Am găsit postul ăsta în draft. Din 2014 😛
Partea a V-a se voia a fi ultima şi zic că nu-i prea târziu (niciodată nu e, apropo). Aşadar, după câteva ajustări minore, iată ultimele notiţe de acolo:
Amatoare de crâşme, cum mă ştiţi, am încercat câteva şi în Portugalia. Iar de altele numa’ m-am apropiat, dar suficient de tare cât să ştiu dacă mi-aş aciua cu drag foamea sau setea acolo cândva. Am mai menţionat câteva în posturile de până acum, însă merită şi-o abordare mai structurată (sunt amatoare şi de structură, nu numai de crâşme 😉 ).
Să începem cu Lisabona. Acolo recomand cu căldură – şi repet nota de mai sus: chiar dacă n-am consumat în toate, în unele am intrat doar să iau pulsul (cum ar fi să mă fac medic de cârciumi…şi să iau mereu pulsul, iar unde e nevoie să fac şi intervenţii…am să mă mai gândesc la asta):
- Cafenele şi baruri:
- Martinho da Arcada – e în Praça do Comercio, prima în care am oprit, ne-a plăcut aspectul vintage (am aflat apoi că e deschisă din 1782) şi că ne ţinea aproape de apă şi de agitaţie. Fan înrăit al cafenelei a fost şi Fernando Pessoa şi dacă tot am ajuns la el, recomand şi nişte poezii (iar dintre cele de acolo, mai cu seamă “Ultimul poem”)
- Cafe a Brasileira – e foarte aproape de Largo de Camoes, adică piaţa de unde începe turul gratuit de care v-am zis aici. Şi a fost şi ea unul din locurile preferate de Pessoa
- The Park – v-am povestit de el aici
- Cafe Nicola – aproape de gara Rossio, are muulte sortimente de cafea gourmet
- Terasa Hotelului Bairro Alto şi Terasa Hotelului Chiado – cele două baruri cu privelişte frumoasă de care v-am zis aici
- DeliDelux – foarte aproape de staţia de metrou Santa Apolonia – care e şi bar şi magazin de delicatese – am văzut acolo şi cutii din cel mai bun ceai pe care l-am băut vreodată – Marco Polo, de la Mariage Frere (ceea ce-mi aminteşte că au trecut mai bine de 3 ani de când nu m-am mai bucurat de el, am să-l caut din nou în Bucureşti, cândva era la Trinagle D’Or, care însă cred că s-a închis)
- Îngheţată
- Santini – aproape de staţia de metrou Baixa-Chiado
- Fabrica de Felicita – mi-a plăcut chiar mai mult decât Santini
- Pasteis de Nata
- Belem – e locul cu reţeta originală. Nu-mi dau seama dacă timpul petrecut la coadă face produsele să fie mai bune. Cert e că sunt cele mai bune pasteis de nata din cele gustate de mine 😛
- Manteigaria – e în piaţa Luis de Camoes şi aici se vede, dincolo de un geam, toata munca din spate (frământat, aşezat aluatul în forme, turnarea umpluturii, coacere. Yummy). Când sunt scoase din cuptor, un domn sună dintr-un clopoţel, ca să ştie muşterii din jur că au privilegiul să cumpere ceva proaspăt. Am mai povestit aici de ele
- Aloma – accesibilă mai uşor, sunt mai multe locaţii în centru
- Mâncare bună
- Esperanca da Se (pizza)
- Mercado da Ribeira – e de fapt un food court, cu multe standuri de mâncare şi băutură şi cu mese şi scaune în centru
- Sr Vihno – aici se ascultă muzică fado cântată live, iar dacă vă încântă mâncarea, să mulţumiţi la final bucătarului şef. Direct în româneşte, că e din Baia Mare :). Am mai povestit aici
În Cascais, mi-a plăcut mult Moules and Gin, care, aşa cum îi spune şi numele, oferă amintiri de neuitat cu midii şi gin :), iar în Nazare, ne-am oprit la Maria do Mar, unde ne-am simţit ca în sufrageria unor prieteni.
Cam atât cu Portugalia, sper să o revăd curând. N-aş zice nu unei şederi prelungite acolo, poate când voi dori să scriu cartea despre cum am învăţat să cânt la ţambal şi m-am alăturat unui taraf care cântă seară de seară în restaurantul / barul pe care l-am deschis împreună cu un prieten, ca să aibă oamenii iubitori de viaţă, ca noi, un loc unde să-şi hrănească şi să-şi astâmpere de sete sufletele. N-am început încă lecţiile de ţambal, dar simt că se apropie momentul 😉
