Aşa că nişte cerctători s-au gândit să vorbească cu oamenii care consumaseră deja băuturi alcoolice, să le reamintească riscurile la care s-ar supune dacă ar şofa exact cu câteva minute înaince ca ei să fie tentaţi să facă asta, apoi au măsurat intenţiile de a şofa ale celor cu care au discutat. Şi surprinzător, oamenii care discutaseră despre asta după ce au consumat alcool, au fost mai puţin înclinaţi să şofeze. Concluzia cercetătorilor a fost că atunci când oamenii nu sunt în deplinătatea simţurilor, tind să acţioneze neconform cu principiile lor, aşadar principiile trebe reamintite când simţurile îs alterate.

Şi aşa s-ar putea explica de ce deşi mulţi oameni îs conştienţi de pericolul infecţiilor cu transmitere sexuală şi de necesitatea utilizării prezervativului pentru a le preveni, atunci când sunt cât pe ce să, aceiaşi oameni convinşi de pericol decid uneori să sară peste pasul important al utilizării prezervativului. Şi profa ne-a provocat să gândim în mod similar şi să găsim soluţii pentru a comunica pericolul exact atunci când e cel mai eficient, adică exact când oamenii îs excitaţi.

Şi m-am gândit cum ar fi să ai un device prin cameră sau în locul în care faci cel mai des sex care să măsoare nivelul hormonilor  (ar fi ideal să se poată din aer, că din sânge e greu de implementat )si fix când ţi-e lumea mai dragă să înceapă un mesaj din ăla grav şi cu nuanţă de blestem care să-ţi amintească ce-i de făcut. Sau să ai un device ca o brăţară, care de la un anumit nivel al tensiunii în sus să emită acelaşi mesaj de reamintire. Sau mini- şocuri electrice, ca să fie mesajul mai ferm

Alte idei vă mai vin?

El a zis aşa: Marea greşeală pe care o fac dascălii în educaţia tinerilor e că le spun adesea- Uitaţi-vă bine în stânga şi în dreapta voastră. Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Majoritatea însă vor rămâne mediocri. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul.

Adevărul este însă altul. Lor trebuie să le fie spus: Uitaţi-vă bine în oglindă! Numai unii dintre voi vor ajunge oameni mari. Luptaţi-vă să fiţi voi aceia care vor cunoaşte succesul.

Şi m-o pus pe gânduri. Că poate e într-adevăr mai productiv să lupţi mereu cu tine decât să fii mereu în întrecere cu alţii. Şi mă bucur că eu am cam fost crescută în spiritul ăsta. Mi-amintesc de colegi supăraţi de fiecare dată de note niţel mai mici, pentru că ştiau tirul de întrebări de urma acasă: Da cutărescu cât o luat? Da ixulescu?

Eu n-am avut niciodată parte de asta. Eu doar ştiam că dacă nu iau note mari, o să-mi cumpere tata gâşte şi mă trimită la câmp cu ele.

Amu nu zic că nu-i bine să te raportezi la alţii. Da dacă o faci în mod obsesiv, rişti să te îndepărtezi de la adevăratul sens al întrecerii: să te întreci mereu pe tine însuţi/însăţi.

Din fericire sau nu, şi eu mă număr printre ei şi deşi e o pacoste (diferenţa nu e mare, dar mă împiedic uneori de el şi nu prea suport să-mi fie atins) mă resemnez cu gândul că cine are degetul ăla mai mare e cocoş în relaţie (cel puţin aşa se spune de unde vin eu)

Şi mă gândeam cum ar fi să faci cadou cuiva sifilis? Şi cum ar răspunde la întrebarea: Şi ce-ai primit cadou?

Firma care le produce se numeşte Giant Microbes (daţi click pe nume să ajungeţi la site-ul lor)

Uite şi Herpes:

Şi Ciumă Bubonică, pentru Camelea

Şi penicilină, să treacă toate :

Mai jos şi-un magazin popular pentru doritoare.

* Da, voi pune şi o poză cu colega de cameră curând, însă pentru primele zile mi-e cam ciudat să-i cer să-i fac o poză. Nu suntem încă atât de intime. Se plimbă totuşi în lenjerie intimă prin cameră, deci o să-mi fie uşor să ne apropiem . Răbdare, prieteni, răbdare.

Husband always insisted on making love in the dark.
After 20 years wife turns on the light, finds him holding a vibrator.
She goes balistic, “You impotent bas*ard! How could you lie to me all these years?”
Husband looks her straight in the eyes & calmly says, “I’ll explain the toy, you explain the kids…..

Şi legat de ea, iată răspunsul pe care i l-am promis unui bun prieten care mă citeşte: primul, al treilea, al patrulea şi al cincilea.

• o cireşică într-un loc strategic
• paste
• o lingură
• o focă, un câine, un purceluş, un arici
• Câteva doze de RedBull
• o pâine
• şerveţele
• un vibrator
• o şapcă de manelişti
• o pereche de ochelari
• o pălărie,
• nişte bileţele pe care le-am lipit de ea şi pe care am scris mesaje ce nu ştiu dacă am voie să le reproduc
• un castron

Lista e deschisă. Încă doarme. Poze nu pun deocamdată, că o să mă schingiuiască. Ne-am gândit să-i smulgem o sprânceană, că am văzut noi într-un filmuleţ, dar ţinem prea mult la ea.

Voi cum v-aţi chinuit colegii de cameră? Facem şi noi un ghid aicişa pentru generaţiile viitoare?

Update: între timp, Cami s-a gândit că ar fi mai bine să pescuim toate obiectele din pat şi să-i arătăm pozele peste o lună. Poate nu citeşte blogul