Între timp s-a întors fata de la ţigară, studentă şi ea, a fost  întrebată dacă vre prăjiturică şi a zis da. Eu am făcut ochii mari şi fata s-a amuzat că eu nu ştiam secretul: era ora închiderii şi prăjiturile se dau moca, nu au voie să le ţină pentru a doua zi şi altfel se aruncă şi-i păcat. Şi am rânjit inocentă la tanti de la tejghea, care s-a lămurit şi ea de nu voiam eu iniţial şi mi-a adus prăjiturica mult dorită. Moca.

Știu însă pe cineva care se scuză de fiecare dată când strănută. Și mereu mă pornesc să zis Bless you!, da până deschid gura, deja aud Sorry!

Mai știu pe cineva care obișnuia să-și zică Noroc! Mersi! de fiecare dată când strănuta, că în caz că nu-i ura nimeni, el era sigur că auzea Noroc.

Mai știu oameni care râd imediat după ce strănută, de obicei pentru că zgomotul pe care îl fac îi amuză teribil.

Așadar, tu ce faci după ce strănuți, ce spui?

* cu ocazia asta inaugurăm categoria Ce Spui?, pentru că mai am încă multe curiozități referitor la ce spuneți voi în multiple circumstanțe.

La un moment dat, am văzut pe una din mesele alăturate o grămăjoară de CD-uri. Ne-am îndreptat spre ele şi am găsit un bileţel pe care scria ceva de genul: Free CDs. Enjoy the music.

Şi CD-urile erau toate din alea inscripţionate de cineva, nu erau originale. Coperţile era printate pe foi colorate şi titlurile scrise cu un font din ăla cursiv, ca şi cum ar fi fost scris de mână. Unele din carcase aveau tot felul de steluţe colorate pe ele. Şi eram bucuroasă că muzica de pe ele era chiar făinuţă (ochisem nişte Roxette) şi mă pregăteam să înşfac unul. Imediat însă a venit unu din cei trei colegi cu următoarea idee: Da dacă îs virusate? Şi îndoiala ne-o încolţit în minte. Că cine ştie ce era de fapt pe ele.

Noi nu suntem obişnuiţi să primim lucruri bune, moca. Ceva sigur era dubios în toată povestea. Ne-am uitat unii la alţii, ne-am gândit să le şi punem într-un CD-rom să vedem dacă îs ok, însă n-am avut curajul. Şi ne-am mai uitat preţ de câteva momente la ele şi le-am lăsat acolo.

Tot drumu spre casă m-am tot gândit de ce nu le-am luat. Şi m-am mai gândit că toate arătau aşa, destul de siropos, poate că erau cadouri dintr-o relaţie ce s-a destrămat între timp. Poate că cineva doar încerca să scape de amintiri.

Tu le-ai fi luat?

M-am gândit totuşi să vă împărtăşesc că am descoperit o oareşce rutină în viaţa mea şi a colegei de cameră care graviteză în jurul unui nucleu dubios de tot: chiloţi şi şosete.

Noi spălăm rufele numa când rămânem fără de chiloţi sau şosete, pentru că haine am mai avea încă vreo câteva zile, dar lipsa şosetelor elementare ne forţează. Şi pentru că mereu spălăm rufele cam în aceeaşi zi, am descoperit cu ocazia asta că avem aproximativ acelaşi număr de chiloţi şi şosete.  Nu ştiu dacă înseamnă ceva în plus pentru relaţia dintre noi, dar ne-a amuzat şi ne-a reamintit că nu suntem atât de independente pe cât ne-am dori.

Helăuin frumos diseara dacă aveţi gânduri să-l sărbătoriţi.

Dar în scris e altfel, mai ales cu oamenii cu care nu eşti chiar atât de apropiat, dar nici foarte formal. Cu ei po să termini meilul cam aşa: cu drag, te salut, sper să ne vedem curând, te pup, toate cele bune şi se cam termină posibilităţile care nu sună foarte ciudat. Dar îs cam seci pentru gusturile mele. Alte sugestii?

Mai port cu mine şi câte un pix (deşi aseară, când aveam mare nevoie, n-am avut unul), un pachet de şerveţele umede, unul de şerveţele uscate şi un pachet de gumă. Cam ăsta e kitul de plecare din casă, cel puţin în ce priveşte lucrurile pe care îs gata să le împart cu alţii.

Voi ce mai purtaţi cu voi, din categoria ¨de socializare? ¨

* înainte să vp gândiţi că-s maniacă, ţineţi cont că oricare din obiectele enumerate mai sus îmi folosesc şi mie adesea. Dubios ar fi dacă aş umbla cu câte o lamă de ras prin geantă, în caz că ar avea nevoie vreun garçon sau vreun ruj să sar în ajutor vreounei gagici, având în vedere că eu nu folosesc ruj.

Ce se toarnă mai întâi când faci şpriţ: apa minerală sau vinul? şi care-i motivul?

Aveţi cuvântul.

Imediat ce-am urcat în tren au apărut ţiganii cu integrame şi reviste. Un doritor a luat integrame şi-a cerut şi-un pix. Ţiganul i-a replicat cu vădită părere de rău şi neputinţă în glas:

Îmi pare rău, dom´le, da muţii-s cu pixuri. Eu numa cu reviste.

Îmi şi închipui întâlnirile semi-mafiote de-a lungul cărora mahării îşi împart vagoanele în care are fiecare voie să vândă, mărfurile, în care se stabileşte taxa de protecţie şi câte ale legi nescrise or mai fi în lumea lor.

Ne-auzim curând.

Vă las cu bine şi ne-om auzi curând.

Adică toate cuvintele pe care le puteţi folosi pot începe cu V sau cu D.

Regulile anterioare rămân valabile: eu încep fraza şi fiecare din voi mai adăugaţi cuvinte sau fraze, lăsând în acelaşi o frază deschisă, astfel încât următorul cititor să completeze şi el. Vă sfătuiesc să vă uitaţi un pic pe jocul anterior.

Uneori, două persoane pot comenta aproape în acelaşi timp, aşa că rămâne la latitudinea următorului cititor să aleagă ce poveste vrea să continue. Nu uitaţi să lăsaţi fraza deschisă pentru următorul comentator.

Aşadar, să începem:

Vulturul vede doi …..