Neşlefuite (8) Când o sa fiu mare. Prin Ferentari. De Crăciun

Pe la 5-6 ani, visul pentru când urma să mă fac mare era să devin taxatoare de bilete în tramvai, aşa cum am mărturisit şi aici. Motivul era simplu: mergeam adesea cu mama cu tramvaiul, iar ea îi cunoştea pe cei şi cele care aveau acest rol în tramvai. Şi zi de zi aflam poveşti. Ei mereu aveau câte o păţanie cu vreun călător şi erau bucuroşi să povestească chiar de multe ori ce şi cum s-a întâmplat. Intrau cu uşurinţă şi alţi călători în vorbă, iar eu nu concepem muncă mai frumoasă…Read more …

Porneşte-l

Am un nepoţel de aproape trei ani pentru care am făcut tot ce mi-a stat în putinţă să mă văd cu Moş Crăciun. Fireşte că am şi reuşit, apoi am discutat prieteneşte despre cadoul pe care eu îmi doream ca nepoţelul să-l primească: un urs mare de pluş, pufos peste măsură şi cu un cap mai înalt decât copilul norocos să mă aibă mătuşă. Sigur, aici apare o coincidenţă - şi anume că exact un urs imens mi-aş fi dorit şi eu când eram mică, dar moşul nu era aşa receptiv pe vremea…Read more …

Ce treabă aveți cu iepurașu’?

Tot aud lumea iepurind în stânga și-n dreapta: ce ți-a adus iepurașu, te-i întâlnit cu iepurașu, ai vazut iepurașu?!?, mai mâncăm și urecheați de ciucalată și nu înțeleg când ne-o luat valu așa tare. Eu de iepuraș am auzit prin clasa a 5-a, am încercat să-i induc lu mama că ar trebui să primesc cadouri și m-a expediat rapid: ce iepuraș, de unde-o apărut și moda asta? Și de unde până mai ieri am acceptat că n-are ce căuta iepurele în viața mea, că o fost introdus cu forța și pentru scopuri murdar…Read more …

O agendă. O Viagra

Toată viaţa mea ( o vecie) am fugit de orice însemn care mi-ar fi ştirbit părerea de sine. Păi eu puteam să le fac pe toate. Eu puteam să ţin minte pe toate. Puteam să ţin ordine în haosul din jurul meu şi să-mi reuşească toate, chiar dacă uneori pe ultima sută de metri şi cu tensiune galopantă. Şi n-aş fi scris într-o agendă pentru nimica în lume. Pentru că în ochii mei şi ai lumii, o agendă spunea clar şi tare: Nu pot să ţin minte tot. Încep să încurc lucrurile. Nu…Read more …

Ce-am făcut cu primul salariu

Aşa cum am zis aicişa, aveam oareşce dubii cu ce-o să se întâmple cu primul salariu. Am apreciat sugestiile fiecăruia dintre voi, iar unele dintre ele mi-o mers la suflet. Vă sunt datoare cu un răspuns. Aşadar, am hotărât că primul salariu vreu să fie dăruit. Celor mai importanţi oameni din viaţa mea. E vorba desigur de familie, prieteni apropiaţi şi câţiva profesori care mi-au netezit calea în viaţă. Cel mai drag mi-o fost să cumpăr cadouri nepoţilor, că am stat muuult de tot printre jucării :D. Nu-s toate cadourile luate, dar finalizez…Read more …

Invazia şoarecilor

Le-am tot plâns de milă unor prieteni de aici care stau într-un cămin în care locuiesc şi şoareci. Multe familii de şoareci. Apoi m-am întâlnit cu un maus din ăsta în supermarket, pe la ora închiderii. Apoi am primit cadou un şoarece de pluş într-o cutie de bomboane de la un prieten care-mi cunoaşte fobia. Apoi m-am întâlnit cu un alt şoarece la cantina de la facultate când din fericire eu doar stăteam la masă şi nu mâncam nimic. Mânca el, sub o masă de lângă mine. Apoi am fost la Zoo (şi…Read more …

Sifilis Cadou

Am intrat la American Book Store în Amsterdam şi am găsit undeva pe lângă zona dedicată jocurilor pe calculator (unde erau inclusiv cărţi, postere, hărţi, jucării din WOW şi unde, deşi nu înţeleg fenomenul, am zăbovit puţin) jucării pentru copii mari. Erau din pluş şi reprezentau viruşi, bacterii, microbi şi alte entităţi  colorate şi vesele. Şi pe fiecare etichetă scria ce e şi ce boală provoacă. Şi am găsit şi spirocheta Treponema Pallidum, care provoacă sifilisul (şi căreia îi ştiam forma din vremurile Tineri pentru Tineri....eheee, ce vremuri :D ), care mai era…Read more …

Din jurnalul Oanei Pellea

Cristina, o prietenă de-a mea şi-o cititoare a blogului, mi-a făcut, cu ajutorul unor alţi doi prieteni (vă mulţumesc, Dan şi Monel), unul din cele mai frumoase cadouri de când sunt aici, în Amsterdam: Jurnalul Oanei Pellea. Pentru că, evident, m-am regăsit în câteva din momentele dramatice ale vieţii ei şi pentru că mi s-au întipărit unele replici, am să vi le împărtăşesc: Dacă umbra după noi va rămâne dreaptă, ce contează că ne trage pământul şi ne cocoşează de ajungem să ne sprijinim în baston? De fapt, nu ştiu dacă ne apasă…Read more …

Iarăşi fără de cuvinte

Scenariul a fost asemănător cu cel de atunci. Mă grăbeam să plec spre şcoală, mă îmbărbătam pentru a face faţă ploii de afară şi a sunat telefonul, de data asta. Iarăşi olandeză, iarăşi am cerut engleză, iar am aflat că mă aşteaptă ceva jos. Şi pachetul era la fel ca data trecută şi am semnat extaziată şi am fugit spre cameră ca un copil care-a stat tot anul cuminte şi tocmai a găsit cadoul sub pom şi care nu mai poate să-şi coordoneze mişcările în încercarea de a desface cât mai repede. Şi…Read more …

De ce beu

Deşi oricum beam mult ceai şi înainte (şi fetele de la 124 sigur au în minte biroul meu şi 4-5 căni cu ceai pe el în fiecare dimineaţă :D ), de la o vreme încoace, parcă beu cu şi mai mult spor. Pentru că am o nouă cană :DRead more …