Revolte

Unul din lucrurile care m-o fascinat la olandezi e cum socializează ei în crâşme. Umblată fiind mai ales prin crâşme din România, îs învăţată să stau la o masă, să discut la căldurică, sau vara la terasă, privind în ochişori pe cel/cei cu care îs la masă. Şi ştiţi şi voi cum e: Câteodată nu-s locuri la masă şi hoinărim prin multe localuri până să ne aciuăm pe undeva. Ei bine, olandezii nu fac asta. Lor le place în picioare. Ce vedeţi mai jos e ceva obişnuit prin crâşmele lor:

Sigur, e şi pentru că nu e voie să fumezi înăuntru, dar e şi plăcerea lor de a sta în stradă, în ciorchini şi mai ales în picioare. Şi într-adevăr se elimină probleme de genul: suntem 8 oameni, nu găsim masă de 8 persoane. În plus, e mult mai uşor să intri în vorbă cu toată lumea şi să participi la discuţii mult mai înflăcărate decât dac-ar fi fost purtate stând pe scaun. Şi-am încercat şi eu experienţa, dar m-am lovit de un mic inconvenient: eu am 1,65 m iar olandezii cu care stăteam de vorbă aveau cam 1,80 m. Deci mă durea gătul de atâta uitat în sus, plus că nici psihic nu era foarte confortabil. Trecând însă peste asta, e interesant, mai ales când grupul e mare. Altfel, dacă e vorba de două persoane, prefer în continuare scaune şi-o masă.

Tot referitor la crâşme, o să observaţi vara (de fapt, şi toamna, că ei nu resimt frigul la fel cum o facem noi) că terasele au scaunele dispuse altfel: orientate spre stradă. Ei nu discută privindu-se în ochi, ci stând alături şi privind la trecători. Ca la spectacol. Ceea ce e iarăşi puţin ciudat, dar cu asta m-am obişnuit repede şi chiar îmi place. (Orientarea asta am văzut-o şi la câteva localuri din Paris şi Bruxelles, aşa că e posibil să fie ceva vestic, nu neapărat specific doar olandezilor)

Că tot şad de ceva vreme icişa şi am avut experienţe din cele mai ciudate cu oamenii ăştia, zic să vă împărtăşesc câte unele

• am participat mai demult la o conferinţă internaţională. Cei 3 olandezi prezenţi au flatulat (s-au băşit) pe tot parcursul întâlnirii. Zgomotos şi groaznic de urât mirositor. Se felicitau reciproc după fiecare ispravă. Între timp am întâlnit şi alte naţii vestice care fac asta. Oriunde, oricând.
• e o neobrăzare cruntă să te bagi într-o discuţie sau s-o întrerupi în vreun fel. Am făcut asta fără să vreau de vreo câteva ori până acuma şi de fiecare dată am fost certată. (un exemplu: într-un centru de copiere era o coadă imeeeensă, eu mă grăbeam, vânzătoru stătea de vorbă cu un client şi am intervenit cu scuzele de rigoare ca să întreb dacă au şi printare color. Ca să ştiu dacă merită să stau la coadă sau nu. Un da sau nu i-ar fi luat o secundă. Mi-a explicat vreo 10 secunde că am comis un gest foarte urât intervenind într-o discuţie şi nu mi-a zis dacă da sau nu. Am plecat.)
• olandezii sunt înalţi. În medie, cei mai înalţi oameni de pe planetă. Deci îs obişnuiţi să privească lumea de sus. S-a transferat asta şi în atitudine. Obişnuiţi-vă cu asta.
• Au inovat în multe domenii. Ştiu asta şi nu-şi mai încap în piele. Azi un prof ne explica de faptu că prima multinaţională din lume a fost VOC- United East India Company. Şi tot slăvind spiritul lor antreprenorial, am amintit că totuşi alea erau vremuri în care sclavia a produs mulţi bani şi ca principiile de aşa zis biznis de atunci nu erau tocmai etice.  A început să râdă, zicând că de sclavie nu-şi mai aminteşte nimeni. A rămas gloria de-a fi fost primii. Şi aşa mult le place să fie primii în orice, încât am uneori senzaţia că între parteneri e cursă pentru cine are primul orgasm.
• apropo de obsesia de a fi primii, am primit trei echipe aceeaşi temă de proiect. Putem lua toate 3 note mari, sau note mici, sau note diferite. E o parte de cercetare şi o parte de elaborare de strategie. Am propus să colaborăm, cele trei echipe, pentru partea de cercetare, nefiindu-ne interzis să facem asta. Terminăm mai repede, suntem mai eficienţi, putem munci în linişte la strategie. O singură echipă era formată din olandezi. Au auzit propunereaşi s-au opus,  au spus că e proiectul ăsta e o competiţie şi o vor trata ca atare. (proful nu o să dea locul 1, 2,3 ci note. Care pot fi toate de 10.) Nu le-am stricat plăcerea de a şti că luptă ca să fie primii.
• îs foarte perfecţionişti. Şi tre să recunoaştem că le-o ieşit bine ce-au făcut până acuma şi până la urmă atitudinea asta o făcut ca Olanda să fie cu totul diferită de România.

to be continued…

Am câteva poze să vi le arăt, da-s din contexte diferite şi mi-o fost lene să le separ.

Aşadar.

1. Din Alkmaar, oraşul cunoscut pentru târgul de brânză, târg la care n-am ajuns încă, pentru că are loc vinerea, din Aprilie până în Septembrie (poze făcute de mine şi de Iustin):

(more…)

Primele trei aparţin lui Iustin, prietenul pasionat de fotografie, iar ultima, care aparent e şi fără sens, îmi aparţine mie (Îmi place ideea de a-ţi lua bicicleta în excursie şi erau multe maşini cu suport de biciclete în spate. M-am minunat şi m-am gândit să vă încălzeşte şi pe voi cu ceva ).

De curiozitate: tu ţi-ai cumpăra o pereche de labe? Ce poţi să faci cu ele?