Revolte

Despre prezervative e vorba. Adresez întrebarea asta în cam toate timbildingurile, conferinţele, întâlnirile mai numeroase la care particip. Nu de alta, da am sesizat un trend.

Lumea vine cu aşteptări serioase acolo. De cele mai multe ori, aşteptările se împlinesc. Oameni care timp de câteva zile lasă relaţiile acasă şi vin pentru o distracţie scurtă şi cuprinzătoare.

Prima întrebare era cea din titlu. După un rânjet scurt aflam de cele mai multe ori un număr între 3 şi 6. Urma întrebarea: ai gagică, gagiu acasă? şi iarăşi de prea multe ori răspunsul era încă un rânjet şi un da. Şi urma ultima mea întrebare: Şi de ce le porţi cu tine?.
Răspunsurile variază. Vin întâi altruiştii, care le au în caz că ar trebui să le ofere vreounui prieten aflat la nevoie. Vin apoi uitucii, care le ţin în portofel de cine ştie când.
Şi vin apoi sincerii care zic: Păi pentru binele ei/lui.

Ştiţi că-mi plac oamenii cu păreri. E normal să umbli cu arma crimei la tine? De ce?

Bine v-am regasit, dracii mei. Azi, dupa ce am analizat sfaturile si injuraturile primite, voi intra direct in paine. Si nu, Raluca, nu voi folosi diacritice

Ieri v-am promis o polemica si intentionez sa ma tin de cuvant. Exercitiu de imaginatie : el e un personaj cu ceva creier activ si oxigenat. Respectivul personaj, dupa ce a lucrat o perioada in IT, se hotaraste sa inceapa un proiect pe cont propriu pentru a isi creste venitul. Aici apare intrebarea “Cum incepi sa faci bani in Romania?”. Doresc sa leg aceasta intrebare de unele idei care le-am auzit ieri la RoNewMedia3.0. Foarte mare tam-tam s-a facut pe tema retelelor de socializare si a celor de dating. In Romania eu consider ca aceste doua notiuni se confunda mai mult decat se completeaza.

Un exemplu al unui proiect de succes este proiectul lui Calin Fusu si anume Neogen.ro. Acest proiect se doreste a fi o retea de socializare care separat are si o retea de dating anume noi2. Urmarind streamingul de la RoNewMedia am pus niste intrebari prin comentariile live vis-a-vis de cum pornesc aceste retele sociale. Din ce aud in stanga si in dreapta principala teorie a “big bang”-ului pentru astfel de proiecte este urmatoarea : se ia una bucata baza de date si se populeaza portalul cu profile fantoma. Clientul (ii zic asa deoarece chiar daca nu platesti, consider ca timpul si clickurile pe care cineva le da pe un site se transforma intr-un venit pentru portal) isi face cont si incepe sa foloseasca portalul. Da mesaje si 80% (sa zicem) nu ajung decat la profile fantoma la care nu raspunde nimeni sau eventual de la care pornesc niste raspusuri automate. Pe site-uri pe care apar reclame la portaluri gen adultfriendfinder chiar apare un text la un moment dat prin care se anunta faptul ca unele profile au caracter informativ si nu contin informatii reale. Ok, dupa ce se intampla aceste lucruri si portalul isi strange cativa clienti, are un venit pe care il reinvesteste si incepe sa ofere servicii de calitate proiectul creste, banii incep sa curga din abundenta. Toate bune si frumoase, lumea e multumita de servicii, advertiserii fac campanii pe aceste portaluri si cheltuie bani, win-win deal.

Intrebarea pe care mi-o pun si va invit astfel sa comentati este : “Trebuie sa pornim cu un furt?” Si zic furt deoarece consider oferirea de servicii de dating pe un site cu profile fantoma la fel cu o firma care castiga un contract, incaseaza dar nu executa serviciile chiar daca ulterior cu banii castigati dezvolta infrastructura, logistica si incepe sa ofere produse si servicii de top.

*Articol scris de Cristian Ciortea – Diabolique pour les connaisseurs

Mi-am ales mereu prietenii dintre cei cu inteligenţă medie şi peste medie.

Pot comunica şi cu oameni limitaţi intelectual. Prostia nu e nocivă în sine, ea devine periculoasă doar când e combinată cu nesimţirea.Şi de cele mai multe ori, prostia nu se găseşte în formă pură, ci în astfel de combinaţii dăunătoare pentru societate în ansamblu.

Oricât aş încerca însă să evit, proşti îs peste tot. Dragii mei cetitori, voi cum reacţionaţi când vă înconjură prostia?

Să dau cu parul nu pot, să înjur nu-mi place, să flegmez nu ştiu. Să ignor….mi-e din ce în ce mai greu.

Mi-am amintit zilele astea de zâmbetul dirigului meu când ne învăţa părinteşte: Să nu vă puneţi cu proştii, că ei au mintea odihnită.

Am să vă povestesc într-o bună zi şi de ce am astfel de gânduri tocmai acum.

Până atunci însă, caut soluţii: voi cum faceţi când vă sufocă prostia altora?

Am primit azi pe mail  un banc incolor, inodor şi insipid, care se termina cu o apreciere a greutăţii unui penis. Bancul m-a lăsat rece, da curiozitatea să aflu totuşi cât cântăreşte izvorul fericirii mi-a mâncat vreo 10 minute din viaţă. Am gugăluit şi răspunsul e mult sub aşteptări.

Cu aproximaţie, 75 grame în stare flască. 150 grame în erecţie.  Atât.

Nu aveţi şi voi, ca şi mine, un sentiment de dezamăgire? Nu vă aşteptaţi la mai mult?

Pe lângă cea economică eu trec şi printr-una de timp. Care mă afectează din plin. Hai să rezum un pic ce s-a mai întâmplat şi să justific lipsa mea dureroasă de pe blog:

• M-am înscris la un examen foarte important pentru mine şi până pe 6 decembrie mă scufund în cărţi în timpul liber. Moartea neuronilor mei e zilele astea mult prea rapidă ca să mai fie şi dureroasă.

• Ne-au amprentat nemernicii ca să ne pună sistem securizat de intrare în cămin. Adică s-au spălat bani mulţi pe un sistem care oricum nu are efect pentru că mie mi-e foarte uşor să deschid uşa după ce mi-am scanat degetu şi apoi să mai las încă 15 oameni să intre. Apoi paznicu se uită dubios şi primeşte o cafea, ţigări, bani etc. şi dup-aia se uită în altă parte. Epil Epic fail, cum mai zic unii. Partea faină e că timp de câteva zile, cât s-au colectat amprentele, ne-am simţit cu toţii vaci şi boi, că nimeni n-a avut inspiraţia să gândească un orar de preluare a amprentelor sau să gândească, pur şi simplu. Aşa că ne-am bulucit cu toţii, ca în staul,ca şi cum ne era ugeru plin cu lapte şi trebuia să fim mulse/mulşi urgent. Desigur, de aici violenţe de genul: Marş de-aici, că rându e mai încolo. Mu*e că mă calci pe picior. Să mă p*ş pe el de calculator că s-a blocat exact le mine.
  

• Am fost la concert Tudor Gheorghe. Mi-e milă de cine nu i-a ascultat vreodată cântecul, la fel cum mi-e milă de cine i l-a ascultat şi n-a lăcrimat. Absolut superb!

• Am sunat la 112 să reclam un ratat care, aseară pe la 10, se masturba pe aceeaşi străduţă Moxa pomenită în atâtea alte rânduri pe blogul meu, cu atâta patimă şi atâta plăcere încât am urât încă o dată faptul că la noi nu există pedeapsa cu moartea. Striga în mod bolnav fiecare fată care trecea pe-acolo doar ca să fie sigur că e observat. Mi-a pierit pofta de mâncare, de viaţă, de sperat că va veni şi clipa în care majoritatea românilor vor fi normali.Nenea poliţistu a zis că trimite echipaj în două minute. Sper să fi trimis.

• Mi-e silă de jegul din campania electorală şi de uşurinţa cu care unii mănâncă şi aruncă în alţii cu c*c*t. Nu mă voi duce la vot din simplul motiv că am încetat să sper că se mai poate schimba ceva. Aştept doar să plec de aici, ca un şobolan care se aruncă de pe vas când simte că acesta se scufundă.