Revolte

Tocmai povesteam cu un preten despre colega de cameră. Cu uşor jind.

Fata, aşa cum v-am mai povestit, e austriacă. Are 21 de ani, la fel ca şi mine şi e în anul I de facultate.

Imediat după ce a terminat liceul, ea, la fel ca mai toţi prietenii ei din Austria, a fugit în lume. Să vadă cum e viaţa. Nu ştia atunci ce vrea să facă exact, pe ce cale s-o apuce. Aşa că a amânat facultatea, ca mai toţi adolescenţii din vest. Şi a muncit munci relativ uşoare (chelner, de exemplu) prin Australia şi Noua Zeelandă. Şi a văzut lumea şi a trăit în apartamente strâmte şi a închiriat maşini şi a plecat cu prietenii să vadă toate colţişoarele ce le făceau cu ochiul. Şi a învăţat şi cum se câştigă un ban şi cum e cu compromisurile pe care le faci când împarţi o casă, o cameră, un pat cu alţii şi cum e cu lumea prin alte părţi de glob. Şi după asta s-a hotărât că vrea la facultate şi a venit în Olanda.

Şi mie îmi vine să dau timpul înapoi şi să nu mă conformez aşteptărilor societăţii româneşti, unde dacă nu te duci la facultate imediat după liceu, eşti cam luzăr. Şi unde, aşa cum a adăugat prietenul meu cu care am purtat conversaţia, dacă nu faci o facultate eşti luzăr. Şi ete-aşa avem toţi diplomă şi batem pasul pe loc şi intoxicăm economia.

Şi din păcate, unele lucruri au farmec numai dacă se fac la timpul lor. Am intrat deja pe un făgaş şi mi-e greu să cred că dacă aş lua o pauză de doi ani să văd lumea imediat după master aş putea avea parte de o experienţă cel puţin la fel de frumoasă. Că m-a maturizat facultatea, am alte responsabilităţi pe umăr, am alte pretenţii şi alte limite ale compromisurilor pe care îs dispusă să le fac. Dar la 18 ani ar fi fost ideal..

E vorba de adus pe cineva acasă, în scopuri malefice şi dătătătoare de plăceri nebănuite.

Hai să vi le zic pe alea pe care le ştiu eu (fie adresate mie sau adresate de către mine, fie auzite de prin pretini şi duşmani):

• hai să vedem un film
• am bere în frigider
• vii să-mi repari modemul?
• hai la mine, că eu nu am gândaci
• mă ajuţi să ridic un dulap?
• vii să mă ajuţi la teme?
• am îngheţată din aia bună.
• hai că vine o grămadă de lume în seara asta
• hai să-nveţi la mine că e linişte
• am aer condiţionat
• vrei să-ţi arăt poze de când eram mic?
• urci şi tu puţin, că nu stăm mult?

Mă ajutaţi să continuu lista?

În cadrul cursurilor introductive de aici, în care se discută generalităţi care ţin de ce trebuie să facem în calitate de stundeţi ai Universităţii din Amsterdam, ne-a vorbit şi decanul Facultăţii de Drept. Pe care îl cheamă Edgar du Perron, care are vreo 44 de ani, care a devenit profesor universitar la doar 34 de ani şi care şi-a terminat masterul şi doctoratul Magna cum Laude. Un om genial, cu alte cuvinte. Mai multe despre el, icişa.

Şi foarte spiritual. L-au invitat pe scenă spunându-i doar numele şi titlul, ceea ce l-a făcut ca imediat după ce a luat microfonul în mână să exclame: Wow, this is the shortest introduction I´ve ever had

(more…)

Pentru că v-am povestit de-atâtea ori de anii de liceu extraordinari din viaţa mea cât am fost voluntară a fundaţiei Tineri pentru Tineri, pentru că le sprijin iniţiativele şi acum, pentru că eu cred cu tărie în sexul protejat, pentru că în fiecare an mă ard la mare (de la soare) şi pentru că mi-aş dori ca tinerii care mă citesc să fie responsabili, mă alătur campaniei Ai grijă să nu te arzi!

Pentru informaţii despre campanie şi despre cum să aveţi o viaţă sexuală sănătoasă, accesaţi cu încredere site-ul Tineri pentru Tineri.

Ne mai place super, cul, number 1 şi cam atâta.

Mă sperie sărăcia vocabularului multora dintre tineri. M-am apucat să scriu postul după ce am văzut o ştire despre cum fu la DJ Tiesto. Şi tăt tineretu mândria ţării a avut aceleaşi cuvinte seci: foarte tare, cel mai tare, super tare, tare.

Îmi amintesc de prin clasele primare că aveam caiete întregi de cuvinte frumoase. Ne punea doamna învăţătoare să citim mult şi să notăm toate cuvintele care ni se păreau frumoase sau care nu erau folosite în vorbirea de zi cu zi şi apoi le foloseam în compuneri. Mi se părea absurd atunci, dar îi sunt recunoscătoare acum.

Mi-amintesc de proful de engleză din liceu care făcuse o obsesie din a ne dezvolta vocabularul. Aveam cel puţin un eseu pe săptămână, trebuia să ne exprimăm opinia faţă de subiecte din cele mai diverse şi mai ales trebuia să fim capabili să dezbatem oră de oră. Am avut odată de scris sinonime pentru BIG. Se săturase şi i se părea strigător la cer că oamenii erau mari, clădirile erau mari, problemele erau mari, conflictele erau mari, merele erau mari şi cam totul era mare, fără ca nimeni să sufle un cuvânt despre vast, despre înalt, despre cuprinzător, despre imens, despre amplu, despre violent, despre impunător sau despre multe alte înţelesuri ale lui Mare.

Ieri am citit împreună cu nepoata trei pagini din Fram- Ursul Polar. Din alea trei pagini ea a învăţat cinci cuvinte noi. Eu am învăţat unul (nu ştiam ce înseamnă şfichi).

Da. Postul ăsta e un apel la lectură. Şi eu răspund adesea prin cul. E o joacă periculoasă, pe care sper s-o abandonez curând. Orice organ nefolosit de atrofiază. Hai să ne muncim creierul şi să ne placă mai mult decât mare şi tare şi super.