Mai întâi, poze din Leeuwarden, unde am nimerit în mijlocul unui festival dedicat energiei nepoluante. Şi am văzut pentru prima dată ce e sub capota unei maşini electrice:
În Vondelpark, unul din cele mai frumoase parcuri ale Amsterdamului, e voie cu căţăi. Dar numai dacă au stăpâni cu bun simţ. Care să le strângă mizeria. Ca să nu se joace copiii cu materii fecale a doua zi. Iar în caz că au uitat să-şi ceva cu care să strângă, au la dispoziţie nişte punguţe gratuite pe care le pot lua din cutiile astea, care-s la tot pasul.
Iertată să-mi fie lipsa din ultimele zile, dar şcoala m-a ţinut niţel bizi.
Revenind la ale noastre, azi vă arăt o declaraţie de amor surprinsă în Leeuwarden. Dama pentru care cavalerul organizase momentul nu părea deloc stânjenită de zecile de priviri întoarse spre ea. Poate n-o fi fost întâia oară când el îi adusese doi artişti să-i cânte jazz pe o barcă. Şi deşi vremea serenadelor a apus, încă n-a apus amorul declarat prin muzică.
Primele trei aparţin lui Iustin, prietenul pasionat de fotografie, iar ultima, care aparent e şi fără sens, îmi aparţine mie (Îmi place ideea de a-ţi lua bicicleta în excursie şi erau multe maşini cu suport de biciclete în spate. M-am minunat şi m-am gândit să vă încălzeşte şi pe voi cu ceva ).
De îndată ce am scris postul anterior, un cetitor drag mie s-a oferit să modifice poza, pentru a nu face nici un fel de discriminare. Pentru că da, există semeni cu degetul de lângă degetul mare (nuş cum se cheamă) mai mare decât cel mare
Din fericire sau nu, şi eu mă număr printre ei şi deşi e o pacoste (diferenţa nu e mare, dar mă împiedic uneori de el şi nu prea suport să-mi fie atins) mă resemnez cu gândul că cine are degetul ăla mai mare e cocoş în relaţie (cel puţin aşa se spune de unde vin eu)
A fost amuzant să găsesc sâni şi fund de ciucalată în Bruges şi uşor dezamăgită că nici un pectoral de bărbat nu mi-a făcut stârnit pofta, că nici un falus de ciucalată n-a zâmbit din vitrină…. Lume nedreaptă, domnilor…Enjoy: