Revolte

N-am să fiu pre activă zilele ce urmează. E iar durere cu dedlainuri la proiecte şi nici nu sunt în starea care să mă ţină aici.

M-am gândit totuşi să vă împărtăşesc că am descoperit o oareşce rutină în viaţa mea şi a colegei de cameră care graviteză în jurul unui nucleu dubios de tot: chiloţi şi şosete.

Noi spălăm rufele numa când rămânem fără de chiloţi sau şosete, pentru că haine am mai avea încă vreo câteva zile, dar lipsa şosetelor elementare ne forţează. Şi pentru că mereu spălăm rufele cam în aceeaşi zi, am descoperit cu ocazia asta că avem aproximativ acelaşi număr de chiloţi şi şosete.  Nu ştiu dacă înseamnă ceva în plus pentru relaţia dintre noi, dar ne-a amuzat şi ne-a reamintit că nu suntem atât de independente pe cât ne-am dori.

Helăuin frumos diseara dacă aveţi gânduri să-l sărbătoriţi.

Nu fumez, dar am mai tot timpul o brichetă la mine. E de socializare. Mereu cineva are nevoie, eu o împrumut mândră, urmează întrebarea fumezi? eu zic nu, apoi întrebarea de ce o ai cu tine? şi iac-aşa se iscă o discuţie. Cei care mă cunosc ştiu că nu am nevoie de o brichetă ca să pot începe o discuţie cu un necunoscut, însă uneori a fost şi ea factorul de iniţializare. Şi da, îmi place să intru în vorbă cu necunoscuţi, din simplul motiv că-s curioasă şi mereu e câte ceva de învăţat de la oricine.

Mai port cu mine şi câte un pix (deşi aseară, când aveam mare nevoie, n-am avut unul), un pachet de şerveţele umede, unul de şerveţele uscate şi un pachet de gumă. Cam ăsta e kitul de plecare din casă, cel puţin în ce priveşte lucrurile pe care îs gata să le împart cu alţii.

Voi ce mai purtaţi cu voi, din categoria ¨de socializare? ¨

* înainte să vp gândiţi că-s maniacă, ţineţi cont că oricare din obiectele enumerate mai sus îmi folosesc şi mie adesea. Dubios ar fi dacă aş umbla cu câte o lamă de ras prin geantă, în caz că ar avea nevoie vreun garçon sau vreun ruj să sar în ajutor vreounei gagici, având în vedere că eu nu folosesc ruj.

Pentru că aşa îmi şade mie cel mai bine, iar îs pe drumuri.

Imediat ce-am urcat în tren au apărut ţiganii cu integrame şi reviste. Un doritor a luat integrame şi-a cerut şi-un pix. Ţiganul i-a replicat cu vădită părere de rău şi neputinţă în glas:

Îmi pare rău, dom´le, da muţii-s cu pixuri. Eu numa cu reviste.

Îmi şi închipui întâlnirile semi-mafiote de-a lungul cărora mahării îşi împart vagoanele în care are fiecare voie să vândă, mărfurile, în care se stabileşte taxa de protecţie şi câte ale legi nescrise or mai fi în lumea lor.

Ne-auzim curând.

Pentru că joculeţul ăsta a decurs neaşteptat de bine, azi propun unul asemănător, dar cu o constrângere. Toate cuvintele trebuie să înceapă fie cu litera V, fie cu litera D.

Adică toate cuvintele pe care le puteţi folosi pot începe cu V sau cu D.

Regulile anterioare rămân valabile: eu încep fraza şi fiecare din voi mai adăugaţi cuvinte sau fraze, lăsând în acelaşi o frază deschisă, astfel încât următorul cititor să completeze şi el. Vă sfătuiesc să vă uitaţi un pic pe jocul anterior.

Uneori, două persoane pot comenta aproape în acelaşi timp, aşa că rămâne la latitudinea următorului cititor să aleagă ce poveste vrea să continue. Nu uitaţi să lăsaţi fraza deschisă pentru următorul comentator.

Aşadar, să începem:

Vulturul vede doi …..

N-am sub nici o formă dispoziţia să lucrez la licenţă acum. Aşa că mă tot gândesc la vremurile bune dinainte de BAC, când din aceeaşi stare cruntă de neputinţă şi stres am născut un joculeţ care la vremea respectivă a fost de succes printre cunoscuţi.

Regula e simplă. Încep o frază şi fiecare din voi mai adăugaţi cuvinte sau fraze, lăsând în acelaşi timp loc pentru următorul cititor să completeze şi el. Devine cu adevărat interesant când discuţia deviază spre subiecte interzise.

Hai să vedem dacă mere şi pe blog.

Rog primul cetitor să completeze fraza:

Nu am jumulit niciodată o …….

iar al doilea să continue ce începe primul şi tot aşa.

Spor. Pe parcurs o să mai intervin.