Anti-emoţie de toamnă: must, veveriţe, căluşari, festivaluri

Primul junghi mă încearcă de obicei pe la mijlocul lui august - încep să apară caiete, ghiozdane, carioci şi plastilină în supermarketuri şi pe reclamele prea mari şi prea viu colorate de pe blocuri, de pe stâlpi şi de pe bannere rulate lejer pe tot ecranul meu. Al doilea e la început de septembrie când dimineaţa aduce un pic de frig şi aerul miroase a toamnă. Iar al treilea şi ultimul şi cel mai dureros e în zilele cu vânzări mari la florării şi cu străzile pline de bobocei cu ghiozdane mari şi grele.…Read more …

Permis de pareri

Cu permisul de şoferi a fost aşa: am învăţat teoria cu religiozitate şi am urât practica. Am învăţat cu sârguinţă teorie că ştiam că un scor maxim acolo o să-mi dea curajul să nu înec motorul la examen, la proba practică (cum făcusem în fiecare oră de şcoală, spre disperarea instructorului). Mnah, n-am înecat motorul, am dat examenul cu bocanci de iarnă în picioare, deşi era aprilie (dar eu făcusem şcoala de şoferi iarna, "simţeam ambreiajul" numai prin talpa groasă a acelei perechi de bocanci) şi am luat mult doritul permis. Am condus…Read more …

Bucuria de-a termina ce ai de zis

Să nu laşi un om să termine mi se pare un gest egoist şi risipitor de energie. La conversaţii mă refer şi zic şi-aici nişte situaţii concrete, să deveniţi conştienţi dacă cumva le creaţi voi sau să înţelegeţi de ce aveţi acele furnicături direct pe coloană dacă cumva aţi fost şi voi privaţi de bucuria de-a termina, dar nu aţi identificat ce v-a supărat de fapt şi de ce v-aţi simţit secătuiţi de vlagă într-o anume circumstanţă. 2259Read more …

Ne descurcăm fără?

Povestea dimineţilor mele recente e legată de telefoane cu scântei către call-centerul unui provider de net. S-a rezolvat prin abonarea la o reţea dă cartier. Cele 4 zile fără net m-au determinat întâi să aproape ating limita de net mobil, deci să închid preventiv şi conexiunea asta şi apoi să mă deconectez total, culminând cu plantarea unor flori. Acum, că totul merge ca pe roate din nou, m-am apucat să mă gândesc la viaţa fără net. Nu cum aş duce-o eu fără net, sau eu şi înc-o mână de oameni, dar cum ar…Read more …

De ce nu răspunzi la telefon?

Primesc întrebarea asta suficient de des cât să mă determine să explic de ce e o întrebare absurdă. Ca mai apoi, în loc de răspuns, să pot da link :). Şi dacă s-o potrivi, să faceţi şi domniile voastre acelaşi lucru. Începem cu începutul: întrebarea nu e ok, pentru că dacă o aud pe calea undelor (sau firelor) înseamnă că deja am răspuns. Corect ar fi De ce nu ai răspuns la telefon mai devreme? 2075Read more …

Despre Olandezi- partea I

Că tot şad de ceva vreme icişa şi am avut experienţe din cele mai ciudate cu oamenii ăştia, zic să vă împărtăşesc câte unele am participat mai demult la o conferinţă internaţională. Cei 3 olandezi prezenţi au flatulat (s-au băşit) pe tot parcursul întâlnirii. Zgomotos şi groaznic de urât mirositor. Se felicitau reciproc după fiecare ispravă. Între timp am întâlnit şi alte naţii vestice care fac asta. Oriunde, oricând. e o neobrăzare cruntă să te bagi într-o discuţie sau s-o întrerupi în vreun fel. Am făcut asta fără să vreau de vreo câteva…Read more …

Iar despre brand

Postul ăsta e un răspuns pentru krossfire la comentariile din articolul ăsta şi o invitaţie pentru voi de a vă exprima părerea. Eu zic aşa: advertisingul are o importanţă redusă în construirea unui brand, în comparaţie cu PRul, când e vorba de un brand pentru o catogorie redusă de oameni şi nu de unul destinat maselor există oameni care se închină la Gugăl. Fanii înrăiţi Steaua ar bate oricând cu sete un dinamovist care se plimbă pe teritoriul lor. Şi ar risca să ia bătaie, dar n-ar renunţa la tricoul cu Steaua. Mai…Read more …

Prefer bărbaţii

Tocmai m-am întors cu fum ieşindu-mi pe urechi de la un curs. Ţinut de o femeie căreia i-ar fi stat mai bine tăcând. Nu-i contesc capacităţile de cercetător. Dar ca şi profesor ne adoarme. Pe mine şi pe restul de 30 de studenţi. Vorbeşte molcom, cu privirea fixă. În spatele ei rulează nişte slideuri la fel de triste ca ea. Nu întreabă nimic, nu cere nici măcar linişte. Ea vine la fix, termină cursul peste fix două ore, îşi închide laptopul şi pleacă. Şi pentru că am avut două ore să fac asta,…Read more …

Cum se dă şi mai ales cum se ia

Despre complimente vorbim azi. Nu sunt o frumuseţe de catalog, iar multora le e greu să vadă orice fel de frumuseţe fizică în mine. Tocmai de asta am avut de-a lungul vremii mari dificultăţi în a accepta un compliment.Eram pregătită să primesc orice replică răutăcioasă, dar pentru complimentele sincere chiar nu aveam răspuns. M-a învăţat un bărbat cum se face: se acceptă. Se spune mulţumesc şi se zâmbeşte sincer. Aveam înainte tendinţa să mă scuz, să pun la îndoială, să zic că nu-i aşa sau mai rău, să şi ironizez pe cel ce-mi…Read more …

Să-i ia dracu pe toţi!

În vremuri grele de licenţă, simt nevoia mai acută ca oricând să am păreri. Şi mă văd aproape zilnic cu prietenii mei care au şi ei păreri. Mai tot timpul. Consider că suntem oameni îndeajuns de inteligenţi încât să emitem judecăţi cam despre orice, dar azi, la o oră tare târzie, ne-au secătuit ideile. Şi eram noi, cuminciori la o masă într-o crâşmă obscură, am pornit un subiect şi apoi s-a făcut linişte. Muzica vidului îmi suna în urechi. Nu mai aveam păreri. Nici eu, nici ei. Şi unul din ei a tranşat…Read more …