Portugalia. Locuri de pierzanie culinară şi bahică. Partea a V-a (şi ultima)

Am găsit postul ăsta în draft. Din 2014 :P Partea a V-a se voia a fi ultima şi zic că nu-i prea târziu (niciodată nu e, apropo). Aşadar, după câteva ajustări minore, iată ultimele notiţe de acolo: Partea I e aici Partea a II-a e aici Partea a III-a e aici Partea a IV-a e aici Amatoare de crâşme, cum mă ştiţi, am încercat câteva şi în Portugalia. Iar de altele numa' m-am apropiat, dar suficient de tare cât să ştiu dacă mi-aş aciua cu drag foamea sau setea acolo cândva. Am mai menţionat…Read more …

Neşlefuite (6) Bipedă. Ronţ. Cu cine votăm. Lecturi zilnice

28 de ani. Atâta am făcut umbră pe ăst Pământ crezând că ştiu să fiu bipedă. Nu ştiam. Mă chinuie dureri de spate (din fericire nimic grav sau iremediabil) şi de vreo doi ani caut vindecare în kinetoterapie, fizioterapie, masaj terapeutic şi sport. Şi până săptămâna trecută nu m-aş fi gândit să caut vindecare şi în postura mea, pentru că îmi părea deja optimă. S-a uitat un terapeut la mine şi mi-a spus că arăt, stau şi mă mişc de parcă duc tot greul lumii în spate. Aparent, eu stau de obicei cu…Read more …

Mă duc mâine la Webstock. Dacă nu ajungi, e live pe net

Cred că se face deja o săptămână de când un blogger dintre ăia vechi și buni m-a ademenit cu Webstock. Mult spus ademenit, totuși. Mi-a spus doar că vine, iar pe mine m-a cuprins o nostalgie. Mă gîndeam la 2007, anul în care am scris primul post, și la anii de studenție, când nu duceam lipsă nici de timp, nici de idei. Acum ideile îmi dau târcoale în continuare, timpul însă nu mă lasă să-i pun căpăstru. Și m-am mai gândit la ce sunt azi. Un om curios, interesat încă de mediul online,…Read more …

Unde visele nu se duc să moară

Povesteam recent cu prieten de un drum lung către o companie şi de feţele schimonsite ale celor care ieşeau de acolo, pe care nu ştiam ce să citesc prima dată: regret, resemnare, durere, indiferenţă? Şi el îmi zice: "Da, ştiu. Aveam un prieten care lucra acolo. Zicea că ăla e locul unde se duc visele să moară." Şi dincolo de un râs care cumva părea nefiresc în tot contextul, n-am mai ştiut cum să reacţionez. Dar faptul să sunt atâtea locuri unde visele se duc să moară e tragic. O arată privirile de după…Read more …

Neşlefuite (1). Vulevales. Dânsul şi Dânsa. Dreptate vs Fericire

Şi pentru că trebuia să poarte un nume, le voi numi Neşlefuite. Şi-am să le dau şi numere. Adică o să fie toate acele posturi scrise după cum ziceam aici, cu idei multe şi libere, nefrâmântate suficient de mine, dar poate mai atractive pentru voi tocmai pentru că vă dau vouă bucuria de-a le modela în mult mai multe feluri, fără să fi frânt eu bucăţi pe care voi acum puteţi crea. Şi azi zic aşa: (apropo, le zic azi, dar ele sunt notate de demult prin vreun colţ de memorie sau de mail…Read more …

Încercăm şi altfel

Cu aşteptat să am timp până să scriu nu merge, aşa că încercăm şi altfel - scriu deşi n-am timp de scris. Scriu pe fugă, nu aşezat, pe îndelete, cum îmi place mie, dar în viaţă mai faci şi ce trebuie, nu numai ce vrei şi ce-ţi place. Şi acum chiar trebuie să scriu, că prea nu-mi dau pace nişte gânduri şi cred că al meu catharsis prin scris vă poate ajuta şi pe voi. Aşadar, încercăm şi pe fugă: ||| Am fost anul ăsta în prima drumeţie serioasă pe munte, am urcat pe…Read more …

Bucuria de-a termina ce ai de zis

Să nu laşi un om să termine mi se pare un gest egoist şi risipitor de energie. La conversaţii mă refer şi zic şi-aici nişte situaţii concrete, să deveniţi conştienţi dacă cumva le creaţi voi sau să înţelegeţi de ce aveţi acele furnicături direct pe coloană dacă cumva aţi fost şi voi privaţi de bucuria de-a termina, dar nu aţi identificat ce v-a supărat de fapt şi de ce v-aţi simţit secătuiţi de vlagă într-o anume circumstanţă. 2259Read more …

Ora închiderii

Ca un veritabil om al crâşmei (şi zic asta atât pentru că efectiv am crescut într-o cârciumă, strâns legata de fusta mamei care lucra acolo, cât şi pentru că, om pe picioarele mele fiind, ador atmosfera de cârciumă şi în câte-un astfel de loc mă simt eu cel mai bine, fie să lucrez, fie să citesc, fie să stau la poveşti cu prieteni sau cu necunoscuţi cu limbi dezlegate de licori ce deţin adevărul), mă supăr teribil când văd că se încalcă una din legile fundamentale nescrise ale acestor lăcaşuri de pierzanie. 2255Read more …

Un prinț, un bețiv, o vulpe, un antrenor, un sir

Ce s-a mai întâmplat de la ultima însemnare? M-am smuls din rutină, m-am aruncat cu capul înainte în ape noi în care învăț să înot și am citit, printre altele. Știți că mi-i drag să împărtășesc cu voi cuvintele care mă mișcă, așa că trecem direct la asta, azi din două dintre cărțile nou citite. Micul Prinț, Antoine de Saint Exupery (mi-am făcut cartea cadou de Crăciun, îmi doream demult s-o citesc, nu știu cum m-am făcut mare fără să mă bucur de ea) Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci când le vorbești…Read more …

Permis de conducere

Din păcate, se dă numai pentru vehicule, dar tare m-ar bucura să fie şi pentru condus propria viaţă sau carieră (şi mai ştiu câteva neveste care-ar dori şi pentru condus viaţa jumătăţii de asemenea :P). Iar dacă ar fi aşa ceva, sigur cele două cărţi menţionate mai jos ar fi lectură obligatorie. Ca de obicei, vă încânt cu câteva fragmente, sper să vă conving să citiţi pe de-a-ntregul.   Managing Yourself As a specialist in learning disabilities, I have found that the most dangerous disability is not any formally diagnosable condition like dyslexia…Read more …