Am venit nervoasă după prima zi de şcoală în clasa a IX-a şi i-am spus mamei că mi-a picat ca diriginte un nebun şi că ar trebui să mă mut din clasă. Ţineam totuşi mult la profesorul de matematică şi n-aş fi vrut să renunţ la dumnealui. Aşa că am rămas în doişpi A. Convinsă că îl voi urî pe dirig şi că îmi va mânca zilele. În primele două săptămâni, prietena mea cea mai bună a luat un doi şi un trei la fizică, materia domniei sale. Empatizam cu ea şi fireşte că îi doream toate relele

Am aflat apoi că domnia sa era căsătorit cu una dintre cele mai inteligente, mai frumoase şi mai admirate profesoare de la noi din liceu. Şi am început împreună cu colegi de-ai mei să cârcotim. Da cum poţi să iubeşti un asemenea om?

Şi după patru ani în care l-am avut ca dascăl, eu nu l-am iubit, ci l-am venerat. Şi am aflat azi că şi generaţia de după noi împărtăşeşte acelaşi sentiment ca şi mine. Ca şi alţi colegi de-ai mei din 12 A.

Domnia sa este şahist. Un mare şahist. Am vrut într-una din orele de dirigenţie să-l provocăm la un joc. Domnia sa a ales să joace cu spatele la tablă, în timp ce noi, restul clasei, ne-am bulucit în jurul tablei. Ne spunea ce piesă să mutăm pentru el şi zâmbea pe sub mustăţi. Un zâmbet de om bun, pe care n-o să-l uit vreodată. De cât ne agitam noi pe-acolo,  am răsturnat câteva dintre piese. Şi am vrut să luăm jocul de la început, că nu mai ştiam care şi pe unde erau. Moment în care el ne-a spus unde era fiecare piesă de pe tablă. Ne-a dat mat după încă câteva mutări. Nu l-am mai provocat la şah de atunci.

E un profesor dur, pe care n-ai cum să nu-l respecţi. Pentru că el respectă prea mult pe fiecare din elevii săi. Şi în general oamenii. Doişpi A, clasa mea, s-a împrietenit tare mult cu tanti Marcica, doamna de serviciu. Pentru că noi mai mereu aveam câte o aniversare prin clasă, câte un tort şi ea ştia că are de strâns în urma noastră, dar venea cu drag. Şi în timp ce o ajutam într-una din după-amiezele alea mi-a povestit că îi e drag de noi mai ales pentru că îi e drag de dirig. Că el nu e ca ceilalţi profesori, să o salute şi atât. El mereu se opreşte, stă de vorbă, glumeşte şi îi face ziua mai frumoasă.

Apoi într-o dimineaţă am ajuns mai devreme la şcolă şi mă uitam pe geam. Clasa noatră era la parter, aproape de intrarea profesorilor. Domnia sa nu ştia că mai e cineva prin preajmă. De acum a ajuns aproape de şcoală, au început toţi câinii să dea din cozi şi să-l întâmpine cu o bucurie aproape umană. Î-a mângâiat pe toţi şi le-a vorbit într-un mod care m-a curemurat. Deci e şi om, mi-am spus atunci. Un om cu suflet cald, un om în esenţă bun.

Am fost redactor-şef al revistei liceului- Emisfere. Şi în primul număr, am publicat un interviu cu domnia sa. Am să ţin minte toată viaţa ce mi-a răspuns la întrebarea Care e cel mai mare defect uman? Egoismul.

Am vrut cu toţii să avem bănci noi şi să ne renovăm clasa. Şi dirigul ne-a chemat într-o după-amiază să ne vopsim fiecare, cu mânuţa noastră, scheletul de fier al băncii. Ca să apreciem apoi fiecare secundă de stat în bancă.

S-a opus cu vehemenţă oricărei strângeri de fondul clasei, şcolii etc.. şi era deliciul nostru să-i amintim că doamna de geografie vrea să cumpărăm o hartă în clasă. Am să ţin mine gesturile teatrale de fiecare dată când rupea câte o foaie de învoire şi promisiunile că vom merge cândva într-o excursie.

Ce apreciez după toţi anii ăştia e cum un om de geniu, prin refuzul de a organiza o oră tradiţională de dirigenţie, prin refuzul de a se apropia prea mult de noi a reuşit să ne şlefuiască personalităţile cu atâta precizie şi cum ne-a învăţat să fim umani fără ca noi să ne dăm seama măcar. Fără să apucăm să zicem mulţumesc. Dar el n-a făcut-o pentru apreciere. Ci pentru că în esenţă, e un om bun.

Şi tot postul ăsta s-a născut din emoţia pe care am resimţit-o acum o oră, când un elev de-al domniei sale, proaspăt absolvent de liceu mi-a găsit blogul, m-a adăugat în lista de messenger şi mi-a spus că vrea să-mi arate o poză care sigur o să-mi placă. Domnia sa este Profesor Aurelian Pintilei, alături de soţia sa extraordinară, Dana Pintilei:

Despre care puteţi citi mai multe aici.

Motivul pentru care ştiu atâtea despre Andrei e că el e prietenul bun al unui foarte bun prieten de-al meu, deci prieten cu mine prin tranziţie

Iar asta e una din cele mai noi piese ale trupei Sensor, în care Andrei se joacă (foarte, foarte bine) la tobe :

Şi pentru că dintre cei care mă citiţi sunteţi destui care îl cunosc, vă recomand să citiţi articolul:

http://www.smark.ro/articol_785_1/draga_marketing_manager__nu_vreau_sa_fiu_neaparat__in_locul_tau.html

S-ar putea să fie nevoie să vă faceţi cont ca să-l puteţi vizualiza.

Uite un fragment:

Alina Galeriu: Cum se impaca entuziasmul unui tanar cu maturitatea unei piete cum este cea pe care activeaza Alexandrion?

Stefan Ilin: Ca tanar, trebuie sa stii sa le alternezi: sa stii cand trebuie sa fii entuziast si cand trebuie sa fii matur. Nu poti fi amandoua deodata, dar nici nu o poti exclude total pe una din ele, deoarece nu ai mai fi omul potrivit la locul potrivit. Pana acum, de multe ori cand am fost entuziast am fost dezamagit imediat dupa. Poate si pentru ca entuziasmul provine din idei “revolutionare” pe care le ai si care crezi iti vor aduce succesul, iar dezamagirea provine din treziri la realitate (facute de altii sau chiar de tine in unele cazuri).

Iar celor care nu îl cunoaşteţi vă recomand să citiţi pentru că e frumos să auzi de un tânăr de 22 de ani care a luat viaţa în serios. Ne dă speranţă că tineretu mai poate salva ceva.

Felicitări, Ştefan! Mulţumesc pentru link, Irina!

Cu ocazia asta, inaugurez o nouă rubrică. Care se cheamă chiar aşa: Recomand Om. Pentru că mulţi dintre oamenii printre care mă învârt sunt foarte buni în ceea ce fac şi pentru că pot pune obrazul pentru ei.

Azi vă zic despre Olivian, un tânăr care promovează site-uri web, printre altele. L-am cunoscut la un concurs la care am participat şi am avut apoi plăcerea să şi stau de vorbă cu el. O oră. Fix. Timp în care mi-a răspuns pe înţelesul meu la fiecare întrebare pe care i-am adresat-o (a fost vorba de un proiect online de al meu). Pertinent. Critic. Sincer. Calm.

Acum am dat peste un articol despre el, aici. Şi m-am bucurat pentru el. Şi m-am gândit să vă zic şi vouă. Mai multe despre el pe site-ul lui, aici.