: Always wear a suit a bit less expensive than the one of the person from whom you’re trying to get some money. Otherwise, it means you already have the money.

Ne-a mai povestit despre cum un bun prieten de-al lui, coleg de catedră, obişnuieşte să debiteze enormităţi în timpul cursurilor, doar ca să îşi verifice studenţii, asta fiind o metodă utilizată de mai multţi dintre profesorii de aici. Ţin minte că aveam şi eu în liceu un profesor de istorie care mai făcea asta din când în când, doar ca să vadă cine aude fără să asculte de fapt. E o metodă bună, în opinia mea. Te pregăteşte pentru viaţă, când e păcat să nu-ţi dai seama că persoanele din jurul tău te ironizează mai fin sau mai grosolan, după caz.

Ne-a mai spus şi să ne fixăm o ţintă în viaţă, că dacă nu ştim unde vrem să ajungem, atunci n-o să ajungem niciodată acolo. Just. Deşi îmi tot schimb şi eu orizonturile destul de des. The main one rămâne totuşi acolo.

A încheiat aducându-şi aminte de un profesor care îşi începea cursurile spunându-le studenţilor să se uite bine în stânga şi în dreapta lor, că unele dintre acele feţe vor ajunge cunoscute. Abordare greşită, în opinia lui, el rugându-şi studenţii să se uite în oglindă şi să se gândească la acelaşi lucru.

Voi câte iconuri aveţi pe desktop? (îmi pare rău că nu le-am numărat şi înainte, dar ca să vă faceţi o idee, aproape îmi acopereau tot spaţiul)

Şi legat de ea, iată răspunsul pe care i l-am promis unui bun prieten care mă citeşte: primul, al treilea, al patrulea şi al cincilea.