Neşlefuite 11. Cine vrea să te învingă. Ce urmează. Nicio scuză

Am găsit nişte notiţe dintr-o carte citită mai demult - "Câştigă urât", de Brad Gilbert, un fost jucător de tenis şi antrenor pentru Andre Agassi şi Andi Murray, printre alţii. N-am jucat încă niciodată tenis şi nu sunt un mare fan al jocului, dar tot mă bucură fragmentele de mai jos p.18: Atunci când îţi scade respectul faţă de sine - începi să te mustrezi mental, - sunt de fapt doi jucători pe teren care încearcă să te învingă. Şi unul dintre aceştia eşti chiar tu. p. 20: A câştiga este detsul de…Read more …

Neşlefuite (4) Puşculiţă. Dietă. Smallet. Obiceiuri

Cred că aveam 6 sau 7 ani când l-am primit cadou pe Ghiţă, o puşculiţă mov în formă de purcel. Eram un copil tare strângător şi adunam monedă cu monedă până când mergeam cu purcelul la Iaşi, unde erau studenţi fratele şi sora mea, iar acolo avea loc, cam la fiecare 2 luni, o sacrificare ritualică a necuvântătorului. Îl înşfăcam sub o aripă şi îl ţineam aşa tot drumul până la Iaşi, unde, odată ajunsă, deşurubam râtul şi vărsam comoara, spre bucuria celor doi. Urma o numărare şi o împărţire la doi, apoi o reşurubare…Read more …

Student la şcoala vieţii. Bibliografie

Prolog Mama citeşte bine oamenii şi cred (sper) că măcar o parte din inteligenţa ei emoţională şi-a găsit o cale şi către mine. Îmi place s-o ascult când îmi spune poveşti de viaţă şi când surprinde cu uşurinţă doar esenţialul despre oameni. Acum ascult cu admiraţie, însă îmi aduc aminte din copilărie că eram mai degrabă intrigată, mai ales când auzeam de câte cineva că are şcoala vieţii. Eu aveam note bune la şcoala mea, îmi plăcea acolo, mă întrebam în gând dacă la fel oi fi şi cu şcoala vieţii, despre care mama…Read more …

Încercăm şi altfel

Cu aşteptat să am timp până să scriu nu merge, aşa că încercăm şi altfel - scriu deşi n-am timp de scris. Scriu pe fugă, nu aşezat, pe îndelete, cum îmi place mie, dar în viaţă mai faci şi ce trebuie, nu numai ce vrei şi ce-ţi place. Şi acum chiar trebuie să scriu, că prea nu-mi dau pace nişte gânduri şi cred că al meu catharsis prin scris vă poate ajuta şi pe voi. Aşadar, încercăm şi pe fugă: ||| Am fost anul ăsta în prima drumeţie serioasă pe munte, am urcat pe…Read more …

Un prinț, un bețiv, o vulpe, un antrenor, un sir

Ce s-a mai întâmplat de la ultima însemnare? M-am smuls din rutină, m-am aruncat cu capul înainte în ape noi în care învăț să înot și am citit, printre altele. Știți că mi-i drag să împărtășesc cu voi cuvintele care mă mișcă, așa că trecem direct la asta, azi din două dintre cărțile nou citite. Micul Prinț, Antoine de Saint Exupery (mi-am făcut cartea cadou de Crăciun, îmi doream demult s-o citesc, nu știu cum m-am făcut mare fără să mă bucur de ea) Oamenilor mari le plac cifrele. Atunci când le vorbești…Read more …

Permis de conducere

Din păcate, se dă numai pentru vehicule, dar tare m-ar bucura să fie şi pentru condus propria viaţă sau carieră (şi mai ştiu câteva neveste care-ar dori şi pentru condus viaţa jumătăţii de asemenea :P). Iar dacă ar fi aşa ceva, sigur cele două cărţi menţionate mai jos ar fi lectură obligatorie. Ca de obicei, vă încânt cu câteva fragmente, sper să vă conving să citiţi pe de-a-ntregul.   Managing Yourself As a specialist in learning disabilities, I have found that the most dangerous disability is not any formally diagnosable condition like dyslexia…Read more …

Electricitatea era dresata

Continuam seria cu Ilf şi Petrov (celelalte posturi sunt aici şi aici) cu o călătorie de-a lor în America, povestită aşa cum le-a dictat spiritul loc critic şi cenzura dibace a vremii. În America fără etaje, cei doi cunosc un spaţiu pe care nu pot să-l cuprindă mental decât în raport cu realitatea lor rusească, iar umorul şi ironia fac din aventura lor o lectură plăcută, veselă, amară pe alocuri. Ca de obicei, vă ispitesc cu nişte fragmente, sperând să vă conving că merită citită cartea în întregime (iar cititul trebuie însoţit de…Read more …

Fura şi îi era ruşine

Despre Ilf si Petrov v-am mai povestit aici. Ar fi fost firesc să fi citit Viţelul de Aur întâi, apoi Douăsprezece scaune, dar multe-s lucrurile nefireşti din viaţă, iar unul în plus cu greu se mai vede. De data asta povestea e despre căutarea asiduă a unor scaune, deşi scaunele sunt aici metaforă pentru succesul peste noapte, facil şi injust. Cei ce le caută sunt derbedei din alte timpuri, nu cu mult diferiţi de cei ai zilelor noastre. Au însă avantajul lipsei unui sitem rapid de comunicaţii, astfel că vestea găinăriilor dintr-o comunitate…Read more …

Temele se fac pe net

Părinţii nu mi-au verificat temele. Tata m-a învăţat înainte să merg la şcoală să caut în dicţionar. Eu ştiam deja să recunosc literele mari şi îmi făceam loc în ritualul lui zilnic de citit ziarele. Adică luam şi eu câte un ziar şi nu mă lăsam până nu citeam toate titlurile/ cuvintele scrise cu litere mari. Din când în când îl întrerupeam să mai întreb semnificaţia unui cuvânt. În ziua aceea citisem că un bătrân a ajuns la spital pentru că-ţi prinsese penisul într-o sticlă. Ştiam de spital, ştiam de sticlă, nu mi-era…Read more …

Despre bani, de către hoţi

Dac-aveţi poftă de o porţie sănătoasă şi totodată amară de râs, recomand Viţelul de aur, de Ilf şi Petrov. E povestea unor escroci de carieră ce se depăşesc pe ei înşişi în efortul de a da de bani, socotiţi panaceu pentru fericire. E amuzant pentru că autorii reuşesc să surprindă minuţios modul de a gândi şi acţiona al unor hoţi (unii simpli găinari, alţii impostori de fineţe) şi lumea strâmtă în care se învârt aceştia. Lume cu orânduire clară - cu membri de seamă, cu învăţaţi şi învăţăcei, cu reguli, cu ierarhii, cu rebeli…Read more …