Revolte

Am aflat acum două zile că un dascăl tare drag mie din liceu, Prof. Dr. Daniel Botezatu, a acordat un interviu în care m-a menţionat printre elevii care fac cinste învăţământului.

Mă bucur că nu doar el a avut un impact imens asupra formării mele, ci că şi eu am reuşit să-i marchez cumva experienţa la catedră. Îs mândră de mine. Şi îi sunt recunoscătoare lui.

Ăsta e fragmentul de interviu:

-Daca vi s-ar propune sa nominalizati cinci dascali ai scolii botosanene care fac cinste invatamantului romanesc, pe cine ati alege?

-Intr-o ordine pur intamplatoare, acestia ar fi regretatii Aurel Dorcu, Vasile Pricope si Mihail Vasilica, apoi doamnele profesoare Eugenia Cojocaru si Florica Lungu, care mi-au marcat cariera de elev de la Scoala 11 Botosani.

-Dar dintre elevi sau fosti elevi?

-Raluca Hritcu, masterand in stiinte economice la Amsterdam, Adina Honciuc-Braha, masterand la Oslo, Arina Corsei, fosta presedinta a Consiliului Judetean al Elevilor, actualmente masteranda a Facultatii de Drept din Bucuresti si cursant la Colegiul Juridic Franco-Roman de Studii Europene, fratii Razvan si Andra Olaru, primul student la Londra, a doua inca eleva la Colegiul National “Mihai Eminescu” din Botosani, dar admisa deja la Universitatea Oxford.

Şi aici e interviul întreg.

Azi vă pun şi ultimele poze din cele pe care intenţionam să vi le împărtăşesc:

Întâi, ne-am pozat în Utrecht lângă o lumină verde care răsărea din Pământ şi care deşi dacă ar fi fost în România ar fi semnalat vreun club dă fiţă sau un castel manelist cu tunuleţe, coloşa semnala unde era odinioară zidul unei cetăţi romane.

(more…)

Sunt fericită azi. Motivul e ăsta: http://www.fundatiadinupatriciu.ro/fisiere_download/Bursieri_OD_2009-2010_Stiinte_Economice.pdf

Cei care mi-au fost prin preajmă în ultima vreme ştiau că de bursa asta atârna posibilitatea de a merge sau nu în Amsterdam în septembrie şi ştiau cât de agitată am fost până azi.

Fusesem admisă încă din februarie la master acolo, însă din păcate nu aveam posibilităţile financiare să suport costurile de viaţă din Olanda. Am aplicat la bursa oferită de Fundaţia Dinu Patriciu ştiind că dacă nu voi fi acceptată, voi rămâne în România şi viaţa mea va lua un cu totul alt drum.

Răspunsul a fost însă da, aşa că împărtăşesc cu voi o bucurie greu de descris în cuvinte.

N-am uitat că vă sunt încă datoare cu poveşti din Austria, dar vor veni şi ele curând. O zi bună!

Mulţumescmult pentru răspunsurile la ultimele trei posturi.

Analiza finală trebuia să vină azi, însă m-am întors foarte târziu de la bal, iar în câteva ore am avion spre Spania, drept pentru care a trebuit să fac bagaje, în loc să scriu pe blog.

Fug spre Barcelona la o nouă conferinţă JADE, iar de data asta merg cu toate fetele din departamentul meu (BIRD- BOS International Relations Department) .Ne vom întâlni cu alţi membri ai reţelei şi vom discuta despre strângerea de fonduri în vreme de criză. Şi asta face parte din lucrurile pe care eu le fac pentru România. Implicarea mea şi a celor pe care îi motivez continuu şi a celor care se automotivează pentru aducerea conceptului JADE în România înseamnă o oportunitate imensă pentru viitoarele generaţii de tineri antreprenori, care vor avea o bază solidă de cunoştinţe şi contacte atunci când vor decide să facă ceva bun pentru ţărişoara asta.

Mă întorc marţi noapte şi povestim pe rând despre:

• ce au însemnat ultimele trei articole, la care puteţi încă să comentaţi
• ce s-a întâmplat la Barcelona
• Cum a fost la TOP TALENTS, eveniment la care am fost selectată să particip alături de alţi 299 de tineri inteligenţi, cu potenţial de a schimba ceva, din România.
• Cum e cu programul Tineri Antreprenori, la care particip anul ăsta alături de alţi aprox 25 de tineri.
• Ce s-a discutat la conferinţa Antreprenoriat în timp de criză, transmisă live la Money Channel, la care am participat de curând.
• câte kilograme are nepoţelul meu, care se va naşte azi, peste câteva ore.

Vă pup. Un uichend fain.

1. Azi o prietenă de-a mea m-o sunat de pe telefonul iubitului. Iubit pe care nu-l cunosc foarte bine şi căruia nu-i ştiu decât prenumele. Pe telefonul meu a apărut numele şi prenumele celui care mă apela. Culmea, chiar erau ale lui. Eu habar n-aveam cine ar putea fi, da am răspuns şi am auzit vocea ei. Cum o ajuns numele şi prenumele lui în telefonul meu nu ştiu. Nici de cât timp e acolo….

2. Am trimis nişte mesaje unor 30 de prieteni prin care îi invitam mâine pe la mine. Am scris şi numărul camerei, în caz că ar fi uitat cineva. Printre ei, un George. Peste jumătate de oră m-am întâlnit cu George şi mi-a spus că nu primise nici un mesaj şi că nu e numărul lui ăla din telefonul meu. Între timp, mă sună George, cel din telefonul meu.

De atunci ne chinuim să ne dăm seama de unde a ajuns numărul lui în telefonul meu.

Problema mea e de ce am numere de telefon ale unor bărbaţi de care nu-mi amintesc nimic? ….