În conversaţiile cu sora mea se ajunge adesea la subiectul muncă. Ea predă limba română, iar admiraţia mea pentru profesori e în general mare şi, în mod particular pentru ea, extraordinar de mare. Că ştiu că e un job unde dacă har nu e, nimic nu e. Iar har fără dăruire tot la nimic duce. Şi mi-e drag de ea că ştiu câtă minte şi cât suflet pune în fiecare din elevi (pe care îi numeşte “copiii mei”; şi le ştie eforturile şi fricile şi micile şi marile victorii, precum şi inerentele eşecuri şi ştie cum să facă din orice întâmplare de-a lor energie nouă din care îi hrăneşte pe ei, se hrăneşte pe ea şi evident, mă hrăneşte şi pe mine). Iar jobul ei presupune şi teste şi corectat de teste şi, desigur, perle :). Şi aici voiam să ajung acum. Că perlele sunt de cele mai multe ori dovadă de creativitate şi de spirit jucăuş, şi ambele sunt tot mai rare în lumea adulţilor. Câteva recente:

  • Cerinţă: Care este antonimul cuvântului prefaţă?
    • Răspuns: Prespate
  • Cerinţă: Alcătuiţi două propoziţii prin care să demonstraţi omonimia cuvântului “păr”
    • Răspuns (de la un băieţel):
      • Am un păr bogat pe cap
      • Mi-am epilat părul de pe picioare
  • Cerinţă: Alcătuiţi două propoziţii prin care să demonstraţi omonimia cuvântului “ceară”
    • Albinele fac ceară
    • Am ceară în urechi 🙂
  • Cerinţă: Daţi exemple de expresii care conţin cuvântul “gură”:
    • Răspunsuri:
      • gură cască
      • gură cât o şură
      • mânca-ţi-aş gura ta 🙂
      • stau gură-n gură cu colegul meu de bancă (sensul dorit era “stau mereu de vorba cu …”)

|||

Am găsit o emisiune faină, online, de satiră şi o recomand: Periodic, făcută de Brrlog. Primele episoade sunt despre educaţia din România şi alegerile care vin. Aşa-i că o să ieşiti la vot? Mai multe despre autorii Brrlog aici

|||

Că tot mă preocupă mult dezvoltarea personală, vă recomand un articol recent scris de Vintilă Mihăilescu (iar ce scrie el, îmi place mult, în general): Dezvoltarea personală şi neoliberalismul. Şi ca să vă conving, uite ce mi-a plăcut mie:

în esența sa, modernitatea asta înseamnă: trecerea de la principiul Omul devine ceea ce este la cel conform căruia Omul este ceea ce devine

|||

Printre lecturile mele recente se numără şi Zero to One/ De la 0 la 1 (o carte despre inovaţie şi antreprenoriat), scrisă de Peter Thiel – unul din cofondatorii PayPal (mulţumesc de cadou, Cristi 🙂 ). Mai multe despre Peter Thiel aici. Recomand lectură suplimentară până să hotărâţi dacă vă place sau nu de el. Eu deocamdată am hotărât că-mi plac câteva din ideile lui. Şi fireşte că vă zic şi vouă:

  • p. 5: Whenever I interview someone for a job, I like to ask this question: “What important truth do very few people agree with you on?” […] Actually, it’s very hard to answer. […] Brilliant thinking is rare, but courage is in even shorter supply than genius.
  • p. 10: In the most dysfunctional organizations, signaling that work is being done, becomes a better strategy for career advancement than actually doing work (if this describes your company, you should quit now).
  • p.10: Positively defined, a startup is the largest group of people you can convince of a plan to build a different future.
  • p.23: The business version of our contrarian question is: what valuable company is nobody building? […] Creating value is not enough – you also need to capture some of the value you create.
  • p.40: Winning is better than losing, but everybody loses when the war isn’t one worth fighting.
  • p.48: What does a company with large cash flows far into the future looks like? Every monopoly is unique, but they usually share some combination of the following characteristics: proprietary technology (e.g. Google’s search algorithms), network effects (e.g. if all you friends are on Facebook, it makes sense for you to join Facebook, too), economies of scale (e.g. if your product is a software, the marginal cost of producing another copy of the product is close to zero) and branding (e.g. a powerful way to claim a monopoly)
  • p. 53: Every start-up is small at the start. Every monopoly dominates a large share of its market. Therefore, every startup should start with a very small market. […] The reason is simple. It’s easier to dominate a small market than a large one.
  • p. 119: Company culture doesn’t exist apart from the company itself: no company has a culture; every company is a culture. A startup is a team of people on a mission, and a good culture is just what that looks like on the inside.
  • p. 120: So we set up to hire people who actually enjoy working together. They had to be talented, but even more than that they had to be excited about working specifically with us. That was the start of the PayPal Mafia.
  • p. 152: The 7 questions that every business should answer:
    • The engineering question: Can you create breakthrough technology instead of incremental improvements?
    • The timing question: Is now the right time to start your particular business?
    • The monopoly question: Are you starting with a big share of a small market?
    • The people question: Do you have the right team?
    • The distribution question: Do you have a way to not just create but deliver your product?
    • The durability question: Will your market position be defensible 10 and 20 years into the future?
    • The secret question: Have you identified a unique opportunity that others don’t see?
  • p. 173: Out of the six people who started PayPal, four had built bombs in high school. Five were just 23 years old – or younger. […] The six of us could have been seen as eccentric.

Written by raluca

Zambesc si rad mult. Uneori sarcastic

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *