Revolte

Na ca am facut-o si pe asta: am aparut pe sticla. (sar in postul asta peste faptul ca n-am mai scris demult si revin intr-un post viitor cu un update despre ce am mai facut in ultima vreme)

Si pentru ca mereu am impartasit cu voi ce-o fost maret in viata mea, iata linkul:

http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2011-03-08-21-49.flv&name=Articolul%207

• Emisiunea se numeste Articolul 7, a fost difuzata pe TVR International pe 8 Martie 2011, a fost live, de freza si machiaj s-au ocupat cei de acolo…
• Am participat in calitate de bursier al Fundatiei Dinu Patriciu, alaturi de un alt bursier si in acelasi timp coleg si bun prieten de-al meu: Cosmin Neamtu.
• Vizionare placuta!

Am crezut întotdeauna în ideea de a te implica în schimbare, opusă aceleia de a te resemna cu o stare care nu-ţi convine.

Încă din Amsterdam mă gândeam în ce mă voi implica, voluntar, atunci când mă întorc acasă. Voiam să fie ceva cu adevărat însemnat. La sfatul unor prieteni care erau deja membri activi, am început să mă interesez de Global Romanian Students and Young Professionals Society (GRSPSociety).

În weekendul care a trecut am participat la conferinţa Proiect România 2020: De ce educaţia contează şi cunoscându-i pe cei din organizaţie, am decis să devin şi eu membru activ şi să-mi asum aria de activităţi cu care pot contribui în anul care vine. Despre acestea veţi auzi detalii pe măsură ce se vor întâmpla. Acum vă spun care-i scopul măreţ, pe termen lung al acestei organizaţii, care adună tineri români de peste tot din lume care împărtăşesc valori precum profesionalism, inovaţie şi leadership: să schimbe România. Să devină ţara înspre care tânjim, să-i atace direct problemele de care oamenii în general se plâng, dar pe care se feresc să le rezolve, una din ele fiind sistemul educaţional.

Până atunci, vreu să vă împărtăşesc nişte idei pe care le-am auzit la eveniment:

• e treaba universităţilor să ştie ce se întâmplă cu studenţii lor. e treaba lor să creeze un chestionar pe care să-l dea spre completare foştilor studenţi, la un an de la absolvire, pentru a şti dacă s-au anajat şi în ce domenii. Nu există un astfel de studiu complex în România. Facultăţile ar putea apoi folosi astfel de rezultate pentru a atrage studenţi noi, care sunt interesaţi de angajabilitatea lor după absolvire.  (Liviu Matei, Senior Vice-president, Chief Operating Officer, Universitatea Central Europeană)
• Universităţile sunt instituţiile publice cu cea mai mare inerţie. Programele noi care se gândesc pentru o universitate ar trebui să fie aprobate de mediul privat, de viitori anagajatori. (Liviu Matei, Senior Vice-president, Chief Operating Officer, Universitatea Central Europeană)
• Există trei dimensiuni care trebuie să preocupe tinerii: CBN. C- competitivitatea lor. B- branding personal. N- networking. (Marian Staş, Chairman, Fundaţia CODECS pentru Leadership)
• Parte din senatul facultăţilor ar trebui să fie mediul privat. Oamenii de afaceri de succes ar trebui să aibă 20% din voturi. Universităţile încă se tem de aşa ceva. Asta ar face însă posibilă apropierea dintre teorie şi practică. Ar exista adaptare dinamică la nevoile pieţei. De asemenea, ar trebui ca centrele de carieră să fie mult mai active în universităţi. Târguri de joburi trebuie organizate şi de aceste centre, nu doar de ONGuri. (Marian Staş, Chairman, Fundaţia CODECS pentru Leadership)
• Parteneriatul public- privat trebuie să existe în fiecare ţară cu precădere în 3 domenii cheie: Educaţie, Sănătate, Asigurări. (Ştefania Popp, Director Executiv Junior Achievement România)

Vă recomand de asemena să-l citiţi pe Dan Mocanu, un om extraordinar de inteligent şi entuziast, unul dintre cei care contribuie semnificativ la existenţa GRSPSociety.

Acestea fiind spuse, eu sper ca din rândul domniilor voastre să atragem noi membri care fac schimbare, nu doar care şi-o doresc.

Şi eşti mândru de asta? Atunci musai să ştie tătă lumea despre asta. Şi pentru asta s-a creat 99celebrities.

Cel care l-a creat e un bun prieten de-al meu şi mi-s mândră de el. Deja saitul are 306 poze uploadate şi vreo 800 si ceva de “Like” pe Feisbuc. Vă invit să vedeţi despre ce-i vorba şi să daţi câteva păreri. Proiectul a fost lansat de curând şi cu siguranţă se va îmbunătăţi continuu.

Îmi amintesc cu multe detalii primul interviu din viaţa mea. Era în clasa a XI-a, pentru Monitorul de Botoşani. Care, pentru necunoscători, era cel mai cel ziar din Botoşani (Nu ştiu care-i tirajul acum, dar sper că încă mai e fruntaş). Vorbeam atunci în calitatea de voluntar al Fundaţiei Tineri pentru Tineri (intraţi pe site să vedeţi cum puteţi să deveniţi şi voi voluntari) şi povesteam din experienţa mea de până atunci, despre echipa din Botoşani din care făceam parte şi despre impactul pe care îl aveau activităţile noastre.  Şi mi-amintesc că era urât afară, că m-am panicat când reporterul mi-o spus că trebe şi poză şi mai ales când am aflat că interviul urma să fie publicat pe prima pagină. Am câteva ziare de-atunci pe-acasă şi dacă sunteţi cuminciori am să scanez cândva interviul şi-am să vă arăt.

Timpul o trecut repejor. Azi s-o publicat un alt interviu cu mine, pe blogul Fundaţiei Dinu Patriciu. De data asta am răspuns în calitate de bursier al fundaţiei şi masterand al Universiteit van Amsterdam. Lectură plăcută!

PS: Dacă tot sunteţi pe-acolo, vă invit să cetiţi şi interviul acordat de Cosmin Neamţu, prieten bun, fost coleg de clasă, bursier şi el.

La un curs recent de comportamentul consumatorului, profa ne-a povestit de un experiment controversat. Deşi în teorie, mare parte din oamenii ştiu că a şofa după ce au consumat băuturi alcoolice e ceva greşit şi declară că n-ar face niciodată asta, părerea li se schimbă miraculos după câteva pahare. Şi riscul nu mai pare aşa mare.

Aşa că nişte cerctători s-au gândit să vorbească cu oamenii care consumaseră deja băuturi alcoolice, să le reamintească riscurile la care s-ar supune dacă ar şofa exact cu câteva minute înaince ca ei să fie tentaţi să facă asta, apoi au măsurat intenţiile de a şofa ale celor cu care au discutat. Şi surprinzător, oamenii care discutaseră despre asta după ce au consumat alcool, au fost mai puţin înclinaţi să şofeze. Concluzia cercetătorilor a fost că atunci când oamenii nu sunt în deplinătatea simţurilor, tind să acţioneze neconform cu principiile lor, aşadar principiile trebe reamintite când simţurile îs alterate.

Şi aşa s-ar putea explica de ce deşi mulţi oameni îs conştienţi de pericolul infecţiilor cu transmitere sexuală şi de necesitatea utilizării prezervativului pentru a le preveni, atunci când sunt cât pe ce să, aceiaşi oameni convinşi de pericol decid uneori să sară peste pasul important al utilizării prezervativului. Şi profa ne-a provocat să gândim în mod similar şi să găsim soluţii pentru a comunica pericolul exact atunci când e cel mai eficient, adică exact când oamenii îs excitaţi.

Şi m-am gândit cum ar fi să ai un device prin cameră sau în locul în care faci cel mai des sex care să măsoare nivelul hormonilor  (ar fi ideal să se poată din aer, că din sânge e greu de implementat )si fix când ţi-e lumea mai dragă să înceapă un mesaj din ăla grav şi cu nuanţă de blestem care să-ţi amintească ce-i de făcut. Sau să ai un device ca o brăţară, care de la un anumit nivel al tensiunii în sus să emită acelaşi mesaj de reamintire. Sau mini- şocuri electrice, ca să fie mesajul mai ferm

Alte idei vă mai vin?