Mi-i dor să văd reclame din astea pe stradă. Am şi ceva de comentat icişa: poza e făcută în grabă, cu telefonul, mai demult prin Bucureşti, pe la Romană, iar locu în care a fost lipită mi se pare total eronat. Voi aţi comanda un orgasm de tip G de pe un coş de gunoi? Ce-o fi fost în mintea lui (în cazul în care e un el)?
Dragii mei, după un flux neaşteptat de posturi în ultima vreme, ete că vine ceasul să petrec mai mult timp offline şi să ne auzim ceva mai rar.
Fug noaptea asta spre un loc drag mie, iar peste două zile zbor spre Viena, de unde plec mai departe spre Villach. Acolo o să stau 9 zile şi o să particip la Şcoala de Vară Carinthia. Tema de anul ăsta e Innovation Management & Entrepreneurship.
Pe măsură ce mai prind câte oleacă de Internet, vă mai dau de ştire ce mai fac.
Vă las cu dragă inimă şi cu urări de bine şi vă invit să lăsaţi în comentarii despre ce vă pofteşte inimioara să scriu pe viitor.
** între timp, am primit un comentariu cu un link tare interesant la postul Fuga de Corupţie, semnat de Unul. linkul duce la un discurs savuros al lui Comin Alexandru, pe care am avut şansa să-l ascult şi live o dată. Iată şi linkul http://www.erudio.ro/ro/media/video/index.shtml. Enjoy.
Mi-am ales mereu prietenii dintre cei cu inteligenţă medie şi peste medie.
Pot comunica şi cu oameni limitaţi intelectual. Prostia nu e nocivă în sine, ea devine periculoasă doar când e combinată cu nesimţirea.Şi de cele mai multe ori, prostia nu se găseşte în formă pură, ci în astfel de combinaţii dăunătoare pentru societate în ansamblu.
Oricât aş încerca însă să evit, proşti îs peste tot. Dragii mei cetitori, voi cum reacţionaţi când vă înconjură prostia?
Să dau cu parul nu pot, să înjur nu-mi place, să flegmez nu ştiu. Să ignor….mi-e din ce în ce mai greu.
Mi-am amintit zilele astea de zâmbetul dirigului meu când ne învăţa părinteşte: Să nu vă puneţi cu proştii, că ei au mintea odihnită.
Am să vă povestesc într-o bună zi şi de ce am astfel de gânduri tocmai acum.
Până atunci însă, caut soluţii: voi cum faceţi când vă sufocă prostia altora?
Şi aş putea să continui lista de automatisme. Nu cred că mi se întâmplă numai mie. Creierul ia prea multe decizii zilnic. Pentru a-şi uşura munca, el se reglează singur. Şi trece anumite responsabilităţi în sarcina cerebelului, care va dicta corpului ce să facă în situaţii de rutină.
De asta, în primele ore de condus, transpiră tătă lumea şi ies ochii din orbite şi se lipesc oamenii pe scaun. Cu timpul, gesturile devin automatisme şi oamenii nici nu se mai gândesc că trebuie să schimbe viteze sau să dea prioritate. Pur şi simplu o fac. Creierul mic se ocupă singurel de asta.
De meditat:
Dacă timp de o lună văd câte un ţigan felgmând pe stradă şi trec conştient strada când se apropie de mine, ce credeţi că o să fac fără măcar să-mi dau seama după o lună şi-o zi?
Dacă 70% din aseişti îs semianalfabeţi şi pierd vremea simulând că fac o facultate, apoi merg în haită la interviuri de angajare, ce credeţi că o să-şi spună în sinea lui angajatorul în clipa în care apare unul dintre cei 30% care ştiu mai mult decât să scrie corect? Eu zic că părerea lui o să fie deja formată. Nu e imposibil să şi-o schimbe, dar e greu. Şi are nevoie de o motivaţie puternică.
Dacă 90% dintre manelişti ascultă inepţia pe care o numesc muzică la maxim şi se exprimă numa prin înjurături şi neologisme de genul ştoarfă şi haur, ce ai să crezi despre următorul manelist pe care îl întâlneşti?
Pe lângă cea economică eu trec şi printr-una de timp. Care mă afectează din plin. Hai să rezum un pic ce s-a mai întâmplat şi să justific lipsa mea dureroasă de pe blog:
m securizat de intrare în cămin. Adică s-au spălat bani mulţi pe un sistem care oricum nu are efect pentru că mie mi-e foarte uşor să deschid uşa după ce mi-am scanat degetu şi apoi să mai las încă 15 oameni să intre. Apoi paznicu se uită dubios şi primeşte o cafea, ţigări, bani etc. şi dup-aia se uită în altă parte. Mă lovesc zilnic de oameni de genul celor pe care îi voi descrie mai jos şi în timp ce eu mă gândesc că ei irosesc oxigenul planetei fără rost, alţii îi compătimesc sau chiar mai rău, îi urmează.
Există acei oameni care atunci când văd o trecere de pietoni, pun piciorul pe ea şi încep a merge ca pe bulevard chiar dacă vin sau nu maşini. Explicaţia lor: Dom’le, dacă e verde, trec, respectiv Dom’le, dacă îs pe trecerea de pietoni, am prioritate.
Întrebarea mea pentru ei: Dacă aţi rămâne schingiuiţi pe viaţă, dacă aţi mânca printr-un furtunaş următorii cinci ani din viaţă din cauză că aţi fost victima unui şofer nebun care v-a călcat pe trecerea de pietoni aţi fi împăcat cu soarta? şoferul avea probabil pile pe la vreun porc din justiţie şi conduce zilnic cu aceeaşi inconştienţă. Dumneavostră însă aţi avut dreptate şi ghinion că v-aţi născut aici. Merită chinul îndelung pentru cele câteva clipe de dreptate de dinaintea accidentului?
Adaptarea e cheia, stimabili cetăţeni. Era şi eu să fiu călcată de câteva ori, pe vremea când ştiam că am dreptate, dar nu ştiam că alţii pot să-şi cumpere dreptatea, chiar dacă n-o au. Resemnare şi împăcare cu sinea dacă nu vă surânde o comă de gradul III.
Mai sunt fetele celea pe care acum, pe vremuri de baluri de boboci, le văd în fiecare seară ca şi cum s-ar duce la muncă, la supt de bani pe vreouna din centurile urbei. Eu ştiu ce-i în mintea lor. Am ţâţe şi fund bombat. Poţi să te uiţi, dar să nu pui mâna. Şi apoi se scandalizează când unul sau mai mulţi pun totuşi mâna. Şi ajung pe la ştirile de la ora 5 după ce au trecut prin sex în grup, cu animale şi apoi sado-maso.
Întrebarea mea e: de ce ţi-ai scos sânii afară şi te plimbi pe străzi nepopulate aproape de miezul nopţii dacă nu vrei să te fericească cineva? De ce povesteşti unei alte rumegătoare cum un bou s-a holbat toată noaptea la tine, din moment ce tu asta ai cerut?Â
În Singapore pedeapsa pentru un viol e închisoare pe viaţă. În unele state musulmane e condamnarea la moarte. Dar pe la ei fetele nu se îmbracă precum t#%fele. Ce-i drept, şi acolo e puţin extremism, pentru că ele se acoperă total. Îs de-acord să-i căsăpim pe violatori. Da-i o soluţie utopică. Ei încă sunt pe străzi, încă aşteaptă vreo căprioară toantă să le sară în poală. Tu, tânără demoazelă, ştiind această realitate nedreaptă nu crezi c-ar fi mai bine să uiţi că n-are nimeni dreptul să te atingă dacă tu nu vrei asta şi să-ţi aminteşti că totuşi oricine poate face asta, chiar şi fără voia ta, mai ales dacă asta sugerezi?
Viperă….Văduvă Neagră…Şi-s multe alte nume ca s-o numească pe ea, femeia independentă care face de râs seminţia femeiască. Un prieten de-a meu îi zice şerpoiacă iar eu prefer s-o numesc perversă. Am să citez din înţelepciunea populară şi voi confirma că “aşa sunt femeiele, toate sunt perverse/ Vor numai bani, merg pe interese.” Versurile îs rupte dintr-o manea care mi-a agasat auzul o vară întreagă, acum ceva ani. V-am menţionat deja că vecinii mei ţigani sunt melomani cu gusturi fine şi deţinători de boxe puternice.
Atâta am reuşit să reţin din maneaua respectivă şi e admirabil că deşi nu ştiu multă carte, autorii respectivi au măcar şcoala vieţii. Şi se chinuie să împărtăşească cunoştinţele lor de până acum, dar am senzaţia că îs prea puţini ăia care chiar analizează versurile de manele, majoritatea doar repetă tâmp cuvintele.
Am avut neplăcerea de a cunoaşte personal câteva astfel de muieri descurcăreţe. Ele mugesc sus şi tare că se întreţin singure, că-s egale cu bărbatul, că sunt superioare altor cornute şi mai presus de toate că îs mândre de statutul lor.
Dregele mele, să lămurim ceva.
1. Dacă părinţii vă dau bănuţi ca să vă crească fundul mare iar voi vă permiteţi în felul ăsta să fiţi independente, atunci nu sunteţi independente
2. Dacă v-aţi găsit un bou care în schimbul unor orgasme vă plimbă de colo-colo cu maşina, vă dau să înghiţiţi şi mâncare printre altele şi vă dau liber la card, nu se cheamă că sunteţi independente.
3. Dacă v-aţi găsit mai mulţi boi care în schimbul unor orgasme mai mult sau mai puţin mimate vă mai dau un nişte bănuţi de-un suc, de-o pâine, de-un parizer, vă cumpără un cocteil la o petrecere şi vă plătesc taxiul dimineaţa când vă fugăresc din patul lor nu se cheamă că sunteţi independente. Nu se cheamă nici măcar că i-aţi prostit voi pe ei, ci ei pe voi. Ei vor râde cu măselele la vedere împreună cu prietenarii la o bere despre cum v-aţi prostituat pentru ceva de băut, pe când voi veţi ascunde faptul că v-aţi lăsat pipăite, muşcate, spurcate de ei şi le veţi mărturisi prietenelor voastre că “L-am prostit fată aseară pe ăla. Mi-a luat şi de băut, m-a dus şi acasă, mi-a cerut şi idu de mess.” V-aş ruga ca data viitoare fraza să fie completă…”L-am prostit fată aseară pe ăla. Mi-a luat şi de băut, m-a dus şi acasă, m-a lins şi pe sâni, m-a şi sodomizat, mi-a cerut şi idu de mess”
Uneori îs mândră că-s femeie da când mai întâlnesc câte-o endependentă de asta care-i feministă convinsă şi care în opinia ei joacă bărbaţii pe degete, mi se taie tot cheful de-a mai fi femeie. Şi mi-aş dori să le transform în văduve negre ca să ştie din timp partenerii ce-o să-i aştepte. O să-i pape de bani până la ultima suflare şi-apoi o să ragă că singure s-au descurcat mereu. Ei vor rămâne cu orgasmele, ele cu demnitatea de a se fi descurcat, eu şi altele ca mine cu ruşinea de a fi femeie.
Cea mai mare frustrare a mea legată de ţărişoara asta dragă care nu-şi merită soarta e că se promovează Mediocritatea.
Nu ştiu alţii cum au fost educaţi, dar eu am crescut într-o familie în care nimeni nu s-a lăsat călcat în picioare, nici de comunism nici de mitocănie nici de nesimţire. Şi am fost încurajată să nu înghit cu ochii închişi tot ce mi se oferă. Să nu tac dacă am ce spune. Să nu mă feresc a spune ceva doar de teamă că alţii m-ar judeca greşit.
A început în şcoală. Copiii care ştiu răspunsurile la întrebări se împart în două categorii : ăia care şoptesc răspunsul colegilor şi apoi zic Vezi, ţi-am spus eu…am ştiut şi ăia care se ridică în picioare şi-l zic cu glas tare. Făceam parte din a doua categorie. Se întâmpla să mă strige tocilară, să mă creadă handicapată şi să mă invidieze cu patimă. Mi-am asumat asta. Copiii din prima categorie rămân cul, dar cu preţul de a se frustra o viaţă întreagă că ei n-au avut curajul să deschidă gura, de teama de-a nu fi catalogaţi drept tocilari.
Am ajuns la facultate şi am sperat că se schimbă ceva. Nu s-a schimbat. E încă o ruşine să ştii. Procentul celor care chiar ştiu e oricum mult mai mic decât în liceu, iar procentul celor care stau în banca lor deşi ştiu e şi mai mare.
Am învăţat 6 luni în Amsterdam. Acolo erai un paria dacă nu deschideai gura, dacă nu participai la dezbateri şi dacă nu arătai că ştii despre ce e vorba şi chiar ceva în plus. Adică acolo e ok să fii deştept. În România nu.
Nouă ne place mediocritatea. A început în comunism, când era bine să nu ieşi în evidenţă. Comunismul a trecut, comuniştii au rămas. Şi au copii. Şi-i îndobitocesc cu la fel de multă dăruire cu care au fost şi ei îndobitociţi la rândul lor. Şi îi sfătuiesc de bine : Stai mamă în banca ta! Că doamne fereşte să ai propriile tale opinii. Doamne fereşte să fii altfel! Doamne fereşte să te creadă careva deştept.
Da. Acesta e un post scris la frustrare maximă. Iau cuvântul la cursuri şi simt de fiecare dată cum mă săgeată priviri de copii frustraţi. Ä‚sta e scopul facultăţii, dragii mei tineri. Să împărtăşeşti idei, să combaţi, să argumentezi, să te îmbogăţeşti spiritual, să fii un pic mai deştept când ieşi, să încetezi a fi maimuţă. Nu e o ruşine să iei cuvântul, la fel cum nu e o ruşine să greşeşti în faţa a o sută de oameni. Şi tu şi ei o să aflaţi cum era corect şi pe viitor unii nu o să mai facă aceeaşi greşeală.
Pe mine nu mă mai atinge de mult otrava din privirile altora, că am tot simţit-o ani de-a rândul, dar mă doare că persistă şi la 20 de ani şi la 30…. şi mă doare că mediocritatea e boală naţională şi mă doare că nu-i şansă să ne vindecăm în viitorul apropiat.
Şi mă mai doare că mediocrii se înmulţesc mai repede ca ăilalţi. Şi ce-o să iasă din ei, tot în spirit bolnav de mediocritate o să crească. Vede careva vreo luminiţă pe undeva ?!?!
Întrebarea fără răspuns a zilei :
De ce pun muncitorii câte un X alb, mare şi hidos pe geamurile clădirilor pe care le construiesc/renovează etc… Oare ei au habar cât de greu se şterge un geam şi cât diluant trebuie pentru aşa o muncă?
Le-o fi plăcut de Zorro şi de al lui Z ? Şi dacă da, de la ce vine X ?
Cu câteva zile în urmă m-am pornit spre Iaşi cu mami şi sor’mea. Sor’mea la volan. Practic- doi şoferi în maşină, că şi eu am carnet…
Am ieşit din oraş, radio la volum mare, mai ascultam o melodie, mai nişte ştiri, mai vorbeam… când DEODATÄ‚ auzim un zgomot infernal. Şi de-aici dialog între mine şi a mea surioară:
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii. Mai multe...