Portugalia. Locuri de pierzanie culinară şi bahică. Partea a V-a (şi ultima)

Am găsit postul ăsta în draft. Din 2014 :P Partea a V-a se voia a fi ultima şi zic că nu-i prea târziu (niciodată nu e, apropo). Aşadar, după câteva ajustări minore, iată ultimele notiţe de acolo: Partea I e aici Partea a II-a e aici Partea a III-a e aici Partea a IV-a e aici Amatoare de crâşme, cum mă ştiţi, am încercat câteva şi în Portugalia. Iar de altele numa' m-am apropiat, dar suficient de tare cât să ştiu dacă mi-aş aciua cu drag foamea sau setea acolo cândva. Am mai menţionat…Read more …

Ora închiderii

Ca un veritabil om al crâşmei (şi zic asta atât pentru că efectiv am crescut într-o cârciumă, strâns legata de fusta mamei care lucra acolo, cât şi pentru că, om pe picioarele mele fiind, ador atmosfera de cârciumă şi în câte-un astfel de loc mă simt eu cel mai bine, fie să lucrez, fie să citesc, fie să stau la poveşti cu prieteni sau cu necunoscuţi cu limbi dezlegate de licori ce deţin adevărul), mă supăr teribil când văd că se încalcă una din legile fundamentale nescrise ale acestor lăcaşuri de pierzanie. 2255Read more …

Cum scoți răul din tine

Stau cuminte la Coftale și scriu. Scot răul din mine. Am avut niște săptămâni destul de încărcate și simt că vin altele după chipul și asemănarea celor ce-au trecut. Mi-e alături un suflet la fel de dornic să scoată răul. Cu degetele fugind rapid pe tastatură și cu ochii când întunecați, când luminați după cum dictează ALT TAB, ne pregătim să încheiem ziua liniștit. Oprim motoarele și dăm timp elicelor să se oprească și ele. Asta fac azi. 2248Read more …

Idei de rumegat #3

Continuăm seria cu idei dinspre şi despre alte bloguri şi pe care le dau mai departe cu un articol îmbătător despre alcool. (Celelalte posturi din serie aici). Fascinaţia mea pentru oameni care închină un păhăruţ, mai degrabă decât se-nchină şi care se tem de blestemele lui Bacchus, mai degrabă decât de ale neamurilor începe din copilărie, de când crâşmele prin care umblam îmi pictau în detaliu, c-o mână tremurândă,  viaţa în versiunea ei nenorocită. După ani de muncă printre beţivi, mama ştia cum să le vorbească, cum să-i trimtă acasă la ora închiderii, cum…Read more …

Cârciumile ca punct de reper

În Botoşani propuneam adesea să ne vedem în faţă la câte-o cârciumă. În faţă la Cireşarii, la El Paso, La Strada. Adresele de domiciliu sau de muncă ale cunoscuţilor se exprimau cam aşa: în spate la Mioriţa, vis-a-vis de Iorgu, vis-a-vis de Unicat, desupra la Nufărul. Nu o dată am dat instrucţiuni de felul ăsta celor rătăciţi: mergi drept până vezi restaurant Podu de Piatră pe dreapta, apoi fă prima la stânga. 2081Read more …

Cu lăutarii după mine

Poate e din cauză că tata mă ruga adesea să-i fac rost de melodii cântate de Zavaidoc, Jean Moscopol, Maria Tănase, Fărâmiţă Lambru, Cristian Vasile şi câţi alţi lăutari de viţă veche... Poate pentru că mama mă purta prin crâşmele pe unde lucrau ea şi colegii ei, fiind nelipsită de la petrecerile de 1 martie, 8 martie, 1 iunie, zile de sfinţi şi zile de naştere când ospătarii închideau uşa pentru clienţi şi muzica hrănea numai sufletele lor preţ de o noapte. Ascultam cumincioară toate poveştile, dansam cu foc, alteori adormeam pe un scăunel dar…Read more …

Despre olandezi- Partea a III-a

Unul din lucrurile care m-o fascinat la olandezi e cum socializează ei în crâşme. Umblată fiind mai ales prin crâşme din România, îs învăţată să stau la o masă, să discut la căldurică, sau vara la terasă, privind în ochişori pe cel/cei cu care îs la masă. Şi ştiţi şi voi cum e: Câteodată nu-s locuri la masă şi hoinărim prin multe localuri până să ne aciuăm pe undeva. Ei bine, olandezii nu fac asta. Lor le place în picioare. Ce vedeţi mai jos e ceva obişnuit prin crâşmele lor: Sigur, e şi…Read more …

Rotunjimi

Tocmai am cetit că mesele rotunde nu au fost alese întâmplător pentru cafenelele Starbucks. În urma unui studiu, s-a descoperit că oamenii care vin singuri într-un local se simt mai bine dacă iau loc la o masă rotundă, în timp ce colţurile unei mese pătrate sau dreptunghiulare îi fac să se simtă inconfortabil şi stânjeniţi de solitudine. Aşadar, cel puţin teoretic,  singurătatea e mai uşor de stăpânit în preajma rotunjimilor. Vouă vi s epare un detaliu important?Read more …

Să-i ia dracu pe toţi!

În vremuri grele de licenţă, simt nevoia mai acută ca oricând să am păreri. Şi mă văd aproape zilnic cu prietenii mei care au şi ei păreri. Mai tot timpul. Consider că suntem oameni îndeajuns de inteligenţi încât să emitem judecăţi cam despre orice, dar azi, la o oră tare târzie, ne-au secătuit ideile. Şi eram noi, cuminciori la o masă într-o crâşmă obscură, am pornit un subiect şi apoi s-a făcut linişte. Muzica vidului îmi suna în urechi. Nu mai aveam păreri. Nici eu, nici ei. Şi unul din ei a tranşat…Read more …

Dăruire

Acum vreo doi ani, într-o crâşmă de prin centrul Bucureştiului, Sir Blues Vali Răcilă şi-a început cântarea cu următoarele cuvinte: Văd că sunteţi ceva oameni aici....Uite cum facem: când aveţi a pleca, plecaţi! Eu cât am de cântat, cânt! Şi-apoi a intrat în transă. Maestrul nu cântă pentru fani şi nici pentru bani. El cântă pentru suflet şi numa asta l-o motivat. L-o mai motivat şi cele câteva păhărele de tărie băute pe parcurs, dar ele-s nesemnificative în raport cu ce însemna pentru el să cânte. M-am gândit la asta as-noapte pentru că…Read more …