Revolte

Pentru că n-am pre avut timp până acuma, am rămas puţin în urmă să vă povestesc cum am petrecut uichendul trecut cu prietenii mei. În principiu, am hoinărit prin magazine, pe străzi, am fost la Muzeul de Ştiinţe Aplicate Nemo, la Muzeul de Istorie, apoi cu maşina prin nordul Olandei.

Am închiriat o maşină de la AVIS, slavă Domnului n-am şoferit eu, ci am avut un om care a şofat, apoi am fost să vedem digul despre care v-am povestit aici, apoi oraşele Alkmaar, Leeuwarden, Groningen şi Utrecht. Aproape 500 de km într-o zi şi tare multe poze.

Pe rând am să vă povestesc zilele astea despre fiecare. Încep prin a vă spune să e ieftin de închiriat o maşină pentru o zi (50 şi ceva de euro), mai ales dacă vă grupaţi mai mulţi şi mai ales dacă o faceţi printr-un partener, nu direct de la AVIS. În cazul nostru, unul din prietenii mei a folosit biletul de avion de la KLM ca să facă rezervarea la un preţ mai mic decât cel afişat pe site-ul lor. De asemenea, e bine de ştiut că plata se poate face doar cu cardul şi că pe card trebuie să mai aveţi cel puţin încă 200 de euro, sumă pe care ei o blochează până returnaţi maşina, ca garanţie.

Şi mai e bine de ştiut că o maşină e o adevărată pacoste în Amsterdam, mai ales în centru, pentru că nu-s locuri de parcare, străduţele-s strâmte, îs multe sensuri unice şi e tare uşor să vă pierdeţi cumpătul. În centru, parcarea costă 4 euro pe oră. E şi ăsta un detaliu care atârnă greu.

Revin curând cu poze. O zi faină!

Mă tot gândeam cum ar fi să lucrezi pentru unul din ăştia şi să-ţi scrie pe cartea de vizită că eşti PRManager sau mai ştiu eu ce la DirtyDicks.

Sau să zică ai tăi copii unde lcrează mami…:

Mi-am dorit destul de mult să văd ce şi cum se întâmplă de ziua reginei, iar aşteptările mi-au cam fost confirmate. Dezmăţ total. O mare de oameni pe străzi. Bere şi iarbă. Nebunie.

Am aflat următoarele:

• nu se mai vând ciuperci magice, pentru că au devenit ilegale. În schimb, se vând trufe. Tot magice.
• Atenţie mare la luminile albastre din Red Light District. Fetele din spatele vitrinelor cu neone albastre nu-s tocmai fete.
• The Bulldog cafe din Cartierul Roşu s-a autoproclamat cel mai vechi coffee shop, fondat pe 17 decembrie 1975
• am fost la Heineken Experience. Simt că am dat 15 euro degeaba. Mi-a plăcut totuşi că scria Bun Venit în limba română la intrare şi că am aflat mai multe despre WOBO (world bottle).
• e discriminare mare între sexe. Pişatul era moca pentru bărbaţi, în timp ce pentru femei era 1 euro. Existau destui însă care făceau reclamă la toaletele proprii şi cereau sume mai mari, plus că exista riscul să nu ieşi prea uşor dintr-un apartament plin de bărbaţi.
• există grup pe facebook al unuia din cele mai faine coffee shopuri- Stones Cafe din Amsterdam. Cât timp am băut un ceai, vânzătorul a fumat un joint şi a băut şi-o bere. Părea să nu existe nici un efect asupra lui.
• Olandezii nu-s neamul cel mai luminat al lumii. La câteva ore după incidentul de la Apledoorn, pe ecranele din centru au apărut mesaje prin care se cerea petrecăreţilor să înceteze voia bună în semn de respect pentru cei 4 care muriseră şi  pentru familiile îndoliate. Prea puţini au fost cei care chiar au încetat a mai petrece.
• La două zile după ziua Reginei, erau încă maldăre de gunoaie pe străzi şi mirosea puternic a urină.

Vin şi nişte poze curând.

Leiden e cunoscut în principal datorită Universităţii de aici, recunoscută în plan mondial ca fiind una din cele mai bune, mai ales pe filiera umanistă.

M-a surprins în mod plăcut că în Gara din Leiden, Universitatea Leiden avea un spaţiu de prezentare. Cu broşuri, cu studenţi gata să-ţi răspundă la întrebări, cu tot felul de formulare. O idee foarte reuşită, în opinia mea.

M-am enervat apoi că Centrul de Informare turistică era închis pentru inventar. Tocmai în ziua în care am venit eu, lupoaică singuratică şi fără hartă. M-au salvat totuşi indicatoarele şi am reuşit să văd cele mai importante locuri. Clădirile sun incredibil de bine păstrate şi orăşelul e foarte curat. Veţi vedea pe orice stâlp două chei încrucişate, simbolul oraşului.

Ce m-a fascinat pe mine în Leiden e că pe pereţii clădirilor n-a scris nimeni Moarte la homalăi, Sugi Pula, Muie Steaua şi alte mostre de inteligenţă. Nu… Tăntălăii de olandezi au scris poezii pe ziduri. Iniţial am zâmbit, crezând că-i vreun boem care locuieşte la ultimul etaj şi a vrut neapărat să împărtăşească lumii preferinţele lui literare. Am sesizat apoi zeci de strofe pe tot atâtea clădiri, scrise în limba lor originală, fie ea rusă, spaniolă, franceză, engleză, germană, olandeză etc.. Dacă te apropii de clădire, observi, la nivelul ochilor, o plăcuţă fină de sticlă, pe care sunt redate versurile scrise mai sus, dar traduse în olandeză şi în engleză sau doar în una din ele, după caz. Incredibil de frumos. Bravo lor şi sper să n-ajungă vreun manelist prin Leiden, că nu mi l-aş dori pe Guţă pe vreun viloi dă băeţaşi cu gusturi fine.

E musai să vedeţi primăria oraşului şi Citadela din Leiden. Şi apropiaţi-vă fără teamă, zidurile lor nu duhnesc a urină. Grădina lor botanică nu e mai frumoasă decât cea din Cluj, dar are o colecţie impresionantă de plante carnivore de care vă puteţi apropia oricât de mult doriţi, multe statui şi aranjamente florale inedite, precum şi un lebăduţ care mi-a făcut ochi dulci S-a apropiat de mine când am pozam lacul şi a stat cuminţel privindu-mă. Poate-o fi văzut o lebădă dincolo de răţuşca urâtă din mine, aviz Feţilor Frumoşi.

Zilele astea am hoinărit prin Haarlem şi Leiden. Trist că a plouat şi plouă şi-acum, dar îs călduţă în suflet şi asta e cel mai important

Cine mă cunoaşte ştie că îs adepta nopţilor în tren, ştie că CFR e un brand aparte pentru mine, că iubesc zgomotul pe care îl fac trenurile româneşti, că mă săgeată fluierul de dinainte de plecare, că mă simt a nimănui şi-a tuturor când îs pe drum. Ador să stau pe coridor, cu geamul deschis şi o glugă pe cap, care să-mi ferească eventualele lacrimi de priviri indiscrete. Râd şi plâng cu o intensitate aparte pentru că atunci când pământul îmi fuge pe sub picioare, simt că înţeleg viaţa şi repeziciunea ei cel mai bine. Am mai scris aici despre asta http://www.ralucahritcu.ro/2007/09/25/taios/

În Olanda e puţin altfel.

• Începând cu aspectul gărilor. Fiecare din ele nu e doar o gară, ci un loc de relaxare, cumpărături, luat masa, magazine de suveniruri, supermarketuri etc. Magazinele şi localurile sunt dintre cele mai bune, preţurile sunt mari, curăţenia exemplară, toate zonele importante sunt semnalizate corespunzător, ca tabela cu informaţii, toaletele, ghişeele de vânzare a biletelor. Toalete sunt foarte curate, cu tot cu săpun, hârtie igienică şi uscătoare de mâini nedistruse. Pare incredibil, da ei nu dau cu picioru în tot ce prind. Or fi modificaţi genetic.

(more…)