Neşlefuite (4) Puşculiţă. Dietă. Smallet. Obiceiuri

Cred că aveam 6 sau 7 ani când l-am primit cadou pe Ghiţă, o puşculiţă mov în formă de purcel. Eram un copil tare strângător şi adunam monedă cu monedă până când mergeam cu purcelul la Iaşi, unde erau studenţi fratele şi sora mea, iar acolo avea loc, cam la fiecare 2 luni, o sacrificare ritualică a necuvântătorului. Îl înşfăcam sub o aripă şi îl ţineam aşa tot drumul până la Iaşi, unde, odată ajunsă, deşurubam râtul şi vărsam comoara, spre bucuria celor doi. Urma o numărare şi o împărţire la doi, apoi o reşurubare…Read more …

Neşlefuite (3). Sinucideri amânate. Vloggeri. Ca toate celelalte

Eram la coadă la supermarket, la un final de zi. O zi care mă lăsase flămândă și fără de energie, ca și altele înaintea ei. Și aud urmatorul dialog: Ea (Casier): Eh... uite că s-a dus și ziua de azi. (Pe un ton de demonstrație, ca și cum ei ar fi discutat mai devreme în ziua aceea despre cum nu se mai termină și ziua aceea) El (Paznic): Mda... Ca toate celelalte. Am râs, dar amar. Și-acuma tot amar zâmbesc, când îmi aduc aminte. E târziu și mi-e foame. ||| Îl citesc compulsiv…Read more …

Ora închiderii

Ca un veritabil om al crâşmei (şi zic asta atât pentru că efectiv am crescut într-o cârciumă, strâns legata de fusta mamei care lucra acolo, cât şi pentru că, om pe picioarele mele fiind, ador atmosfera de cârciumă şi în câte-un astfel de loc mă simt eu cel mai bine, fie să lucrez, fie să citesc, fie să stau la poveşti cu prieteni sau cu necunoscuţi cu limbi dezlegate de licori ce deţin adevărul), mă supăr teribil când văd că se încalcă una din legile fundamentale nescrise ale acestor lăcaşuri de pierzanie. 2255Read more …

Cum scoți răul din tine

Stau cuminte la Coftale și scriu. Scot răul din mine. Am avut niște săptămâni destul de încărcate și simt că vin altele după chipul și asemănarea celor ce-au trecut. Mi-e alături un suflet la fel de dornic să scoată răul. Cu degetele fugind rapid pe tastatură și cu ochii când întunecați, când luminați după cum dictează ALT TAB, ne pregătim să încheiem ziua liniștit. Oprim motoarele și dăm timp elicelor să se oprească și ele. Asta fac azi. 2248Read more …

Viaţa în planuri paralele

Criza permanentă de timp în care simt că mă aflu mă împinge să cred că pot fi şi supraom, la o adică. Privesc timpul ca pe resursa mea cea mai importantă şi sigur exagerez cu asta, însă mă raportez adesea strict economic la el: îl investesc acolo unde ştiu că-mi poate aduce profit. Ceea ce în esenţă nu e rău. Răul vine când profitul îţi fură şi inima, când el ar trebui să aibă de-a face mai ales cu raţiunea (cred că e la fel şi la bani - relaţia cu banii e bună…Read more …

Eu şi sportul #2

Primul episod aici. Două luni şi jumătate mai târziu, statusul e după cum urmează: Fac în continuare sport de aprox. 3 ori pe săptămână (Excepţie: perioada de Paşti, când au trecut vreo 6 zile fără nici un fel de activitate sportivă) Am abonament de aerobic la o sală, dar am reuşit să fac sport şi acasă La sală particip la şedinţe de aerobic, zumba şi tae-bo (predominant aerobic) 2193Read more …

Baie cu răţuşte

Copil fiind, am visat printre altele să fac baie cu răţuşte. Nu din alea de plastic, ci din alea galbene, pufoase, măcăitoare, reale. Un accident fericit al sorţii face că sunt mamă de împrumut pentru patru boboci de raţă preţ de câteva zile. Nu, nu mi-am împlinit visul copilăriei, dar mă entuziasmez de fiecare mac-mac.   2144Read more …

Eu şi sportul #1

Fac parte din categoria aceea de oameni care n-au înţeles beneficiile sportului la momentul potrivit. De la ai mei părinţi, care m-au crescut aşa cum au ştiu ei şi au putut mai bine date fiind constrângerile lor sociale, ştiam că eu am, ca şcolar, un singur scop: să învăţ bine. Să pun mâna pe carte şi să ajung departe. Norocul a făcut că mi-a plăcut cartea şi nu doar că am învăţat, dar am făcut-o  şi cu mare plăcere. Ce nu mi-a plăcut a fost sportul, mişcarea fizică. Şi aici iar mă consideram…Read more …

Pledoarie pentru intimitate socială

Vasta experienţă de viaţă de până la rotunda etate de 25 de primăveri m-a condus către o concluzie: oamenii care te cunosc cu adevărat sunt ăia care locuiesc sau au locuit cândva cu tine. Mi-am dat seama de asta recent când am petrecut un week-end cu fetele mele de la 124 (camera de cămin 124, cămin Moxa D, anii studenţiei la ASE). Cele patru cucuiete am decis la momentul dureros al despărţirii că în fiecare an vom avea măcar o noapte în care vom dormi din nou sub acelaşi acoperiş, că să fie…Read more …

Iar ciripesc

În tinereţe eram destul de activă pe Tuităr. Azi mi s-a făcut din nou poftă aşa că am dat mileurile la o parte şi am şters bine praful. Să vedem dacă mai ştiu cum se face. Mă găsiţi aici. Am să postez linkuri către posturile mele noi + ce mai găsesc interesant după net + întâmplări diverse de prin existenţa mea.Read more …