Fotbal. Ce-am înțeles eu.

M-am regasit ieri, la ceas de seară, în Museumplein, un locșor din Amsterdam unde s-o proiectat pe un ecran gigantic marele meci. Și-am stat cumincioară într-o mulțime portocalie, fumătoare de fericire și iubitoare de bere. Și-am învățat că suporterii se bucură nu numa la gol, dar și la reluare. La fel de pasional. Și că olandeza nu sună bine nici măcar cântată. Și că în tramvai nu mai contează dacă ai bilet sau imediat după ce o bătut Olanda :DRead more …

Mu*sta din tramvai

Ca să puteţi închipui cât mai corect întâmplarea, am să vă spun că e tare greu, spre imposibil, să te urci în tramvaiele din Amsterdam fără bilet. Pentru că se intră pe două uşi: una e cea din faţă, unde stă vatmanul şi n-ai cum să te strecori fără să te vadă. a doua e pe la coada tramvaiului, e o uşă dublă, pe care oamenii intră de obicei civilizat, unu câte unu. În faţa uşii e cabina controlorului. E practic o cutiuţă de sticlă, în care stă pe scăunel acest controlor care…Read more …

Calmul ce-am pohtit

M-am plimbat zilele trecute cu  un tânăr viitor regizor din România, venit în vizită în Olanda şi cu un alt prieten, student şi el aici ca şi mine. Şi tot comparând cum e aici, cum e acasă, cum e mai bine, cum e mai rău, Cosmin (prietenul student icişa) a zis că de când locuieşte în Amsterdam nu mai e aşa nervos. Şi m-am tot gândit la asta de-atunci. Eu nu-s nervoasă în general, da parcă în Bucureşti mi se întâmpla adesea: să înjur şoferi care opreau fix pe trecerea de pietoni. să…Read more …

Haitele de câini

În Bucureşti stăteam în Moxa, zonă centrală, sigură, destul de bine păzită, o grămadă de insituţii publice prin jur, deci din punctul ăsta de vedere  nu mi-era teamă să vin acasă târziu, singură. Altceva mă terifia. Întâlnirea cu câinii. Pe străduţa aia de la Moxa îs mulţi câini, care se fac şi mai mulţi din când în când. Şi care câteodată erau agresivi. Nu m-a muşcat niciunul dar când mă lătrau îngheţa sângele în mine şi nu mai puteam să fac niciun pas. Salvarea venea de obicei de la oameni întâmplător prin zonă…Read more …

E vorba de principiu

Am ieşit ieri târzior de la birou, mi-am calculat exact timpul la care să ies ca să prind tramvaiul exact când pleacă şi apoi- după două staţii să prind imediat autobuzul în care trebuia să mă urc ca să ajung acasă. Numa că nu s-o potrivit socoteala. Ce-i drept, era cam pe muchie de cuţit. Aveam sub un minut să cobor din tramvai şi să ajung în autobuz. În principiu, ar fi trebuit să-mi iasă. Da exact cân mă apropiam de autobuz, am văzut cum s-o închis uşile şi cum o luat-o din…Read more …

Despre olandezi- Partea a III-a

Unul din lucrurile care m-o fascinat la olandezi e cum socializează ei în crâşme. Umblată fiind mai ales prin crâşme din România, îs învăţată să stau la o masă, să discut la căldurică, sau vara la terasă, privind în ochişori pe cel/cei cu care îs la masă. Şi ştiţi şi voi cum e: Câteodată nu-s locuri la masă şi hoinărim prin multe localuri până să ne aciuăm pe undeva. Ei bine, olandezii nu fac asta. Lor le place în picioare. Ce vedeţi mai jos e ceva obişnuit prin crâşmele lor: Sigur, e şi…Read more …

Invazia şoarecilor

Le-am tot plâns de milă unor prieteni de aici care stau într-un cămin în care locuiesc şi şoareci. Multe familii de şoareci. Apoi m-am întâlnit cu un maus din ăsta în supermarket, pe la ora închiderii. Apoi am primit cadou un şoarece de pluş într-o cutie de bomboane de la un prieten care-mi cunoaşte fobia. Apoi m-am întâlnit cu un alt şoarece la cantina de la facultate când din fericire eu doar stăteam la masă şi nu mâncam nimic. Mânca el, sub o masă de lângă mine. Apoi am fost la Zoo (şi…Read more …

Diplomaţie

V-am mai povestit de colega mea de cameră din Austria. Cu care mă înţeleg foarte bine. Un lucru m-a frapat la ea, dar am reuşit să trec şi peste asta. Lipsa de diplomaţie. Sau nici măcar nu cred că e asta, ci dimpotrivă, e o diplomaţie cu care eu nu sunt obişnuită. I-am oferit cozonac cu vişine, trimis de mama, de acasă. Şi aceia dintre voi care aţi avut ocazia să gustaţi din el, ştiţi că e minunat şi e cel mai bun din lume (normal că exagerez, că e vorba de mama…Read more …

Artiştii Străzii

Tu le-ai da bani? Ăsta mic şi murdar dansa pe o muzică tare ritmată şi din când în când arunca vopsea pe pânză. Iar el a înghiţit o sabie. Lungă. Apoi se juca cu flăcările. În timp ce sabia era încă în el. De el mi-a plăcut pentru că zâmbea continuu în timp ce făcea giumbuşlucuri.Read more …

Căţei cu stăpâni civilizaţi

În Vondelpark, unul din cele mai frumoase parcuri ale Amsterdamului, e voie cu căţăi. Dar numai dacă au stăpâni cu bun simţ. Care să le strângă mizeria. Ca să nu se joace copiii cu materii fecale a doua zi. Iar în caz că au uitat să-şi ceva cu care să strângă, au la dispoziţie nişte punguţe gratuite pe care le pot lua din cutiile astea, care-s la tot pasul.Read more …