Revolte

Îmi dedic gândurile tuturor nemernicilor care mi-au f?cut ?i îmi fac via?a frumoas?

Archive for the ‘reflecţii nocturne’


De ce bei?

Pentru că postul anterior a stârnit întrebări ceva mai profunde, zic să începem cu începutul şi să vedem de ce beau oamenii de fapt.

Încep eu: beau băuturi alcoolice slabe, le prefer pe cele dulci şi o fac pentru gust. Îmi place mult vinul alb şi nu mă dau un lături de la un pahar de lichior (doar unul).Au fost momente în viaţa mea (le număr pe degetele de la o mână) când am băut şi tequila şi atunci a fost din cauza anturajului.

Eram în preajma celor mai buni prieteni, s-a decis cu majoritate de voturi că bem câteva shoturi şi m-am lăsat în voia momentului, deşi mi-am făcut câteva calcule dinainte: am decis că mă opresc singurică când simt nevoia, eram aproape de casă şi ştiam că nu-mi poate face nimeni rău, că eram numai între prieteni. Am râs mai mult ca de obicei şi am început să fac mărturisiri amuzante. Nu mă bate gândul să încerc din nou.

Voi?

Cât vin e prea mult vin?

Port mereu discuţia asta cu prietenii.

Nu-mi place consumul de alcool cu motivaţia ca să mă pot distra. Eu reuşesc să mă simt bine şi fără.

Gust cu plăcere un pahar de vin bun sau un pahar de lichior sau un pahar de şampanie, dar un pahar e limita maximă. Nu amestec băuturile.

Mi-e foarte greu să am o relaţie normală cu un bărbat pentru că iau foc dacă vrea să mă sărute cineva care tocmai a băut o bere sau mai multe. Nu-mi place mirosul. Aş prefera să stau lângă un tip care nu se îmbată sau ameţeste vreodată. Nu l-am găsit încă.

N-am nimica împotriva prietenilor mei care beau la petreceri, atâta timp cât nu trebuie să-i car acasă sau să veghez să nu facă tâmpenii. Unii dintre ei sunt chiar simpatici şi dau culoare serii. Atât timp cât nu sunt iubiţii mei, mi-s dragi. Nu suport să văd o demoazelă beată.

Mi se pare că din beţie se trag toate relele şi aş face orice ca eu sau cei dragi mie să nu ajungă acolo. Deja ştie lumea că eu îs aia care bea apă plată la petreceri.

Eu sunt nebună, ştiu. Exagerez.

Pnetru voi însă cât vin e prea mult vin? Dar pentru persoana pe care o iubiţi?

Ce NU poţi cumpăra cu bani?

Am tot fost pe drumuri zilele astea, am ajuns şi prin spital din păcate, am stat multe sute de km doar eu cu gândurile mele şi mi-am dat seama că trăim într-o lume tristă.

Am făcut în minte o listă cu ce se poate cumpăra cu bani la ora actuală în România:

  • permise auto
  • nevinovăţie
  • examene
  • atenţia unor doctori, care de altfel te lasă cu nepăsare să mori
  • iertarea păcatelor, de la preoţi păcătoşi
  • false prietenii
  • diplome
  • viitor promiţător
  • trecut curat
  • prezent cinstit
  • admiraţia altor consumatori inutili de oxigen
  • mâncare, haine, maşini, securitate etc..

Şi îmi ramân tare puţine lucruri care NU pot fi cumpărate cu bani deocamdată. Ar fi sănătatea, deşi şi aici e discutabil. Vouă ce vă mai vine în minte?

Şi cu proştii ce ne facem?

Mi-am ales mereu prietenii dintre cei cu inteligenţă medie şi peste medie.

Pot comunica şi cu oameni limitaţi intelectual. Prostia nu e nocivă în sine, ea devine periculoasă doar când e combinată cu nesimţirea.Şi de cele mai multe ori, prostia nu se găseşte în formă pură, ci în astfel de combinaţii dăunătoare pentru societate în ansamblu.

Oricât aş încerca însă să evit, proşti îs peste tot. Dragii mei cetitori, voi cum reacţionaţi când vă înconjură prostia?

Să dau cu parul nu pot, să înjur nu-mi place, să flegmez nu ştiu. Să ignor….mi-e din ce în ce mai greu.

Mi-am amintit zilele astea de zâmbetul dirigului meu când ne învăţa părinteşte: Să nu vă puneţi cu proştii, că ei au mintea odihnită.

Am să vă povestesc într-o bună zi şi de ce am astfel de gânduri tocmai acum.

Până atunci însă, caut soluţii: voi cum faceţi când vă sufocă prostia altora?

Tineri Antreprenori

V-am povestit acu ceva vreme că anul acesta sunt printre participanţii la programul Tineri Antreprenori, fiind selectată în urma unei aplicaţii online şi a unui interviu foarte interesant. Motivul prezenţei mele între atâţia tineri fromoşi şi inteligenţi este în primul rând faptul că şi eu îs tânără şi fromoasă şi inteligentă şi apoi că, la fel ca şi ei, am o idee de business. Cu puţin noroc şi cu sprijin moral din partea mentorului meu am să reuşesc să lansez afacerea până la finele anului.

Până atunci, mă hrănesc spiritual şi intelectual cu idei sclipitoare, cu prezenţe distinse în jurul meu şi cu oportunităţi pe care încerc să le fructific continuu.

Următorul eveniment la care voi participa este Conferinţa de final, care va avea loc pe 5 iunie şi am plăcerea să vă anunţ că e un eveniment deschis, la care pot porticipa şi domniile voatre. (daţi click pentru detalii)

Printre lucrurile foarte bune care mi s-au întâmplat e că l-am cunoscut mai îndeaproape pe Tudor Maxim, unul dintre organizatori, şi am descoperit că avem acelaşi trecut nobil: venim di la Botoşani. L-am cunoscut şi pe al său câine fioros şi simt că e începutul unei relaţii de lungă durată, pentru că are o privire blândă şi inteligentă şi pentru că în general tind să mă apropii de ce mi-e teamă :D

*Recomand un post frumos despre Botoşani, scris de Tudor,  şi promit că am să scriu şi eu unul asemănător cândva: Bucurii Provinciale.

Definiţia sinergiei

Mâine dimineaţă de tor examen…. Acum învăţ, deşi aş face orice altceva. Mi-am amintit una din definiţiile scurte ale sinergiei pe care le-am auzit la curs şi m-am gândit că poate vă interesează:

1+1=3

Şi dacă tot aberez la ora asta, vă mai împărteşesc ceva ce-am auzit la conferinţele Top Talents 2009 (Şi din păcate iar nu-mi amintesc cine a spus-o):

 Dacă eu am un măr şi tu ai un măr şi facem schimb, în final eu am un măr şi tu ai un măr.

Dacă eu am o idee şi tu ai o idee şi facem schimb, în final fiecare avem câte două idei.

Mai trăiesc?

Sigur că da!! Îs mai zombie ca niciodată.

Am fost niţel plecată în uichend, am cunoscut un tânăr fascinant în tren care m-a salvat împrumutându-mi un încărcător de telefon, m-am jucat cu un hamster/şoarece haios, am cetit câte ceva, iar acuma scriu de zor la proiecte.

Am ajuns din nou în acea perioadă din an în care nu mai am timp să respir, în care deadline-urile îmi termină zilele şi nopţile şi în care mă simt EU, cu adevărat.

Săptămâna asta o să fiu mai puţintel  cam ocupată şi lipsă de pe blog, da promit să mai scap câte un post din când în când.

vă pup.

Meditaţi până la postul următor la tema asta: de ce porcul face Groh-groh în România, dar Oink-Oink în ţările grăitoare de engleză?

Se scoală sau nu se mai scoală?

Îs momentele alea triste în viaţă când orice ai face, nu se mai întâmplă ce trebe să se întâmple.

O să scriu în cele ce urmează despre turismul românesc şi promovarea lui în mediul online, răspunzând în felu ăsta provocării lansate de Manafu.

Turismul nostru e un falus în moarte clinică. I s-o adus la căpătâi de tăte…şi blonde şi brunete şi sâni, că cic-ar fi la modă, şi jucării colorate şi tălpi de picioare, umblă vorba c-ar fi încercat şi cu subsiori. Spectacol grotesc. Jdemii de fetişişti în juru-i, speculanţi de toate categoriile morale, duşmani şi preteni deopotrivă stau cu balele curgânde să vadă ce şi cum se-ntâmplă. E…aici e buba. Se uită pre multă lume. Şi cân pre multă lume aşteaptă şi când stresul e mare şi stimulentele în exces, monsieur cedează. Chestiune de bun simţ.

Aşa că propun să facem un pas în spate. N-o să-i fie uşor să se scoale….Multă vreme o să se râdă încă de impotenţa  lui prelungă şi-au să-i crape fălcile de ruşine de câte ori o să-i zâmbească vreo pereche de buze, de orice soi or fi fiind ele. Dar o va face, dacă facem şi noi la rându-ne un pas niţel în spate.

Turismul suferă şi tătă lumea râde de el. Îi ia aerul. Să-l ducem aşadar pe un alt pat….Să-l urcăm pe net. Şi acolo să nu-l punem cel mai sus, ci să-l pitim oleacă. Să-l ascundem de cei răi.

(more…)

Branding Personal. Ralucisme

Gândeşte-te rapid la trei cuvinte care te definesc. Imaginează-ţi câţi dintre cei care te cunosc ar fi capabili să zică repede 3 cuvinte care te definesc… Şi dacă le-ar zice, câte din ele ar coincide cu ce ai tu în minte despre tine?

E o junglă afară şi nu-ţi poţi permite să fii mediocru. Ar trebui să începi să-ţi pui întrebări seriose în legătură cu tine dacă nu eşti cel mai ceva dintre cunoscuţii tăi, dacă nu eşti foarte cumva şi dacă te rezumi la a fi nici prea înalt, nici prea scund, nici prea gras, nici prea slab, nici prea egoist, nici prea altruist, nici prea vorbăreţ, nici prea tăcut.

În fiecare zi nu faci decât să te vinzi, fie că eşti la muncă, între prieteni, în faţa unor gagici, sau între neamuri, la o reuniune de familie.

(more…)

150 g de Fericire

Am primit azi pe mail  un banc incolor, inodor şi insipid, care se termina cu o apreciere a greutăţii unui penis. Bancul m-a lăsat rece, da curiozitatea să aflu totuşi cât cântăreşte izvorul fericirii mi-a mâncat vreo 10 minute din viaţă. Am gugăluit şi răspunsul e mult sub aşteptări.

Cu aproximaţie, 75 grame în stare flască. 150 grame în erecţie.  Atât.

Nu aveţi şi voi, ca şi mine, un sentiment de dezamăgire? Nu vă aşteptaţi la mai mult?