Revolte

Dragii mei, încep prin a vă mulţumi că m-aţi renegat că n-am scris atâta timp. Ca de obicei, tehnologia m-a depăşit şi din motive pe care nimeni din cei prezenţi n-au reuşit să le înţeleagă, laptomul meu capta wireless numai preţ de maxim 2 minute apoi se bloca, trebuia deconectat şi reconectat. Pentru nervii mei asta a fost otravă curată.

Vă scriu din aeroportul din Viena, unde minunata companie SkyEurope a anunţat o întârzâiere de 2 ore pentru zborul spre Bucureşti.

Noroc că lumea e mică şi m-am întâlnit deja întâmplător cu doi cunoscuţi.

Urmează în săptămâna care vine să vă zic ce şi cum fu, să v-arăt şi nişte poze şi pe-aceia dintre voi care mai sunteţi studenţi să vă conving să aplicaţi la anul la şcoala asta de vară.

Acum vă împărtăşesc doar bucuria pe care am resimţit-o, împreună cu o echipă fantastică din  care a făcut parte şi Cosmin Buteică, atunci când la finalul unei săptămâni solictante am fost chemaţi pe scenă de două ori:

Am primit premiul I cu proiectul nostru din cadrul secţiunii Inovaţie şi Management (am creat conceptul şi strategia unei comunităţi online a celor pasionaţi de antreprenoriat social, pe care încercăm s-o şi implementăm în lunile ce urmează) şi apoi locul I pentru cea mai bună prezentare, premiu pentru care au concurat echipele din toate cele trei secţiuni: Inovaţie şi Management, Management Turistic şi Arhitectură.

Am stârnit aplauzele audienţei, am uimit juriul prin răspunsurile la întrebări şi am uitat de nopţile nedormite şi de tensiunile iniţiale din cadrul echipei, tensiuni ce ne-au dus la o apropiere neaşteptată: eram doi români, un ceh,  o nemţoaică, un austriac şi o italiancă, fiecare cu o pregătire şi cu pasiuni diferite.

Premiul ne-a uns la inimioară: O invitaţie cu costuri de participare şi cazare incluse la Forumul European al CEE, care va avea loc la Velden, Austria, de pe 16 pe 19 septembrie.

Vă mai povestesc curând.

Cu lacrimi în ochi şi cu emoţii mari de tot, azi chiar am ţinut ultimul discurs informal în calitate de manager BIRD. Azi au fost alegeri în BOS, noi bătrânii ne-am retras şi am făcut loc tineretului cu viitor măreţ. Cei care or să fie la conducere anul ăsta sunt:

• Ciprian Vintilă – Preşedinte

• Andreea Paraschiv – Marketing Manager

• Maria Nistor – PR Manager

• Florian Besnea – Advertising Manager

• Simona Lascu – BOS International Relations Department (BIRD) Manager

• Mihaela Dudescu – HR Manager

• Cristina Stanciu – Sales Manager

• Radu Bălan – Finance Manager

Felicitări noului Board şi mult spor în tot ce-o să facă. Cele mai mari emoţii m-au încercat când Simona a fost numită Manager BIRD şi nu pot decât să fiu mândră de ea, să mă gândesc cu jind la toate şedinţele la care nu o să mai iau parte, la toate apelativele păsă pe care nu o să le mai strig pe bună dreptate şi să îmi iau legâmântul că voi sprijini BOS cu multă pasiune şi de-acum înainte, de astă dată în calitate de Alumnus.

Să fie într-un ceas bun, copii şi să ne reunim cât mai des şi cât mai intim

Una dintre universităţile la care am fost admisă pentru master a fost Bi Norwegian School of Management din Oslo, Norvegia. Din păcate, a fost nevoie să-i refuz din cauza costurilor de viaţă prea mari şi a faptului că bursa primită îmi acoperea doar taxele de studiu.

Ceea ce însă o să subliniez aici e modul în care am fost tratată:

• înainte să trimit dosarul de candidatură, am adresat biroului de informaţii câteva întrebări pe email. Mi s-a răspuns la toate în maxim două zile, dar de cele mai multe ori în câteva minute.
• Mai toate răspunsurile au fost în română, deşi eu adresasem întrebări în engleză, pentru că una din persoanele care se ocupau de admitere era din România.
• Imediat după ce am primis răspunsul prin poştă, înainte să le trimit emailul de refuz am primit email prin care mi se spunea că dosarul cu răspunsul ar fi trebuit să ajungă.
• am ştiut pas cu pas în ce stadiu al procesării de află dosarul meu.
• Acum câteva zile am primit un email prin care mi se cerea în mod politicos să răspund întrebărilor unui sondaj prin care ei încearcă să afle de ce am ales să aplic la universitatea lor, plus câteva date psiho-demografice despre mine.  Pentru a stimula pe toţi cei care au candidat să şi răspundă, oferă trei vouchere de câte 500 de coroane fiecare la final, prin tragere la sorţi. Studiul o să-i ajute ca la anul să ştie şi mai bine unde le sunt clienţii ţintă şi ce să le ofere în plus ca să-i atragă spre universitatea lor.

Zilele astea sunt în mod deosebit interesată de cum comunică universităţile cu publicul lor ţintă şi vă invit şi pe voi să-mi împărtăşiţi experienţe pozitive sau negative pe care le-aţi trăit sau despre care aţi auzit. Mulţumesc.

O zi faină

Aşa-i că-ţi place să critici? şi mie. Mult.E bine s-avem păreri. Mereu am susţinut asta. Da ridic altă problemă.Cât de constructive îs criticile? Tu ştii să emiţi una?

Ştii să spui despre ceva Nu-mi place/ Nu e bun pentru că….şi ar fi mai bine dacă…. ? sau te limitiezi la E naşpa şi aici se termină tătă sforţarea ta intelectuală?

Zic asta pentru că şi eu aveam destule scăpări. Îmi plăcea să critic fără să am argumente şi mai ales fără să am o idee mai bună sau să pot propune o direcţie de dezvoltare. Dar am depăşit momentul şi încerc să emit păreri numai când ele sunt relevante.

Pe acelaşi principiu moderez unele comentarii. E ok să aveţi păreri, e ok să nu fiţi de acord cu ce şi cum scriu aici dar dacă tot argumentu vostru se reduce la o invitaţie să stau în genunchi şi s-o s*g, fără să-mi explice cum să fac ca pe viitor să nu mai primesc astfel de invitaţii, mă văd nevoită să refuz. Şi invitaţia şi comentariul.

Şi mai e ceva unde noi, în ansamblu, avem de lucrat: Modul cum primim o critică. Uite o metodă bună de tot, pe care eu am adaptat-o din ce se întâmpla în Organizaţia Tineri pentru Tineri.

Acolo lucram în echipă şi după orice proiect ne adunam faţă în faţă şi dădeam feedback fiecărei persoane, pe rând pe modelul Mi-am simţit când/ nu m-am simţit bine când pentru că …. . Iar persoana care primea avea dreptul să spună doar Mulţumesc Atât. Fără justificări, fără să explice, fără să contrazică. Nu se intra în dezbateri inutile dintr-un motiv foarte simplu: Nu puteai să-i spui unui om că nu are dreptate că a simţit ceva. Că n-aveai tu de unde să ştii ce-a simţit el sau să-i spui că e greşit modul în care a simţit.

Şi aici depinde de fiecare om, de inteligenţa lui şi de puterea lui de adaptare: Poate el să înveţe ceva din critica respectivă? Poate el să evalueze dacă merită să se schimbe, dacă e pertinent sfatul, poate să accepte că ceva nu merge bine şi mai ales poate să evolueze sau doar se frustrează cânt este criticat?

Eu merg pe prima variantă. Voi?

Pentru că postul anterior a stârnit întrebări ceva mai profunde, zic să începem cu începutul şi să vedem de ce beau oamenii de fapt.

Încep eu: beau băuturi alcoolice slabe, le prefer pe cele dulci şi o fac pentru gust. Îmi place mult vinul alb şi nu mă dau un lături de la un pahar de lichior (doar unul).Au fost momente în viaţa mea (le număr pe degetele de la o mână) când am băut şi tequila şi atunci a fost din cauza anturajului.

Eram în preajma celor mai buni prieteni, s-a decis cu majoritate de voturi că bem câteva shoturi şi m-am lăsat în voia momentului, deşi mi-am făcut câteva calcule dinainte: am decis că mă opresc singurică când simt nevoia, eram aproape de casă şi ştiam că nu-mi poate face nimeni rău, că eram numai între prieteni. Am râs mai mult ca de obicei şi am început să fac mărturisiri amuzante. Nu mă bate gândul să încerc din nou.

Voi?