Cetesc acum Lovemarks, de Kevin Roberts (mulţumesc unui prieten pentru că mi-a împrumutat-o). De aici, vă împărtăşesc :
Vă amintiţi definiţia diferenţei dintre angajament şi implicare? Pe o farfurie cu şuncă şi ouă, porcul şi-a luat angajamentul, găina este doar implicată.
Am cetit de curând o carte extraordinară, una din cele mai bune din ultima vreme: Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă. Mulţumesc tânărului Vlad pentru inspiraţia de a mi-o fi dăruit cu ceva vreme în urmă.
De aici, am să vă împărăşesc câteva fragmente care m-au mişcat:
Cetesc acum Citadela, de Saint- Exupéry. De aici vă împărtăşesc următoarele:
Dacă sunteţi cuminciori şi-mi daţi de ănţeles că vă place, revin şi cu alte fragmente. E o carte excepţională.
Am participat acum două zile la ceremonia de absolvire a unor prieteni de la REI (Relaţii Economice Internaţionale), ASE.
M-am emoţionat când a urcat decanul pe scenă, pentru că n-am mai auzit demult atâtea aplauze şi pentru că rar se întâmplă ca atât de mulţi studenţi să placă un profesor.
Profesorul Silviu Neguţ este cu siguranţă o persoană iubită şi respectată de către studenţi şi vorbesc aici de soiul ăla de respect care nu se câştigă prin frică. Nu-l mai văzusem niciodată, dar am auzit mulţi studenţi vorbind de bine pe domnia sa.
Un om blând care a ţinut un discurs emoţionant studenţilor, care deşi ar fi putut să folosească cuvinte preţioase şi să epateze prin cunoştinţele sale a vorbit aşa cum un părinte îi vorbeşte unui fiu.
A dat sfaturi simple la final de facultate, rugându-i pe tineri să nu permită vreodată capului să devină un simplu detaliu de simetrie arhitectonică.
Că tot n-am timp în vreme de sesiune să emit gânduri proprii, vă mai delectez cu ce mai aud de pe la unii, de pe la alţii. Cer încă o săptămână de îngăduinţă şi-mi reintru în formă 
Azi vă zic despre ce-am auzit la evenimentul de lansare Tineri Antreprenori, unde un tânăr tare cul – Paul Olteanu a afirmat: (şi aici parafrazez)
Hai să încetăm a mai vrea viitor pentru tinerii României şi hai să creăm tineri pentru viitor!
Ce înţeleg eu? Nu mai staţi cu mâna-ntinsă, copii! Puneţi mâna şi construiţi-vă singuri!
Mâine dimineaţă de tor examen…. Acum învăţ, deşi aş face orice altceva. Mi-am amintit una din definiţiile scurte ale sinergiei pe care le-am auzit la curs şi m-am gândit că poate vă interesează:
1+1=3
Şi dacă tot aberez la ora asta, vă mai împărteşesc ceva ce-am auzit la conferinţele Top Talents 2009 (Şi din păcate iar nu-mi amintesc cine a spus-o):
 Dacă eu am un măr şi tu ai un măr şi facem schimb, în final eu am un măr şi tu ai un măr.
Dacă eu am o idee şi tu ai o idee şi facem schimb, în final fiecare avem câte două idei.
Cele ce urmează erau scrise pe un slide al unei persoane pe care nu mi-o amintesc, în timpul prezentărilor de la Top Talents. Vă povestesc curând mai multe despre programul în cauză, până atunci însă vă invit să meditaţi:
În fiecare dimineaţă, în Africa se trezeşte o gazelă. Ştie că trebuie să alerge mai repede decât cel mai iute leu, căci altfel va fi omorâtă.
În fiecare dimineaţă, în Africa se trezeşte un leu. Ştie că trebuie să fie mai rapid decât cea mai înceată gazelă, căci altfel va muri de foame.
Nu contează că eşti leu sau gazelă!
Când răsare soarele ar fi bine să o iei la fugă!
Â
He who makes a beast of himself gets rid of the pain of being a man. Samuel Jhonson
Eu am găsit citatul în cartea Liar´s Poker, de Michael Lewis, cu care mă delectez de ceva zile. O recomand tinerilor cu vise măreţe.
Aşa i-a spus Johnny Răducanu unei domnişoare din primele rânduri, în timpul concertului ţinut acu vreo două săptămâni în Aula Magna, cu ocazia împlinirii a 97 de ani de existenţă a Măreţei Academii de Studii Economice. Domnişoara se pregătea să-i înmâneze un bileţel scris de un prieten de-al artistului şi aştepta cumincioară finalul melodiei. Johnny Răducanu însă n-a mai putut aştepta şi şi-a întrerupt cântarea pentru a-i face mărturisirea de mai sus.
A fost pentru prima dată când l-am ascultat live şi am zâmbit continuu. Inutil să vă descriu ce-nseamnă jazzul cântat de Johnny Răducanuşi ai săi prieteni, dar vă pot spune că spectacolul în sine n-a fost dat decât într-o proporţie foarte mică de muzica în sine.
Johnny Răducanu a privit cu poftă în decolteul tinerelor aseiste, ne-a mărturisit că el e un simplu muzicant faţă de Enescu, un muzician, i-a înjurat cu poftă pe securişti şi i se lumina faţa ori de câte ori simţea că-i armonie între el şi spectatori.
Glumea cu cei din trupă, îi încuraja, îi felicita, improviza şi trăia fiecare secundă. Fredona fiecare piesă, cânta cu ochii închişi şi cine ştie pe ce meleaguri evada în tot timpul ăla. A glumit şi-n engleză, şi-n franceză, ca să ne dea de înţeles că nu-i un oarecare şi aştepta ca un copil năzdrăvan să-l provoace careva, ca să-i răspundă imediat.
La început şi-a prezentat colegii de trupă, minunându-se şi el în timpul propriului discurs de cât de performanţi sunt fiecare din ei, iar la final a zis simplu: Iar eu sunt Johnny Răducanu, despre mine am auzit că scrie şi pe Internet…
Vi-l recomand cu căldură, fie că sunteţi iubitori de jazz sau nu, măcar pentru a-i admira calităţile de showman şi pentru a lua o lecţie gratuită de sinceritate.
*Mulţumesc Ancăi pentru invitaţia la concert.
Dragi cetitori, de azi inaugurăm o nouă categorie: Vorbe de Duh.
O să postez pe-aici idei pe care le-întâlnesc în ce citesc şi care mă frământă. Sper să vă atingă şi pe dumneavostră la fel de intens ca şi pe mine.
Primu gând împărtăşit va fi azi cel al lui J.P.Morgan:
A man always buys something for two reasons: a good reason, and the real reason. (O persoană are mereu două motivaţii pentru care cumpără ceva: una foarte bună şi pe cea reală.)
Imi plac oamenii cu pareri. Si gumele de mestecat si barbatii, da astea-s deja vicii. Mai multe...